Ioana Ileana Ștețco s-a născut în Borșa, Maramureș, în 24 septembrie 1952, „într-o familie de oameni de omenie, mama trăgându-se din neamul Albenilor, de pe Vălcineț iar tata era din neamul Hăisănenilor, din Moisei, de pe Izvor”.
Debut absolut – „Luceafărul”, 1974.
Debut editorial, în anul 2010, cu „Phoenix, vecina”, Ed. Grinta, Cluj – Napoca, volum pentru care a fost distinsă cu Premiul de debut la Vișeu, la Festivalul de Poezie și Marele premiu la Ocoliș, la Festivalul de Arte și Literatură.
Alte premii: Labiș (1974), Măiastra (1978), Premiul pentru debut la Festivalul Internațional de Poezie de la Sighet (2011).
Au urmat alte volume de autor, apreciate de critica literară: „În doze suportabile, iubirea”, Ed. Limes 2011, „Școala de fete”, Ed. Ethnologica 2013, „Ai să dai seamă, doamnă”, Ed. Școala Ardeleană, 2016.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România – filiala Cluj din anul 2014.
Vineri, 22 iulie 2022, a plecat „puțin”, acolo Sus, pentru a locui pentru Veșnicie.
Dumnezeu s-o odihnească în pace… în veșnicia poemelor! Condoleanțe familiei îndoliate!
Salut, Sighet!
* * *
lasă pasărea din cuvinte să(-și) pună întrebarea
poetei Ioana Ileana Ștețco,
in memoriam
spre nordul adevărat tăioasa lumină
migrează întrebându-se-n somn
dacă mai ști-va să se-ntoarcă
peste țărmurile-nvelite în abisul de verde
peste desenul în alb-negru fluturele
aripa-și pleacă
îl lasă
prin noapte de departe venind
timpul se șterge revenindu-și în
pădurea de unde-ai plecat –
tot mai sigur și tot mai singur –
apropiindu-mă de toamna visării
și totuși
poate că acesta-i motivul pentru care
ai plecat să fii pentru totdeauna
singurul tău cuvânt în calea
alfabetelor dispărute
pentru pajiștea pe care-ai visat
pentru fiecare singurătate
ai să dai seamă, doamnă
eu la fel ca tine doar mai devreme
decât tine voi merge pe
spre cealaltă parte a întunericului
înconjurat de vicioase iluzii
a lipsei de drum
în ritmul versurilor tale
amurgul îmi șoptește
povestea ținutului interzis
într-o imposibilă vinere ♦»
Echim VANCEA (22 iulie 2022)
Ioana Ileana Ștețco – un om minunat, o poetesă de excepție. Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească!
Ne-am întîlnit cu ceva ani în urmă, în mai multe rînduri, la Sighet cu prilejul Festivalului de poezie. Uneori era toamnă tîrzie, frig și soare puțin… Apoi, cu prilejul întrunirilor de la sediul din Cluj al filialei Uniunii Scriitorilor. În diverse anotimpuri. Dar Ioana părea să se fi oprit într-un timp mereu însorit de cuvînt, mereu înflorit în poezie, mereu înmiresmat de bucurie…
Drum lin, Ioana, spre constelația de poeți din cerul Maramureșului!
Dumnezeu să te primească!
[…] In memoriam Ioana Ileana ȘTEȚCO […]