Actualitate Cultură Illuminati

Moment abstract (autor, Diana Nadir Ștefănescu)

image_printPrinteaza
Diana Nadir Ștefănescu

Lumina își face loc în camera neagră, devenită în timp casă de inimi și cuvinte nerostite. Se observă prin razele încrezătoare gândurile întunecate ce zboară îngreunând aerul. Aceleași raze aruncă foc în speranța de a încălzi sufletele captive în acel loc. Praful de aur emanat, stârnește un zâmbet șters pe un chip al cărui suflet ce-i aparține, zace, încărcat de povești nemuritoare. Se aude în fundal doar ticăitul unui ceas care pare că și-a uitat timpul, noțiunea sa ajungând străină pentru toți și toate, prefăcută în muzică „surdă”, ascultată de nevoie.

Plutesc în jur iubiri declarate odată sub semnul infinitului, dorințe și cuvinte care nu și-au găsit puterea să fie rostite, ci au rămas țintuite în gânduri și în conștiințe. Pare locul perfect în care armurile ar putea să cadă și zidurile s-ar putea prăbuși, lăsând la iveală ce e mai presus de judecată, însă puterea întunericului nu pare a fi destul de mare încât să împlinească visele secrete ale celor stăpâniți de amor de sine.

Suflete adverse sunt aruncate în acest colț de întuneric pentru a se redescoperi. Acestea duc o luptă de ego, emoții și speranțe, în ciuda faptului că nimeni nu le poate dezvălui următorul pas. O luptă asemenea unui război antic, în care inimi și minți se contopesc, se distrug sau dispar pe veci în umbră fără a avea parte de finalul fericit mult așteptat. Oamenii de acolo se folosesc calic de întuneric, ascunzându-se parcă, din ce în ce mai conștient, fugind de ceea ce ar trebui să dobândească.

Singura scăpare este și cea mai firească. Lumina tânjește să acapareze locul dar este ferm oprită de puterea sufletelor prea prinse să scape. Odată intrată, ar uimi până și aerul încărcat cu probleme. Ieșirea a fost întotdeauna acolo, e doar prea întuneric pentru a fi văzută. În tipul de „povești” întâlnite încă din copilărie, finalul deductibil ar fi ca lumina să reușească să pătrundă în încăpere, din cauza unei aparente slăbiciuni a unui suflet care ar deveni brusc erou. Acum însă, când cuvintele sunt în mâna mea, aleg sa zdrobesc orgolii, cu scop pașnic, și să îndemn acele vieți la acceptare și obișnuință, în speranța că simțul realității va rămâne intact, atât al meu cât și al celor cărora le divulg istoria.

Asta e doar o poveste despre un tablou abstract de cuvinte (în spatele căruia sunt sigură că s-au ascuns acești oameni acum timizi), fără nimic special. Doar un simplu moment de artă, căruia am ținut să-i spun povestea.

Diana Nadir ȘTEFĂNESCU
Liceul de Muzică „Sigismund Toduța”
Cluj-Napoca

foto: Diana Nadir Ștefănescu

oferta-wise

2 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Dă-i un răspuns lui Marin Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.

oferta-wise