Fetița și episcopul (autor, prof. Aurelia Vișovan)

prof. Aurelia Vișovan

Luna mai este luna pelerinajului național al Bisericii Greco – Catolice la locul de jertfă de la Sighet al martirilor exterminați de regimul comunist. Apropierea acestui moment înălțător ce va avea loc pe 12 mai m-a reconectat cu un eveniment din copilăria mea când am cunoscut și eu pe unul din martirii de mai târziu, episcopul de fericită memorie dr. Alexandru Rusu, păstorul Maramureșului greco-catolic.

În 1936 aveam 3 ani… locuiam la Dragomirești unde părinții mei erau învățători. Episcopul Alexandru Rusu a vizitat comuna noastră, centru protopopial și reședință de plasă a văii superioare a Izei și, în cinstea înaltului oaspete, a avut loc o frumoasă serbare în curtea școlii unde ierarhul a fost înconjurat cu dragoste de creștinii din comună din care nu lipseau intelectualii, printre care și părinții mei.

Eu, deși aveam doar 3 ani, am fost desemnată să recit o poezie în fața episcopului. Mama m-a pregătit, am repetat poezia de mai multe ori până când am știut-o foarte bine. Înainte de serbare, însă, s-a întâmplat ceva… care era să compromită totul. Mi-era tare foame, probabil că în vâltoarea pregătirilor de la școală, părinții mei omiseseră “amănuntul” acesta…. am intrat singură în bucătărie, am văzut farfuria cu friptură, am tras-o spre mine și mi-am stropit rochița cea nouă de borangic cu broderie roșie pe care tata mi-o adusese de la București. Mama era supărată foc, m-a certat aspru, eram speriată, am plâns…dar nu era timp de pierdut. Aveam, din fericire, încă o rochiță, tot de borangic dar cu broderia albastră. M-am schimbat repede și am plecat cu mama la serbare. Dar starea mea de spirit nu era cea ideală….

A sosit momentul ca eu să recit poezia. Fiind micuță, am fost urcată pe o masă… trebuia să mă vadă toată lumea. Aveam, evident, emoții, știam că episcopul e cineva foarte important, era la doar câțiva metri în fața mea…. și era atâta lume care mă privea… Eram, însă, și afectată de incidentul petrecut cu câteva minute înainte…

Am început să recit, am spus bine primele strofe, poezia era destul de lungă. La un moment dat, m-am pierdut și n-am știut să mai continui…. M-am întors spre mama, care era aproape de mine si i-am spus: “Mamă, ce urmează?”… Mama mi-a șoptit repede primele cuvinte din strofa următoare, mi-am revenit, am reluat recitarea și am terminat cu bine poezia. Am răsuflat ușurată, am coborât de pe masă, nu mai știu dacă s-a aplaudat sau nu, eram totuși bucuroasă că m-am achitat cu bine de misiune până la urmă. Aceasta a fost întâlnirea dintre fetița de 3 ani și episcopul Maramureșului, pe care, din fragedă copilărie, am fost învățați să-l venerăm și merita acest lucru pentru caracterul și ținuta sa.

Episcopul dr. Alexandru Rusu a fost arestat în octombrie 1948, deodată cu toți episcopii greco-catolici și după mulți ani de detenție la Sighet și în alte închisori, a trecut la cele veșnice în mai 1963 în închisoarea din Gherla. Este unul din cei 7 episcopi greco-catolici martiri care vor fi canonizați în curând. Veșnică odihnă și memoria binecuvântată!

Autor, prof. Aurelia Vișovan