Actualitate Editorial

Martirii Maramureșului (autor, Marius Vișovan)

Membrii "lotului Vișovan" la vârsta tâmplelor albe, alături de alți deținuți politici maramureșeni (1997)
image_printPrinteaza

“…Munții Maramureșului gem / Blestem, de potop și de pară / Pe toate năpârcile ce-au năvălit în țară / Pe toate domniile cu sufletul de fiară…” ( Aurel Vișovan, Rapsodia Maramureșului)

Unul dintre centrele rezistenței anticomuniste din România, Maramureșul istoric a dat un important prinos de jertfe pe altarul valorilor creștine și al libertății naționale. Preoți și învățători, călugări și călugărițe, intelectuali, studenți și elevi, precum și mulți țărani luminați și dârji au luptat și suferit în munți, închisori și lagăre mărturisind credința în Dumnezeu și în destinul creștin al neamului românesc.

Numărul lor este probabil de ordinul miilor, dar dispariția fizică a multora înainte de 1989 cât și răspândirea în alte zone ale țării, face imposibilă o statistică exactă. Lor li s-au adăugat un mare număr de soții, mame, fiice, surori sau rudenii ale celor implicați direct în lupta anticomunistă care au fost prigonite prin arestări, anchete, bătăi, uneori detenție efectivă de câteva luni (fără judecată), pierderea locului de muncă, percheziții, presiuni și șicane, măsuri discriminatorii la adresa copiilor, etc. În afara celor direct persecutați, o mare parte a populației maramureșene a manifestat în măsuri diferite o rezistență pasivă, refuzând integrarea deplină în “noua ordine” comunistă, ceea ce a atras Maramureșului epitetul de “mic-burghez și contrarevoluționar” .

Momentele fierbinți ale rezistenței maramureșene au fost : lupta împotriva anexării la URSS ( dec.1944-apr.1945), prigoana împotriva membrilor partidelor istorice ( în special PNȚ) după falsificarea alegerilor din 1946, arestarea majorității membrilor Grupului Legionar Maramureș în august 1948, prigoana împotriva Bisericii Greco-Catolice (cultul majoritar atunci în Maramureș) începând cu octombrie 1948, rezistența din munți (1948-1953) în care s-au unit luptători de toate orientările, persecuția împotriva țăranilor care refuzau colectivizarea (până în 1962). Pe mai mulți dintre eroii maramureșeni îi regăsim în prima linie a rezistenței în mai multe din aceste prigoane, apărând toate valorile identitare sau civile (libertate și integritate națională, democrație, credință, proprietate) pe măsură ce acestea erau atacate.

Fără a avea pretenția exhaustivității sau a unor clasificări nepotrivite, din lista elitei rezistenței anticomuniste nu pot lipsi Ilie Lazăr, Ioan Bilțiu Dăncuș, preot Ioan Dunca Joldea, Aurel Vișovan, Vasile Popșa, Gheorghe Rednic, Ion Bohotici precum și multe alte nume mai puțin cunoscute dar care trebuie salvate de uitare și cinstite cel puțin pe plan local (în cele două lucrări ale mele pe acest subiect, “Mărturii ale rezistenței anticomuniste din Maramureș” și “Maramureșul în lupta anticomunistă” am reușit să conturez sumar câteva zeci de biografii ale eroilor maramureșeni, dar efortul de cercetare merită continuat). Și pentru toți cei trecuți la cele veșnice să înălțăm rugi fierbinți către Atotputernicul Dumnezeu ca primindu-i în gloria Sa să-i facă mijlocitori cerești pentru maramureșenii de azi și pentru tot neamul românesc.

Mai avem printre noi 20 de seniori nonagenari și octogenari (dar cu o tinerețe spirituală remarcabilă!) pe care-i respectăm și cu care ne mândrim (în paranteză localitatea de naștere și domiciliul actual): preot Ioan Bota (Rona de Jos – Cluj ), Vasile Bizău (Dragomirești – Franța), Melania Rițiu (Săpânța – București), Maria Ionescu (Dragomirești), sora Pelagia Iusco (Ieud – Roman /Neamț), Grigore Șofron (Sighet – Cluj), Nistor Man (Șieu – Tg. Mureș), Grigore Hotico (Ieud – Baia Mare), Ioana Petrovan (Ieud – Dragomirești), Ioan Ilban (Dragomirești – Sighet), Petru Codrea (Vadu Izei – Sighet), Ioan Pop – Arvinte (Breb – Timișoara), Ion Bizău (Ieud – Blaj /Alba), Ioan Dunca (Ieud – Vișeu de Sus), Gheorghe Bărcan (Săliștea de Sus – Cluj), Aurel Vlad (Dragomirești – SUA ).

