Dragi Absolvenți, Promoția 1969, Liceul Vișeu de Sus
M-am bucurat atât de mult de frumoasa voastră aniversare, din 22.06.2019, la împlinirea a 50 de ani de la absolvirea Liceului!
Am fost însă și foarte trist, pentru că prea mulți dintre absolvenții Promoției au fost absenți de la acest măreț eveniment, fiind trecuți la cele veșnice; Domnul să-I răsplătească și să-I odihnească în pace. Omagiu pentru ei, în tăcere!
În prezent ne aflăm în SUA, rezidenți, în grija fiicei noastre, Ana-Rodica, și aveam bilete de mers în țară pe 14.06.2019, cu gândul de a fi și noi prezenți la bucuria voastră, pe care să o împărtășim din toată inima, împreună cu voi. Dar am avut un accident spre sfârșit de mai și mi-am fracturat mâna dreaptă, făcându-ne imposibilă deplasare. Umblu greu și, chiar în casă, m-au lăsat picioarele și am căzut. Am avut mai multe ședințe de radiologie și tratament, sunt și acuma cu ea suspendată de gât; mai sunt programat pentru un control și apoi, în 15 iulie, pentru un program de recuperare. Am amânat plecările pentru altă dată…
Am văzut poza voastră pe Facebook, grupul de elevi și câțiva profesori și a trebuit să ne bucurăm (și ne-am bucurat!) și de aceasta. Sunteți frumoși! Tot pe această cale virtuală am citit multe alte mesaje plăcute despre acest frumos eveniment, de la cei prezenți și de la alții.
Felicitări celor ce au organizat această întâlnire spre bucuria voastră, a tuturor!
Pentru mine, această întâlnire a voastră, avea și o semnificație aparte; la una dintre clase am fost diriginte și profesor de matematică, fiind prima mea promoție, după lungi, grele și dureroase așteptări, amânări… Am făcut cu clasa mai multe excursii, pe Valea Vinului, la Cascada Cailor, la Complex ș. a.
Dacă am făcut unele „excursii” forțate (securitate, închisori, Canal…), de ce să nu fac altele de plăcere?!
Am avut foarte multe bucurii și succese alături de voi, care mi-au lăsat amintiri deosebit de plăcute și mă fac să mă gândesc mereu cu drag la foștii mei elevi…
Sunt sigur ca la frumoasa voastră sărbătoare nu ați uitat profesorii voștri, care au contribuit la devenirea voastră; din păcate mulți dintre ei nu mai sunt… Pentru cei în viață le dorim multă, multă sănătate lor și familiilor acestora și să aibă parte numai de bucurii!
Mă bucur mult de toate succesle și împlinirile voastre, de tot ce ați realizat și de ce veți mai realiza.
Vă dorim în continuare multă, multă sănătate, pentru voi și pentru toți cei dragi, numai împliniri și bucurii!
Doamne ajută!
Cu mult drag,
Prof. Maria și Gheorghe Bărcan
foto: prof. Aurel Ghilezan
Multa sanatate !
Va multumesc mult, Parinte prof. M. Visovan.
Profesori!!!
Este strigătul de regret al unei familii de dascăli maramureseni, profesorii Maria si Gheorghe Bărcan, care din motive plauzibile nu a putut participa la o bucurie a foștilor elevi, participanți la o întâlnire de 50 de ani de la terminarea studiilor liceale. Citind cele scrise, am simțit emoția din sufletele celor doi educatori, tremurul lor de regret ca nu au participat, dorința neîmplinită ca nu s-au bucurat alaturi de cei cărora le-au călăuzit pașii pentru viata! Sunt sigur ca daca s-ar fi putut, acești doi oameni ar fi fost între elevii lor si parca ii vad cum si-ar fi sters lacrimile pentru fericirea revederii! Oamenii cu suflet bun, pot numai sa se bucure de asemenea evenimente, mai ales acum cand se implineau 50 de ani! Soarta le-a fost potrivnica acestor doi minunati profesori, cum de altfel sunt toate cadrele care contribuie sau au contribuit la educatia copiilor! Nu pot decat sa-i incurajez pe ce-i doi „tineri” profesori si sa le doresc participare, peste 10 ani, la o noua reintalnire! Multa sanatate fam.Bărcan, fiti siguri ca asemeni dascăli ca dumneavoastra, foștii elevii pe care i-ati educat,nu pot sa va uite si in timpul sărbătorii de aniversare au regretat si v-au pomenit ca nu ati fost prezenti,OAMENII nu se pierd în negura uitării, din contra, exista dorința apropierii si revederii!
Draga domnule S.O. Luscalov,
Ma bucura si de data aceasta ca esti alaturi de noi in petrecerea unor etape de viata, ca ne impartasesti gandurile, le separi si aduni in toate nuantele lor de exprimare, realizand un comentariu frumos, din care este exclus orice formalism, acesta neputand sta alaturi de sinceritatea, curatetea si onestitatea gandurilor tale, cu care ni te alaturi.
Peste toate insa, ma bucura la fel de mult comunicarea ce o intretinem, ea avand totdeauna un caracter optimist de viata, incurajator si confortabil si, in lipsa acestuia, ne-am simti mai singuri.
In asteptarea unor noi comunicari, te imbratisez cu drag,
Gh. Barcan
Mulțumesc, să auzim numai de bine, multă sănătate și putere de viață!