La mulți ani, Ioan POP-POPICU!

Fondatorul Grupului „Iza” – Ioan Pop-Popicu, magicianul horelor, împlinește azi 70 de ani!
Născut pe 30 august 1956 și crescut în satul natal, Poienile Izei, acea pepinieră de muzicieni extraordinari, el a fondat Grupul „Iza” în anul 1988, după ce a trecut prin Ansamblurile „Mara” și „Maramureșul”.

De-a lungul anilor, Popicu și grupul său au performat în locuri precum: Expoziţia Mondială de la Sevilla, aula Parlamentului Francez de la Paris, Bienala de Muzică de la Lyon, International Early Music Festival din Glasgow și în multe alte locuri din Europa, în cele două Americi ori în Asia, dar şi acasă, în faţa a zeci de mii de spectatori, la Untold și la inaugurarea Cluj Arena, la Cerbul de Aur de la Braşov, pe scena Sălii Palatului din București etc.

Maestrul Ioan Pop-Popicu (cu sau fără membrii Grupului „Iza”), a imprimat o serie de albume în țară, inclusiv cu virtuozul româno-american Sherban Lupu, dar și în străinătate.

Iată numele câtorva dintre înregistrări: „Hori şi zîcăli moroșenești” (Ethnophonie, Bucureşti, 1992), „Fost-am şi eu oarecând” (Sonex, Zalău), „Romanian, Ukrainian and Jewish music from Maramureş” (Ethnophonie, Bucureşti, 2002), ”De pe Iza, de pe Mara” (Electrecord, Bucureşti), „O vară fierbinte pe Iza” (Societatea de Concerte, Bistriţa, 2009). „Când m-o făcut mama în lume” (Euromusic, Cluj-Napoca, 2015) și altele.

În 1994, Ioan Pop-Popicu a fondat grupul „Popeluc”, împreună cu muzicienii britanici Peter şi Lucy Castle, cu care a concertat vreme de câţiva ani în România şi în Anglia, performând inclusiv la BBC. Din colaborarea acestora au rezultat albumele: „Maramures et cetera” (Matso, UK, 1994), „Live at Pebble Mill” (Matso, UK, 1995) şi „Blue Dor” (Steel Carpet Music, Belper, UK, 1996). Tot în străinătate, Ioan Pop-Popicu a fost principalul protagonist pe albumele „Iza: Noël en Maramureș. Roumanie”, vol. 4 (Buda Records, Paris-Budapest, 1998) și, mai ales, „Romania. Festive music from the Maramureș region” (Smithsonian Folkways Recordings, Washington D.C, 2014), scos sub impresionanta etichetă „UNESCO collection of traditional music”.

Şi, tot peste hotare, Ioan Pop-Popicu, alături de alţi artişti români, şi-a înregistrat o parte dintre cântece pe albumele „Romania: Music for strings from Transylvania” (imprimat de prestigiosul CNRS – Musée de l’Homme, Harmo, Paris, 1995, sub eticheta “Le chant du monde”), „Fiddle music from Maramureş” (Steel Carpet, UK), „Autenthic Romania” (APM Music, Sonoton, Hollywood-New York, 1999), „The Edge of the Forest: Romanian Music from Transylvania” (Music of the World, SUA, 1999). „Original music from Romania” (Rosenklang, Rot-Haslach, D, 2010) etc.

Nici un alt artist maramureșean nu mai are un asemenea palmares!

Și el nu cântă muzică populară, ci folclor (e o diferenţă!)

Iar spectacolele de teatru în care Popicu joacă împreună cu Grupul „Iza” (mai ales tragedia antică „Electra”, repusă în scenă pe un tulburător fond muzical de către Mihai Măniuțiu de la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu), au făcut și continuă să facă turnee și săli pline prin toată lumea.

Da, maestrul Ioan Pop-Popicu merită din plin titlul de Tezaur Uman Viu, chiar dacă Ministerul Culturii nu i-a oferit, încă, recunoaşterea meritată…

E un mare privilegiu, mândrie și onoare să avem un asemenea talent gigantic printre noi!

La mulți ani, maestre Ioan Pop! La mulți ani, Popicu!

Teofil Ivanciuc