Urmărind numele comunelor natale ale seniorilor pomeniți vedem că două localități se repetă mai des: Ieud și Dragomirești. Nu este o întâmplare. Dacă fiecare sat maramureșean și-a dat tributul său de luptă și suferință, focarul rezistenței anticomuniste a fost această axă Ieud-Dragomirești, pe valea Izei (cele două localități sunt foarte apropiate) unde populația s-a implicat masiv în sprijinirea acțiunilor de rezistență și de aici numărul mult mai mare de persoane arestate și condamnate. Explicația stă parțial în hotarul muntos al celor două comune situate la poalele Țibleșului, prielnic acțiunilor de partizani, dar există și aspecte mult mai profunde. Dragomireștiul era centrul de plasă al văii superioare a Izei cu pondere economică și administrativă, iar Ieudul un sat de mare tradiție spirituală (există și azi biserica de lemn de la 1364 !), renumit și prin familiile numeroase, dar și prin unitatea și dârzenia locuitorilor săi. Ambele localități au dat un număr mare de intelectuali care fac cinste Maramureșului și țării.
Și orașul Sighet a dat un număr important de luptători anticomuniști, dar aici se cuvine o precizare. Spre deosebire de satele maramureșene care (în ciuda secolelor de dominație străină) și-au păstrat caracterul predominant românesc, în Sighetul tradițional (situație valabilă până în anii ’60) românii nu erau majoritari (dintr-un complex de motive, discriminările din perioada austro-ungară fiind unul dintre ele). Grupul etnic cel mai numeros îl constituiau în perioada interbelică evreii (majoritatea stabiliți relativ recent, în a doua jumătate a sec. 19), care împreună cu maghiarii (stăpânii de până mai ieri) reprezentau circa 70% din populație. Centrul orașului era locuit masiv de alogeni (care dețineau comerțul și meșteșugurile), românii locuind la periferii, zona numită Locul Târgului fiind cartierul românesc cel mai important (capela greco-catolică care deservea zona fiind amenajată în casa eroului pașoptist Ioan Buteanu, unul din prefecții lui Avram Iancu). Aici au copilărit Aurel Vișovan, frații Vasile și Ion Popșa, frații Mihai și Grigore Șofron, Ioan Rus, Mihai Vlad, Alexandru Fonta, etc. Practic, toți “frații de cruce” sigheteni locuiau la mai puțin de 1 km de Aurel Vișovan! Spune și asta ceva despre atmosfera locului și momentului…

Într-o Românie debusolată, Maramureșul (deși nu este un pol de putere politică sau economică) reprezintă un reper autentic. Există încă resurse de credință și jertfă, există încă români curați pentru care neamul românesc înseamnă ceva. Ceva sacru pentru care merită să lupți și să te sacrifici, pe temelia martirilor de ieri și cu speranța în Înviere !

Preot prof. Marius Vișovan

oferta-wise

14 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Lasă un răspuns la Vasile Gogea Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • In fotografie sunt prezenti , de la stanga la dreapta
    -sus: Ioan Dunca, Gheorghe Bulacu, Aurel Visovan, Nistor Man, Vasile Tamas, Ion Dunca -Barbosu, Stefan Minica, Alexandru Cora, Vasile Magurean. Ioan Rus, Gheorghe Barcan, Petru Codrea, Mihai Vlad
    -jos: Gheorghe Andreica, Ion Bogdan, Grigore Hotico, Vasile Ofrim, Mitrofan Fetie, Stefan Deac

    • Felicitări, dar şi mulţumiri pentru minunatul cuvânt, frate întru Hristos Marius Vişovan!
      Cu veche şi statornică preţuire,
      Preot Vasile Gordon

      • Va multumesc, parinte profesor ! Ramaneti cu noi, pe Salut Sighet…chiar daca stati in Bucuresti , inima v-a ramas in Bistrita Nasaud unde v-ati nascut…., judet vecin si frate cu Maramuresul…
        Iar daca cineva cauta sa vada o colaborare armonioasa si respectuoasa intre un preot greco-catolic si unul ortodox, cred ca noi putem constitui un exemplu…desigur cu respectul cuvenit pentru diferenta de varsta !

  • Textul a fost scris pentru revista bucuresteana Permanente, de aceea contine si unele precizari geografice care pentu cititorii sigheteni nu sunt necesare

    • Felicitări, domnule Vișovan!

      Am scris și repetat de cîte ori am avut ocazia un crez, pe care îl exemplificați și dumneavoastră atît de convingător:

      „ Fără memorie nu există adevăr, fără adevăr nu există libertate şi fără libertate nu se poate clădi o morală.
      Căci nu poţi vorbi sclavului despre etică!”

      (Cu acordul dumneavoastră aș „găzdui” și eu acest articol la „Pavilionul de oaspeți” al „Gogea’s Blog”.)

  • Pentru a completa tabloul cu dimensiunea feminina a eroismului maramuresean mai sunt in viata la Sighet doamnele invatatoare Nastafa Motrea si Maria Bulacu care au trait in 1958 drama arestarii absolut abuzive a sotilor lor Ioan Motrea si Gheorghe Bulacu , pe care i-au revazut doar dupa 5 ani de temnita , care s-au adaugat la anii de detentie de la prima condamnare din 1948…..
    Si dumnealor, orasul nostru le datoreaza respect !

  • Mai sunt in viata la Sighet si alte sotii de detinuti politici: doamnele Emma Vlad ( sotia lui Mihai Vlad), Maria Minica ( sotia lui Stefan Minica), Ioan Kindris ( sotia lui Vasile Kindris), Suzana Tivadar ( sotia lui Vasile Tivadar). Toate au meritul de a-si fi riscat si (de cele mal multe ori) sacrificat orice speranta de promovare sociala si profesionala prin casatoria cu un proscris.

  • La Dragomiresti traiesc doamnele Maria Ionescu si Ioana Petrovan, detinute politic pentru sprijinirea partizanilor din grupul Popsa .
    Invatatoarea Maria Ionescu a fost inchisa la Sighet impreuna cu copilul de 1 an !

oferta-wise