Mimosa publica (autor, Horia Picu)

Da…, a apărut o nouă variantă de Mimosa Pudica, numită de specialişti Mimosa Publica.

O scurtă readucere aminte despre Mimosa Pudica. Creşte sub formă de tufe, are tulpină lemnoasă şi frunze lenticulare care se prind perechi. E o plantă tropicală, care se strânge la atingere, dacă nu e lumină suficientă, dacă-i e frig. Trăieşte în păduri şi în grădini.  (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mimosa_pudica)

Acum a apărut o surată a ei numită Mimosa Publica. Asta nu-i o plantă tropicală (trăieşte foarte bine şi fără grijă în România), dar îi place să-şi petreacă vacanţele pe-acolo.

Deja e clar că Mimosa Publica e o specie cu totul deosebită. Preferă căldura. Dacă nu o are, e bună şi căldurica. Chiar e mai bună.  Această căldurică îi este oferită cu generozitate de oameni din patru în patru ani. Se pare că ajunge aşa. Sunt porţii şoc, se injectează într-o singură doză, care apoi se împrăştie în organism în patru ani.

După perioada de căldurică, intră cumva într-o fază de agitaţie, că nu ştie ce se va întâmpla cu ea. Atunci ar fi în stare să treacă în altă grădină, chiar dacă a promis că acolo nu va ajunge niciodată.

Instinctul de supravieţuie e foarte dezvoltat. La fel de dezvoltat e şi instinctul de autoapărare. Nu poate fi deranjată cu întrebări, cu ameninţări sau cu promisiuni de trecere pe un teren mai fertil, adică unul care să aducă frunzelor condiţii mai bune de existenţă.

Şi Mimosa Publica se închide dacă e deranjată. Din moment ce frunzele ei au promis că stau pe o tulpină, aşa rămâne! Instinctul de supravieţuire, care după unii savanţi ar fi început cam de vreo 36 de ani încoace, o face să stea cuminte, în grădina ei. Uneori ştie să stea cuminte în spaţiu mai restrâns, de exemplu, în ghiveci. Poate trece în altă grădină, dar numai dacă gardul care le desparte e permisiv la schimbare.  Deşi e tentată să-şi deschidă frunzele la alte stimulente care apar pe lângă ea, Mimosa Publica e precaută. E posibil să nu se aleagă cu ceva bun şi de durată. Aşa că rămâne acolo unde-i ordonă tulpina – şefă.  E atentă şi la plantele din jur, că nu suportă orice fel pe lângă ea. Nu se asociază cu oricare devoratoare de clorofilă şi care preferă căldurica.

Cum simte că e riscant să-şi arate frunzele deschise în toată splendoarea lor, le închide şi stă cu ele aşa cât e nevoie. Dacă e cazul, le mai deschide peste patru ani, să vadă ce mai e prin lume. Ce mai e pentru ea, nu pentru lume!

Mimosa Pudica creşte sub formă de tufe. Mimosa Publica creşte şi există sub formă de grup, care are frunzele la fel. Ele se închid-deschid toate odată, de-ţi vine să crezi c-au făcut armata împreună. Nu, nu pot nişte plante să facă armata. Nu pot nici măcar să gândească. Nu pot, că n-au cu ce! La ele funcţionează perfect instinctul de conservare. Ştiu când să închidă-deschidă gura ca să le fie bine.
Pardon, am vrut să scriu să închidă-deschidă frunzele, că de-aia Mimosa Publica e plantă, şi atât!!!

Horia Picu