„Pastila” de Sîmbătă (autor, Ileana Pisuc)

Se vorbește (și încă mult!) zilele acestea, despre substanțe, ierburi, pastile, încît mi-am propus să abordez și eu (în felul meu mai neaoș), o „Pastilă  de Sîmbătă”.

Nu vreau să mă dau atotcunoscătoare în acest domeniu destul de spinos, al drogurilor, sunt o novice, dar citesc și ascult mijloacele de informare, despre amploarea pe care o capătă acest flagel.

Ca mamă, cred că sunt îndrituită să afirm cu tărie și convingere că fiecare copil este rezultatul „bulionului existential” în care s-a născut și dezvoltat. Acest mediu va fi responsabil de toate succesele sau derapajele  adultului de mai tîrziu. Valorile pe care tu, ca părinte, le transmiți se perpetuează pentru generațiile viitoare.

Generația mea, avea  principii simple: „Sunt lucruri care se fac și lucruri care nu se fac”.  Fiind dotați încă de la început cu minte și înțelepciune, de aici încolo, trebuia să le pui la treabă! Părintele avea rolul de „supervisor” pentru a contracara eventualele derapaje. Toate împreună, încununate de convingerea că Cineva de Sus ne privește și ne veghează. Dacă nu te raportezi la o conștiință supremă nu ai un reper precis. Prea multă libertate poate duce la liberinaj, fără hotare o țară este vulnerabilă, fără legi ferme, un stat este  slab.

Cunosc situații concrete în care sunt persoane implicate pentru a salva suflete din întunericul drogurilor. Se reușeste într-un final, e drept, cu greu, dar ce e cel mai greu și aproape imposibil este de a vindeca persoana în cauză de  dependența de educația primită pînă atunci.

Dacă i se repetă copilului  constant, tu ai, tu meriți ce-i mai bun, noi putem, tu ești deasupra, tu nu trebuie să faci nimic pentru toate astea, greu, foarte greu sa-l vindeci! Însuși genomul lui intern e bolnav, e pierdut! Dacă l-am „,anesteziat” ani la rînd, ținîndu-l într-o bulă, doar ca să ne fie bine nouă, să-i știm liniștiți ca noi să ne vedem de-ale noastre, cum vrem apoi să-i vindecăm?

Omul se naște cu un gol interior care trebuie umplut cu Dumnezeu. Nu trebuie lăsat golul la dispoziția celui ,„Rău”! Suprasaturația de mic, mai ales cu lucruri nu neapărat necesare, trage după ea rezultatele de mai tîrziu. Copiii au nevoie de repere. Meseria de părinte este una dintre cele mai grele. Părinții sunt oglinda copiilor. O oglindă pătată va da o imagine tot pătată!

Răul, oricum l-ai privi a fost rău și mai demult și acum. Anturaje proaste au fost și sunt. Exemplul neaoș de a număra pantofii de la ușă, seara înainte de culcare, oricînd e de actualitate. O pereche lipsă poate fi preambulul unor probleme care ar putea fi evitate la timp!

Ileana Pisuc

Foto: Ion Mariș