In Memoriam

Spuneam – într-un articol publicat zilele trecute – că la Școala Medie Mixtă din Șomcuta Mare, înființată în 1956, a fost repartizat un colectiv de tinere cadre didactice, pasionate de a transmite cunoștințele lor, elevilor însetați de a le acumula.

De departe împătimit de materia pe care o preda, Limba și Literatura Română, s-a dovedit a fi domnul profesor Filip Romulus, care era pur și simplu îndrăgostit de opera Luceafărului poeziei românești, Mihai Eminescu. Cum pe data de 15 iunie ne amintim de trecerea în neființă a marelui poet, îmi permit de a-i pomeni pe cei doi în același context.

Trebuie să amintesc că domnul profesor Filip Romulus, la început de carieră didactică, a avut o realizare deosebită: în 1957, la Olimpiada de Limba și Literatura Română, faza regională, o elevă pregătită de domnia sa, s-a calificat la faza națională de la București.

Pentru mine, amintirea celor doi rămâne de neșters, dar „icoana stelei ce-a murit/ încet pe cer se suie: era pe când nu s-a zărit/ azi o vedem, și nu e” (La steaua).

Eva OANȚA