Am ajuns – pentru a câta oară?! – să văd/ citesc ce înseamnă să muncești într-un loc căldutz – la stat, așa se spune! – și să te dezechilibrezi când cineva critică niște neajunsuri. Nu se poate să critici, monșer?… Este interzis să nu fii de acord cu „munca” celor care fac totul… perfect?! N-am auzit mai nimic de/ despre acest Dănuț – apărut brusc pe „simezele” Sighetului – până când i s-a internaționalizat ficatul și, instantaneu, s-a erijat în mare apărător al unui Festival care sigur n-a fost perfect. Pe deasupra, omul n-a învățat (de unde?) că există o etichetă de adresare și un pronume de politețe! Așadar, păstrând politețea „onorabilului preopinent”, măi bădiță Dănutz Todea, așa îi înveți pe copii, să nu accepte critica? Să laude din toți rărunchii?… Ș-apoi, învață să scrii, ai destule greșeli de/la limbă prin lătrăturile dumitale și, nu în ultimul rând, mai termină cu minciunile (cred că se cere nenicul în politică, se pricepe la baliverne!). Auzi dom’le, Sighetul are Galerie de Artă Contemporană și doar unul o știe (poate doi, trei, mai… agitați)! Priviți, vă rog, fotografia de sus (făcută ieri), este Galeria la care a făcut „vorbire” monșerul (și unde s-a muncit chiar și după 13 iunie, și nu numai, până-n zilele noastre). Dragi sigheteni, așa-i că v-ați prins „geografic” de existența acesteia după ce Dănutz ne-a zgândărit… ochii? Acolo, în acea clădire, cam din patru în patru ani are loc câte o expoziție, Sighetul neavând un spațiu adecvat iar sala respectivă, conform proprietarului, se numește „Sala de expoziții temporare a Muzeului…”. Nu aveai de unde să știi, că recent te-ai reacomodat cu plaiurile natale. (Pe geamul „Galeriei” scrie „Litoral 2003 – Bilete de avion”… așa da, vacanța-i salvarea pentru unii!). Da, se fac demersuri pentru a înființa o Galerie de Artă la Sighet, da’ nu va fi pe numele mătălutză!
În plus „domnu’” Dănuț, îndemnat de oameni care nu acceptă critica și mai ales critica împotriva instituțiilor de mare… prestigiu, se agită tare ca să ascundă ceea ce a văzut tot sigheteanul. Ne acuză de „cenzură”, ha, ha! La comentarii nu se pune cenzura, poate n-ai aflat, stimabile (peiorativ, te-ai prins, nu?)! Dacă vorbești în halul pe care l-ai „expus”, stai acasă, bade profesor! Dacă nu știi să te adresezi și verși prostii – probabil instigat de oameni de bine – e mai sănătos să nu ne virusăm site-ul (care nu este plătit de „instituții” ca să aplaudăm în cor, când și cum „vrea” mușchii lor). De altfel, n-am permis (am „cenzurat”!) alte câteva comentarii în care mătălutză (și nu numai!) erai „disecat” foarte… subtil! Nu la toate „argumentele” suntem sensibili (crede-mă, nu sunt didactice!).
Haideți să mai vedem încă o dată (atenție, băditză & prietenii, nu mai repet!) ce a provocat tulburarea „instituționalului”: am observat/ constatat – spectator fiind – că nu au prea fost sigheteni la Internaționalul Festival, că nu a fost traducere la PREMIERE pentru oaspeții străini, că nu am văzut niște premii oficiale un pic mai „vizibile” (pentru locul I măcar), că trebuia să primim și noi – cei care îndrăznim să nu aplaudăm toate „festivalele” – un Comunicat de presă (era OBLIGATORIU într-un proiect INTERNAȚIONAL din BANI PUBLICI)! Recitiți articolul! Am greșit cu ceva?… Iar băditza îmi vine cu „argumentul” penibil: cică-s „altfel” de bani (doar pentru EI proiectele școlare se fac din bani nepublici). Ați adus de acasă banii, voi, cei care ați participat la organizare?… Ai totuși o mică scuză: ai ajuns recent pe plaiurile natale și nu ai văzut câteva ediții model ale acestui Festival, ediții desfășurate în anii în care nu-ți păsa de Sighet. Evident, acum ți-e mult mai ușor (leafa merge!… etc.), la stat e bine, „șefii” trebuie respectați, nu se poate să fie criticați, doar sunt toți absolvenți de Oxford și/sau Sorbona, nu pot greși, oameni buni!
