Neașteptat, nedrept și chinuit de suferință, ȘTEFAN MARIȘ, directorul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Liviu Borlan” Maramureș, a trecut pragul spre universul de dincolo de cele lumești, între stele. A iubit si a slujit cu drag cultura populară, tradițiile maramureșene și arta populară, ca fiu al acestor locuri, ca director, timp de două decenii, al acestei instituții și, totodată, ca redactor șef al revistei „Memoria Ethnologica”. Între 1994-1996 a fost vicepreședinte al Consililui Județean Maramureș și apoi, mai mulți ani, consilier județean, perioadă în care s-a implicat în proiecte importante pentru județ și a fost același om interesat de cultura populară maramureșeană.
O personalitate recunoscută a vieții cultural-politice din Maramureș, doctor în filosofie, o ființă blajină, senină și respectuoasă, un om demn, înzestrat cu o cultură vastă, care a promovat și a respectat valorile naționale și, în special, pe cele ale acestui ținut cu care se mândrea totdeauna, așa cum se mândrea cu strămoșii săi. Multă vreme stresat și presat psihic de factorii politici din județ, a știut să treacă peste astfel de încercări cu demnitate și cu înțelegere.
La o vârstă (58 de ani) la care ar fi putut începe sau finaliza marile proiecte culturale sau de viață, Ștefan Mariș pleacă spre o lume mai lină, unde toate sunt altfel decât ne închipuim… Dumnezeu să-l țină în lumina lui eternă și să-i dea odihna veșnică!
Noi, colegii săi de la Centrul Creației Populare, suntem alături de familia îndoliată, în aceste momente de suferință și tristețe.
Nicolae SCHEIANU
Centrul Creației Populare Maramureș
L-am cunoscut pe Ștefan în anii ’90, când era profesor de fizică la Școala nr. 2 și redactor la Jurnalul de Sighet (probleme economice). Era un intelectual cultivat, pasionat de artele plastice. Am povestit mult împreună, era atent… Își construia o casă acasă, m-a dus să i-o văd… Apoi, a decis să-și asume răspunderi mai mari, la nivel de județ, cu realizări deosebite. Era îndeosebi preocupat de continuitatea revistei Centrului de Creație – ”Memoria Ethnologica”. Îi voi purta o frumoasă amintire. Sunt solidar cu familia sa – soția, mama, fratele, nepoata – , în aceste momente de grea cumpănă. Fie-i tărâna ușoară!
Condoleante familei indoliate iar lui Fanica vesnica lui pomenire !
Vesnica odihna lui Stefan si memoria binecuvantata ! In comuniune cu durerea familiei Maris, deja atat de incercate…
Amintiri frumoase de la Jurnalul de Sighet , intre 1992-1994, recunostinta mea pentru ajutorul acordat in 1999, cand in Consiliul Judetean am reusit sa blocam o vreme demolarea bisericii de la Vadu Izei…intr-o perioada cand toate autoritatile erau contra noastra…
Un om de cultura, un om al culturii…
Fi-vom precum cioburile lucrurilor din lut: niciodată un intreg din nou, poate un sclipat în vant! Ea ne minte ca nu am batut la ultima dintre porti dar niciodata nu batem la toate! Fumul lumanarilor ne arata drumul doar ca nici unul nu stie de celalat. Drum lin, Stefane! Dimineata vei afla ca aceasta calatorie nu ti s-a aprobat! Tristetea si suspinele prietenesti te insotesc incremenite in lacrimi… Familia, fratele tau si toti cei dragi inimii tale isi iau lumina din drumul tau cerandu-si locul in sufletul lor! Prietene, lacrimile mele te insotesc departe de orice privire! Drum lin spre dimineata diminetilor!