Într-adevăr, „învăţăm de la istorie că nu învăţăm nimic″ (autor, Horia Picu)

Antoine de Saint-Exupéry a fost dintre cei care au spus că „învăţăm de la istorie că nu învăţăm nimic″. Dureroasa constatare a fost formulată de mai multe personalităţi ale culturii mondiale, sub forme diferite, ideea rămânând aceeaşi.

Sunt cuvinte care ne invită la reflecţie, dacă ne uităm la ce se mai întâmplă acum prin lume. Dacă până mai ieri-alaltăieri, ne gândeam că aşa a fost în istoria lumii şi… gata, nimic nu se poate repeta, acum realitatea are atuuri consistente pentru a ne arăta cât am fost de creduli. Conflicte au fost, chiar de două ori s-a întâmplat ca participarea să fie planetară. Presupuneam, convinşi fiind că alt război nu poate izbucni în Europa tratatelor şi a înţelegerilor între state, că despre războaie vom citi doar în cărţi. Ne imaginam oricând o agresiune militară în America Latină, sau poate în Africa, dar nicidecum aici, în Europa şi mai cu seamă în apropierea noastră.

Acum se discută cu intensitate despre iminenţa unui atac al Rusiei asupra Ucrainei vecine. „Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război″, o înţelepciune latină care poate fi interpretată şi în alte moduri, nu doar militar. Până una-alta, ar putea fi – dacă va fi! – un conflict ruso -ucrainean. Presupunând că rămâne doar între cele două ţări problema armată, iar România va avea siguranţa protecţiei NATO, tot apare ceva care ar trebui să dea de gandit autorităţilor sighetene.

N-aş insista asupra capacităţii prea bine cunoscute a localnicilor noştri care se şedinţesc din când în când pentru binele comunităţii, cu rezultate concrete atât de greu observabile, dar simt nevoia de a le atrage atenţia asupra unei situaţii de nedorit, dar posibile.

Ar trebui luată în considerare şi posibilitatea ca o parte a populaţiei de dincolo de Tisa să ia la un moment dat calea pribegiei şi să ceară adăpost în Sighet. S-au gândit oare autorităţile oraşului la această variantă? Unde ar putea fi cazaţi refugiaţii? Câţi ar putea primi ciuruitul (nu din cauza gloanţelor sau al schijelor!) nostru oraş?

Bine-ar fi dacă ne-am pregăti degeaba, dacă nimeni n-ar trece Tisa spre malul românesc, prin urmare n-am vedea refugiaţi din cauza conflictului militar. Iar conflictul militar să rămână doar o supoziţie neîntemeiată.
Şi dacă totuşi învăţăm iar că nu învăţăm nimic de la istorie? Tumultuoasa viaţă pe care o trăieşte planeta de vreo doi ani încoace ne-a dat o lecţie pe care o citeam doar în istorie si pe care n-o mai puteam crede posibilă azi: pandemia!

Trecutul a fost plin de evenimente care au decimat populaţia lumii. Au fost boli, au fost războaie, a fost foamete. Acum avem o boală răspândită pe toată planeta, suntem anunţaţi că urmează foamete, lipsuri de tot felul. Dacă o ţinem tot aşa, războiul ne mai lipseşte…

Istoria se repetă, adică întotdeuna vor fi unii care vor dori câte o felie dintr-un tort care-i al altora. Tocmai de aceea trebuie să ne gândim la ce poate fi mai rău şi să ne pregătim să primim refugiaţii din Maramureşul cel Mare.

Autorităţile locale fac pregătiri pentru a primi refugiaţi din Ucraina, sau toată atenţia le e concentrată pentru reasfaltarea unor străzi… asfaltate prin noiembrie anul trecut?

Vecinii noştri de graniţă nu cred să aibă momente în care viaţa să li se pară frumoasă acum.
Dacă nu vor fi nevoiţi să plece în grabă de-acasă, lăsând mâncarea neterminată pe aragaz sau patul nefăcut, va fi bine pentru toţi. Inclusiv pentru cei care au pus ochii pe tortul lor!

Horia Picu