Au trecut aproximativ 14 luni de când o persoană simplă și cu bun simț (zic eu) nu a avut contact cu comunitatea și cu persoanele din societate, a fost o perioadă lungă și obositoare, o perioadă cu foarte multe evenimente. O persoană încarcerată nu doar că este lipsită de libertate ci este îndepărtată și de informațiile din libertate (de cursul societății). Ieșind de acolo și având primul contact cu comunitatea observă multe schimbări și anume că lumea se schimbă și nu în bine ci în rău, majoritatea persoanelor care stau în jurul nostru au așteptări de a primi ceva la schimb, iar dacă nu pot obține ceea ce își doresc fac în așa fel încât să fii nevoit să le oferi ceea ce au nevoie.
Vă prezint o situație similară celor scrise mai sus: „Un bărbat a înființat o grădină zoologică și a stabilit taxa de intrare 250 de lei dar nu a venit nimeni. Apoi, a redus taxa la 10 lei, dar oamenii tot nu au venit. Într-un final, s-a hotărât să facă intrarea GRATUITĂ și în curând grădina zoologică s-a umplut de oameni. Apoi, a încuiat liniștit poarta grădinii zoologice, a eliberat LEII și a făcut taxa de ieșire 500 de lei și toată lumea a plătit.” Încă o lecție de viață învățată de aici este faptul ca în viață să te ferești de lucrurile ieftine sau gratuite, nicio afacere nu este gratis în viața aceasta, inclusiv cu persoanele din jurul nostru.
Încă un amănunt pe care l-am realizat odată cu reîntoarcerea în societate, este viața unui om obișnuit: muncești 8 ore pentru a trăi 4, muncești 6 zile pentru a te bucura de 1, muncești 8 ore ca să mănânci în 15 minute, muncești 8 ore pentru a dormi 5, muncești tot anul ca să îți iei o vacanță de o săptămână sau două, muncești toată viața ca să te pensionezi la bătrânețe si să contempli doar ultimele tale suspine. În cele din urmă, îți dai seama că viața nu este decât o parodie a propriei persoane care își exersează propria uitare. Ne-am obișnuit atât de mult cu sclavia materială, socială, încât nu mai vedem lanțurile, practic, așa zisa pușcărie este de fapt în libertate iar noi, naivi, nu o conștientizăm, ci muncim ca niște deținuți.
Una dintre concluziile pe care le-am extras după o perioadă mai grea din viață este că, o mână care te ajută să te ridici când ai căzut, este mult mai importantă decât mii de strângeri de mână atunci când stai în picioare.
Bogdan GODJA
Bravo, Bogdan! Te rog să privești prin norul cel întunecat care din păcate a trecut prin viața ta, ca un curs intensiv despre încercările vieții și să vezi lumina care se întrevede prin el.
Învață să te concentrezi doar pe binele care e în viata ta sau care e pe cale să te lumineze.
Concentrează-te pe scris, văd că ai talent. Cred în tine și sunt sigură că nimeni și nimic nu te va doborî, ai încredere în forțele tale și nu uita, doar părerea ta contează. Viață frumoasă îți doresc! (PS. Sper că mesajele mele ajung la tine)
Salut! Am citit fiecare comentariu scris, vă mulțumesc din suflet pentru toată susținerea și încurajările oferite! Vă îmbrățișez cu drag!
Wow, Bogdan, ne-ai uimit cu povestea ta și vrem să-ți spunem că “după ploaie și furtună, va veni o zi mai bună” așa că suntem siguri că de acum viața ta va fi înfloritoare! Spor în toate! 🤗💐
Vă mulțumesc din suflet! Și eu vă susțin în continuare și vă doresc tot binele din lume!
Adevărat.