Providența dumnezeiască ne oferă, în anul de grație 2023, bucuria și privilegiul să mai avem printre noi mărturisitori ai idealului creștin și național, pătimitori în închisori dar și luminători ai societății, oameni de mare caracter, repere obligatorii ale reconstrucției morale a națiunii române (ne referim în special în acest articol la cei legați direct de Maramureșul istoric, dar ne exprimăm respectul pentru toți românii care mai sunt în viață și care au dat mărturie de jertfă în rezistența anticomunistă și care sunt omagiați oficial la 9 martie în fiecare an). După ce imensa majoritate a generației lor a plecat deja spre veșnicie, cei rămași – puțini dar luminoși – sunt ultima noastră legătură cu un trecut eroic care ne legitimează în fața lui Dumnezeu și a istoriei.
Odată cu aniversarea – tot azi 9 martie – a celui mai tânăr dintre ei, domnul Aurel Vlad din SUA (născut la 9 martie 1933 la Dragomirești și implicat cu generozitate în multe proiecte ale memoriei inclusiv două frumoase monumente ale eroilor din localitatea natală), toți foștii deținuți politici maramureșeni au depășit 90 de ani, trecând de cele două praguri biblice de 70 și 80 de ani (prevăzute în Psalmul 89) – care reflectă longevitatea naturală a omului. Care este rolul lor acum în planul lui Dumnezeu pentru neamul românesc? Fără îndoială supraviețuirea lor până azi are și o explicație evidentă, aceea de a mai putea oferi tinerelor generații informații cu valoare istorică și morală din experiența lor personală, de a da românilor de azi șansa unei întâlniri directe cu eroii luptei anticomuniste.
Dar mai există, în opinia mea, și o altă explicație. Pentru ca oameni cu tinerețea și sănătatea distruse în închisori, supuși la foame, frig și torturi ani de zile (plus șicanele și privațiunile de după aceea) să ajungă să trăiască mai mult decât majoritatea celor liberi cu o viață normală, aceasta nu se poate explica decât prin asistența directă a lui Dumnezeu, printr-un har cu totul special. Prin viața lungă și împlinită a nonagenarilor noștri, Domnul ne amintește că numai El este Atotputernic! Numai El este Stăpânul vieții și al morții! Avertizare serioasă pentru toți dictatorii, tiranii și torționarii care s-au amăgit crezând că au în mână destinul omului și al națiunilor… (Țurcanu la Pitești, Goiciu la Gherla, Koller și Crăciun la Aiud, Maromet la Jilava, Stern și Retezaru la Sighet și Baia Mare, au avut comportamente efectiv diabolice!) dar și reconfortantă consolare și încurajare pentru cei care se încred în Dumnezeu și devin instrumente ale lucrării Sale, după cuvintele psalmistului David: „Domnul este Păstorul meu și nu voi duce lipsă de nimic” ( Ps.22) și ale apostolului Pavel: „Dumnezeu toate le îndreptează spre binele celor care-L iubesc” (Romani 8,28).
Cei opt nonagenari ai noștri, în ordine cronologică sunt (în paranteze localitatea de origine din Maramureș, domiciliul actual și anul nașterii): Melania Rițiu (Săpânța – București, 1925), Vasile Bizău (Dragomirești – Franța, 1925), Nistor Man (Șieu -Tg Mureș, 1929), Ioan Pop Arvinte (Breb -Timișoara, 1931), Petru Codrea (Vadu Izei – Sighet, 1931), Gheorghe Bărcan (Săliște – SUA, 1931), Ioan Dunca (Ieud -Vișeu de Sus, 1932), Aurel Vlad (Dragomirești – SUA,1933).
Să le dea Domnul sănătate, iar nouă bucuria și responsabilitatea de a le duce mesajul mai departe, în comuniune cu cei deja ajunși în Patria cerească, cu toți martirii și eroii neamului românesc!
preot prof. Marius Vișovan
Veșnică pomenire celor morți și bătrânețe liniștită celor rămași !
„Mai mulți au fost, puțini au mai rămas”. La fiecare revenire, acest tablou reprezintă tot mai multe omagii și mai puține trăiri.
Mă gândeam de multe ori care ar fi explicația că mulți foști deținuți politici eliberați au ajuns la venerabila varstă de în jur de 90 de ani, peste cei ce au trâit „în libertate”. Mulți n-au mai putut ajunge la poarta eliberării, mai strâmtă și au rămas cu una singură, mult mai largă, cea de la intrare. Dar totuși, cei ce au fost exterminați, au dus cu ei frumosa victorie a trăirii spirituale, forma fizică ce a găzduit-o rămânând doar un simbol. În prezentul articol se prezintă motivația acestor darnice trăiri și în această interpretare îmi exprim câteva gânduri.
În detenție aveai cu tine tot timpul o mulțumire care îți dădea o stare de liniște și pace, speranță. In acest fel, la reacțiile de exterminare manifestate le opuneai o contrareacție, care se manifesta în mod firesc oricând și oriunde. Aceasta se instala în gânduri, în inimă și suflet, în toate fibrele ființei tale și te fortifica, îți tot creștea rezistența cu simțirea lor spirituală, fiind mult peste îndurările fizice. Te simțeai mereu victorios, chiar dacă erai doborat fizic, aveai victoria în trăirea spirituală de mare bogăție. Astfel, la ieșire aveai o rezistență spirituală mult mai mare ca înainte și din resursele ei îti prelungeai viața.
Aș spune că detenția, cu toate chinurile ei, mi-a plăcut, un paradox. Aceasta o vedeam ca o confruntare o luptă între mine si torționari, între mine și viață, eu fiind victorios pe linie, peste tot. Dar acestă luptă câștigată cu dezinvoltură mi-a adus în final două mari bucurii: am bătut toționarii peste tot și am scăpat de detenție mai multe persoane, la unele salvându-le viața. Detenția devine un eveniment conjunctural formal și, chiar dacă rămâneam pe acolo, eram victorios spiritual și duceam cu mine aceste mari și deosebite bucurii.