Și, foarte important, acest „raportor” pentru viața sigheteană, tot bate din „taste” cum că m-ar/ ne-ar interesa să apărem pe afișul lui. Vai de mine!… ți-am spus din prima, n-ai înțeles? NU ne interesează să apărem pe afișe, chiar dacă-s executate de un geniu al culorilor (politice). AI PRICEPUT, PRIETENII TĂI ADMIRABILI AU PRICEPUT? Dacă nu, continuă cu… poliloghia (este chiar simptomatică!… sau mai bine mergi în… vacanță)!
Băditză dragă Dănutz, i-auzi una!… cei care tot explică cât sunt de buni și de muncitori, de „specialiști”, își acoperă în general… hibele! Un proverb care ți-ar/ v-ar prinde bine, nenicule – poate te ajută și prietenii să-l înțelegi – spune că „dacă ești bun FACI și TACI, dacă nu reușești să faci… JUSTIFICI”. (Nu-i cazul la toate instituțiile, Doamne ferește!). N-ai/ n-ați priceput că întotdeauna critica e constructivă?… de aceea prietenii te-au „activat” la… scris?
A, încă un „argument” pentru liniștea matale! Știi care-i – totuși – principalul motiv pentru care nu ți-am „acceptat” comentariul „bugetat” (pe lângă „politețea”… didactică)? Clar că nu știi! Sunt obligat să divulg „secretul”! Un sighetean n-ar fi scris niciodată (așa cum ai făcut-o, am dovada în „spam”!) și cu atât mai puțin un specialist în „explicat” afișe (cum te pretinzi!) numele marelui pictor Hollosy așa cum l-ai scris stimate… maistre!
Cel de Sus să (vă) dea sănătate, folcloriștilor… instituționalizați sau nu!
Ion Mariș
PS: La Sighet există – din fericire – o Galerie de Artă, este a familiei Vassiliev (este a lor, particulară, nu a statului… în poziție de drepți). Acolo, într-adevăr, se desfășoară – anual – o mulțime de evenimente culturale dar… fără politică și osanale!
D-le Mariș, dacă așa îi zic locului cei de la Muzeu asta e.…dar nu schimbă însă destinația spațiului. E cum s-ar zice “aceeași Mărie cu altă pălărie”. Pe vremea de “dinainte” era un loc ceva mai animat. Iar pe vremea când lucram în această instituție au expus aici o suită importantă de artiști “contemporani”. Se pare că ai lipsit! Pe unde erai?
Ultima expoziție de pictură contemporană ce a avut loc aici și de care eu îmi aduc aminte (sper să nu greșesc) a fost dedicată lui Hollósy în 2018 (vezi că ai uitat și tu un accent dacă tot mă corectai!). Cei de la Muzeu ar putea să te informeze dacă au mai fost și altele. Tot aici a funcționat după revoluție, la parter, o bibliotecă (franceză) înainte de a pune cineva cartonul acela în geam. (spațiul de jos e doar o parte din clădire iar despre ce facem vorbire e la etaj).
Vreme de mulți ani s-au ținut acolo și simpozioanele din cadrul celebrului festival de datini de iarnă.
Da, expozițiile au caracter temporar nefiind obiecte de patrimoniu ale instituției. Așa că pentru cei de la muzeu înseamnă o sală de expoziții cu caracter temporar. Pentru alții poate fi galerie. Nu sună deloc bine să zici că ai făcut o expoziție într-o sală de expoziții temporare. Cum ai scrie dacă ar trebui să faci un articol despre expoziția care încă e acolo?
Dar hai că știi doar te faci că nu!
Eu am expus lucrările concursurilor de arte plastice școlare aici și în 2018 și 2019 și în cadrul lui “Am fost, ș-om fi! și la cele din iernile dinainte de online-ul care te pasionează. Au mai fost și alte instituții școlare care au făcut asta.
Dacă tot ai pus o poză din exterior…Poate puneai și din expoziție că n-am strâns-o încă!
Văd că te-a supărat rău absența de la “punctul 3” din festival. Nu e deductibil. Dar sper să te scoți cu orele suplimentare pentru a descrie o activitate școlară, plus jurnalismul de investigație!”
