Iubirea, mai mult decât un simplu cuvânt (autor, Anca Corneștean)

Anca Corneștean

De-a lungul timpului, am întrebat mai mulți oameni ce înseamnă pentru ei, iubirea. Unii copii mi-au spus că iubirea e atunci când mama te așteaptă cu mâncare caldă acasă, unii adolescenți mi-au spus că iubirea înseamnă un sărut, o îmbrățișare, un cuvânt frumos și bineînțeles că cei adulți mi-au spus că iubirea înseamnă respect, onestitate, grijă și afecțiune.

Albert Schweitzer spune că: “Ceea ce numin noi iubire, este în esență venerația vieții”. Dacă privesc la toate acestea, nu pot spune decât că iubirea e un sentiment pe care îl purtăm cu noi indiferent de situație. Iubirea e pretutindeni: în oameni, în natură, în tot ceea ce ne înconjoară. Suntem creați din iubire, pentru a oferi iubire. Ei bine, aici, rămâne de văzut. Din păcate, oamenilor le e frică să iubească. Ne este frică să spunem te iubesc. Ne temem de acest cuvânt minunat, care are o semnificație atât de mare. Când spunem te iubesc, mai spunem de fapt și te respect, am grijă de tine, o să fiu acolo pentru tine indiferent de situație.

Întrebarea mea este: De ce ne temem de iubire, dar de ură nu? Ne este atât de ușor să bârfim, să jignim, să ne răzbunăm, dar când e vorba de a oferi o îmbrățișare, un zâmbet, depunem cel mai mare efort sau poate unii, nici nu îl depunem. Oamenii sunt cerșetori de iubire. Fiecare își dorește afecțiune și dragoste din partea altora. Din nefericire, nu mai avem timp pentru așa ceva. Nu mai ieșim la plimbare cu persoana iubită, nu mai oferim flori. Toți suntem în goana după propria fericire și bineînțeles în nesfârșita goană după bani. Doar prin iubire vom ajunge la fericire. Dacă iubim, automat devenim mai fericiți. Dacă primim afecțiune din partea cuiva, automat moralul nostru se ridică. Antoine de Saint-Exupery spune că: „Adevărata iubire începe de acolo de unde tu nu mai aștepți nimic în schimb”. Așa este. Nu iubim pentru ca să fim iubiți, ci iubim pentru că doar prin iubire devenim mai fericiți și împliniți. Dacă vom fi oameni iubitori, cu siguranță în jurul nostru vom avea oameni asemeni nouă.

Sunt o fire iubăreață și ajung să iubesc repede pe oricine. Mulți spun că e un defect, că nu ar trebui să mă atașez așa repede de cineva, dar automat dacă simt că cineva are nevoie de iubire, nu ezit nicio clipă să i-o ofer. Consider că atașarea nu e altceva decât o altă teamă de-a noastră. Ne temem să ne atașăm ca să nu fim dezamăgiți, dar dacă nu ne atașăm, sentimentele nu vor fi decât unele false și până să ajungă sincere, practic înșelăm iubirea. Boethius spune că: „Dragostea nu cunoaște legi”. Nimeni nu ne dictează cum să iubim. O facem în felul nostru, important este să o facem. Din punctul meu de vedere, dragostea nu are nici limite. Putem iubi până unde vrem noi, până la lună și înapoi, așa cum mi-au spus copiii, sau putem iubi până la Dumnezeu sau putem iubi atât de mult sau așa de mult, putem iubi o secundă, un minut, ore, zile, luni, ani sau pe veci. Important e să iubim.

Nu vă ascundeți, iubiți, exprimați-vă sentimentele, râdeți, jucați-vă, apoi iubiți, plângeți, fiți nervoși, apoi iubiți din nou. Orice ați face nu renunțați niciodată la iubire. Ea este sentimentul ce ne mai ține vii. În final vă las cu frumosul citat a lui Don Miguel Ruiz care spune că: “Fericirea se naște din iubire, iar iubirea se naște chiar din inima omului”. Nu vă temeți să iubiți, pentru că iubirea e cel mai frumos sentiment pe care poate cineva să-l simtă.

Anca CORNEȘTEAN

clasa a X-a A,
Liceul Pedagogic ”Regele Ferdinand”