Poemul de duminică: Nichita STĂNESCU (1933 – 1983)

Privind-o, mama mea

Cădea peste această femeie iubită
timpul tot trăit de mine,
o lumina pe această femeie iubită
trăitul timp de mine.
N-am putut să-mi smulg privirea
de pe această femeie iubită.
Aveam ochi ca să o văd numai pe dânsa
femeia mea iubită.
Deodată, am văzut că mama mea o vede
pe această femeie iubită.
Pe această femeie iubită
timpul cade și ninge.
Pe această femeie iubită,
privind-o, mama mea plânge.

                                            Nichita STĂNESCU

Foto: reproduceri după picturi de Henri Matisse (stânga) și  Amedeo Modigliani (dreapta).