File de singurătate (autor, Crina Tămaș)

Fiecare dintre noi avem momente de contemplare interioară, când ne punem față în față cu noi înșine, văzându-ne toate defectele pe care încercăm să le mascăm în fața altora. Lacrimi fierbinți se preling pe mii de chipuri. Mii de suflete triste, ascunse în umbra greșelilor, a imperfecțiunilor și a ceea ce ne dorim să înlăturăm încep să examineze fiecare aspect al vieții lor, până la cel mai mic detaliu. Remușcări. Suspine. Șiroaie de lacrimi. Totul se intensifică. Se poate schimba ceva?

De ce unii au o optică atât de îngustă, îndreptată mereu spre rău? E chiar atât de dificil să vezi calitățile cuiva? Mereu se consideră mai simplu să îți dai seama de ce NU A FĂCUT cineva ceva, decat de ceea ce a făcut. Nu trebuie sa spun că asta doare, chiar și tu o simți. Știai toate lucrurile acestea înainte să le citești, le-ai simțit de multe ori, nu-i așa? Ai plâns de multe ori fiind supus comparației cu altă persoană, am dreptate? Atunci, de ce TU ai tendința să compari, știind cât de tare doare? De ce TU scoți în evidență părțile negative ale celorlalți? Lumea nu se va schimba de la un simplu mesaj scris cu vorbe alese la întâmplare, nici de la un șir infinit de cuvinte sofisticate, ci totul va porni de la faptul de a nu critica, având scopul de a descuraja. Ceea ce unii numesc „critică constructivă ” poate deveni într-un mod subtil un pod spre depresie și singurătate.

În concluzie, dragă cititorule, alege-ți cuvintele cu grijă. Atunci când vrei să spui ceva, gândește-te mai înainte la consecințe, iar după ce ai spus ceea ce doreai, gândește-te cum să o faci mai bine data viitoare. Rămâi pozitiv si comportă-te cu ceilalți așa cum ai vrea ca ei să se comporte cu tine!

Crina Tămaș,
clasa a X-a E, C.N. „Dragoș Vodă”