Acest Dănutz e un mare…. frustrat! O ține una și bună cu… punctul 3. Cui îi folosește? Atât a înțeles din argumentele dlui Mariș? Atât îl duce mintea? Atunci e… grav! Cine îl cunoaște pe dl. Mariș, știe că niciodată, dar NICIODATĂ n-a „gustat” și n-a „vânat” punctul 3… Sau dl. Mariș a atins niște puncte „sensibile” care, în fapt, îl supără pe Dănutz?! Pentru un „festival” care se respectă ar fi fost firesc un comunicat de presă (în care, să fie trecut defalcat pe zile, programul). Nu a cerut nimeni imposibilul. Un afiș electronic (fără costuri) este la îndemâna oricui…🤔
Pentru comentatorul anonim dar și pentru jurnalistul Ioan Mariș:
Nu eu am ridicat problema lipsei de pe afiș a “punctului 3”. Observația sau insinuarea îi aparține d-lui Mariș. Așa că frustrarea mi s-ar părea că e în altă parte.
Pe pagina clubului găsiți cam tot ce ar descrie imaginea evenimentului: afiș, interviuri, comunicate și materiale distribuite de o parte din presă, albume foto și câteva imagini video…plus câteva impresii distribuite de participanți.
https://www.facebook.com/clubulcopiilorsighetumarmatiei
Îmi cer scuze în numele instituției că s-au omis informații și pentru “Salut Sighet!” inclusiv lipsa logo-ului de pe afiș, nerescunscându-i astfel valoarea și importanța în high quality media MM!
Ne pare sincer rău pentru inconvenientul creat întru cât noi care așteptam doar laude 😊 am fost aspru muștruluiți!
P.S. O parte din cuvintele de mai sus ar trebui înțelese așa cum sunt. Pentru câteva însă e nevoie de umor.
Stimate domnule Todea, vă rog să recitiți cu atenție ce am scris (fără ironie). Pe vremurile „dinainte” (pe care le cunoașteți bine, că doar ne-ați spus că ați lucrat la Muzeu), am auzit din poveștile „tovarășilor” că se utiliza „punctul 3” (care punct avea o mare dimensiune folclorică). De aceea am crezut că nemenționarea punctului 3 (pe care din păcate nu l-ați trecut pe afiș, deși acuma se poate, e democrație) v-a incomodat la atingerea perfecțiunii evenimentului. Știu că înainte de ’89 doar unii mai „inițiați” puteau beneficia de avantajele „tutulor” evenimentelor (prin anii ăia eu eram – din fericire – student la Cluj). Dar, în zilele noastre de grație avantajul transparenței „treiului” v-ar fi crescut vizibilitatea. Și – aveți dreptate – de ce să nu se bucure și presa de diseminarea tuturor intențiilor bune?… Puneți, dom’le, punctul 3 și vă vor mulțumi cei îndreptățiți.
În altă ordine de idei, știu că au fost și sunt activități interesante pe la Clubul Copiilor, chiar cunosc câteva nume de profesori faini (în această panoplie a reprezentativității v-ați câștigat deja un loc eligibil) și – sunt convins – facebook-ul este cel mai favoriza(n)t instrument socio – cultural, prin urmare… scuzele nu se acceptă!… nu ați greșit cu nimic totul a fost… en fanfare!
High, neHigh, nici scuzele pentru lipsa logo-ului nostru de pe afiș nu se acceptă!… Chiar ați procedat corect (și cred că nu din greșeală!), ați fi putut folosi logo-ul nostru doar dacă am fi acceptat noi. Deci nu vă grăbiți, nu ați greșit cu nimic, eu zic că totul a funcționat democratic, lumea (bună) a fost mulțumită… iar acum, ce mai tura – (bra)vura!… socializăm ca să ne „simtem” bine.
Norocul nostru, al sighetenilor evident, este că ne-am cam obișnuit cu lucurile bune sau bine făcute, toate funcționează ca la carte (cartea din zilele noastre) și, când Cel de Sus (nu foarte de sus) ne dă câte un bobârnac, hop, sărim cu nemulțumirile! Ce-i asta? Nu se poate atâta nerecunoștință!….
Acestea fiind spuse, cred că spre binele poporului muncitor (cu toate onorurile și sporurile acordate/ garantate) am încheiat… pax sigheteana! Și… mai e și păcat de vacanțele astea care prea repede se toooot duc… la unii!