Actualitate Editorial

Ne pasă de patrimoniul arhitectural al Sighetului?! (autor, Ion Mariș)

image_printPrinteaza

În urmă cu aproape patru ani, în anul 2020 – la precedentele alegeri locale, am susținut o coaliție (Coaliția pentru Maramureș) care și-a „asumat” și trei doleanțe de-ale mele (a fost condiția pentru a-i susține!) ce vizau niște propuneri punctuale, implementabile în orașul nostru, cu niște eforturi bine… focalizate.
Fără a-mi dori nicio funcție, nicio demnitate, nicio „recompensă”, am susținut acea Coaliție, acea „echipă”, crezând că promisiunile vor fi onorate și, măcar prima dintre cele trei propuneri pe care le-am avut, se va realiza.

Care a fost prima doleanță – „condiție”? Ceva foarte simplu. Mi-am dorit (și-am sperat în urmă cu aproape patru ani că este realizabil!) ca „mica” bijuterie arhitectonică sigheteană, cunoscută drept „Casa pălărierului”, să fie reabilitată și – am propus – să se amenajeze acolo o Galerie de Artă permanentă. Nu vă spun care au fost celelalte doleanțe destinate revitalizării orașului nostru pentru că nu s-a înfăptuit încă nici măcar primul obiectiv, pe care-l consider și cel mai ușor. Trebuie să precizez că „mica” bijuterie a fost construită în anul 1833 (puteți vedea asta și pe frontispiciul clădirii), dar, în primul rând, este un imobil unicat, o „mostră” de arhitectură întâlnită mai ales în zonele locuite de sași. Sighetul deține un imobil, monument arhitectural de excepție, „Casa Pălărierului” (inclus în „Lista monumentelor istorice – 2015”, Maramureș, nr. MM – II – m – B – 04692, cu denumirea „Casa cu boltă la poartă”, str. Bogdan Vodă, nr. 26) pe care îl menținem – din motive mai mult sau mai puțin credibile – într-o stare dezastruoasă, stare pe care o putem „admira” în fotografia principală (mai ales partea din spate, dinspre parcarea mare a orașului, este o ruină). Acest imobil face parte, conform clasificării naționale (și a codificării aferente), din categoria II (monumente de arhitectură), m (monument), grupa B (monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul local).

Sunt totuși unele semne pozitive, deși destul de tardive – sper, neelectorale! – că se va întreprinde ceva. Am primit informații, din surse oficiale, că această clădire nu mai are chiriași „suspecți”, este liberă de sarcini, și că în ultimele săptămâni s-au parcurs câteva etape care semnalează intenția de reabilitare. S-au făcut până acum releveele, expertiza tehnică, scanarea 3D și se va elabora o soluție/ documentație tehnică pentru reabilitarea clădirii (probabil se va întocmi – pentru acest obiectiv – Documentația de Avizare a Lucrărilor de Intervenții – DALI, care va include și un cost estimativ al reabilitării – Deviz general).
Dar, urmează partea cea mai grea și… vizibilă, reabilitarea efectivă, care presupune identificarea și alocarea resurselor financiare – conform documentației tehnice – pentru  intervenția decisivă la refacerea/ restaurarea „Casei Pălărierului”. La noi, când vorbim despre resurse financiare totul se complică și, deși în acest caz nu poate fi vorba de o valoare foarte mare, sunt foarte pesimist că vom vedea… finalul.

Până când voi vedea acest proiect finalizat (sper totuși să fie în acest an) mi-aș dori… s-auzim numai de bine!
Sunt convins că în acest an electoral – din păcate! – și binele va fi (re)condiționat!

Ion Mariș

oferta-wise

4 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • De la idee la faptă din păcate e cale lungă, ideea venind de la o persoană dezinteresată, iar ,,fapta” trebuind realizată de cei în domeniu.
    Bine ar fi ca ideile și faptele să fie duse la bun-sfîrșit de către cineva, căruia chiar îi pasă!
    Chiar de un partid, a cărui țintă să fie binele orașului cu tot ce presupune el, de faptele lui să beneficieze tot omul iubitor de frumos!

  • Este nevoie în toate privințele de „democrație curată” sub trei condiții: să prevaleze interesul public, nu interesul unor grupuri ce se dau drept public; să se extindă controlul aleșilor de către cetățeni; să se îmbrățișeze meritocrația, cu toate consecințele.

  • Să ne luăm câteva minute pe zi și să vizualizăm această clădire așa cum dorim să fie. Expoziție permanentă de artă, lansări de carte, lansări de tineri artiști, evenimente mondene culturale…etc..imaginatia nu are limită zicea Albert Einstein, și are dreptate.

    Cunoaștere este limitată, in timp ce imaginația înconjoară lumea, stimulând progresul, dând naștere evoluției.

    Dolores Cannon deasemenea zicea: ” vizualizați ceea ce vă doriți, in cel mai mic detaliu, și credeți cu tărie în ceea ce vă doriți, după aceea lăsați magia să își facă treaba, Universul și Dumnezeu vor găsi o cale să vă îndeplinească dorința ”

    Momentul, oportunitatea, oamenii potriviți pentru a întreprinde tot ce este în măsură pentru finalizarea proiectului vor apărea exact atunci când trebuie cu siguranță, doar să avem răbdare.

  • Susțin. Jos pălăria. … doar că, cine mai poartă azi pălărie? Fie ea chiar și de paie. Azi toții vor sa fie împăiați (onorabil) cetățeni meritoși. Io le recomand totuși cavouri de granit alea au o garanție. Dărăpănături din imagine sunt peste tot în urbea Nimănui.

oferta-wise