PoetikS – Anastasia HERBIL

În trecere peste hotare

punând în balanță
– deciziile sunt un blestem

mă tem
peste hotare ce va fi?
singurătatea nu-i deloc
palpitantă

nu știu cui îi e mai greu
ne ținem sufletele frânte
expuse, le ținem trofeu
și mărturie morții noastre
dovadă că ai fost al meu

mi-e dor cum nu mi-a fost vreodată

când va deveni totul ușor?

(probabil niciodată.)

***

Mâinile se frâng

și ce dacă?
glasul tău e rece
chiar dacă sângele e cald
în palma mea

de ce nu mă mai ții de mână?

clipele se strâng
în cioburi și sub stejari
dar se împuținează
la fiecare bătaie de orologiu

nu a mai rămas nici una

al meu ai fost și nu vei mai fi
a ta am fost
m-am înecat
m-am rătăcit m-am sufocat
rămășițele decăderii

de ce nu se repară nimic
după ce totul s-a stricat?

***

Cărările

plutind într-o baltă
de petale galbene
tălpile sunt zgâriate
urlete înăbușite

cărările se destramă
și își modifică destinația
și-o transpun în lumi perfect paralele

țipătul se adâncește
în lama cuțitului

nu știu care dintre cărări este mai caldă

****

Cam târziu

e târziu de tot
trecut de miezul nopții
nu-mi aude nimeni țipetele istovite

uneori înnebunesc
și nu înțeleg
care calcul al universului a dat eroare
și care fire ale sorții
au fost incendiate

de când fac zeii asemenea greșeli?
căci acesta nu poate fi rezultatul corect
nu-i corect

e trecut de miezul nopții
sunt încuiată în miezul inimii mele

te-aș suna, sincer
te-aș plânge te-aș râde te-aș urla
– umbra nebuniei
nu aici aș vrea să fiu

dar cred că
pentru noi
e cam târziu

Anastasia Herbil
clasa a X -a
Colegiul Național „Dragoș – Vodă” Sighet

Foto: Ion Mariș