Anul trecut pe vremea aceasta au apărut în spațiul public propuneri și reacții legate de data Paștilor în Biserica Ortodoxă Română și, un timp, ecourile acestei dezbateri au ținut prim-planul, diferite personalități pronunțându-se public.
Subiectul este însă cel puțin la fel de actual și în Biserica Greco-Catolică, desigur cu unele nuanțe specifice, preocuparea depășind sferele restrânse de teologi și intelectuali și manifestându-se (în proporții diferite) în categorii mai largi de credincioși. Deloc întâmplător, subiectul se aprinde în timpul Postului Mare când oamenii sunt puși anual să constate lipsa de unitate creștină (teoretic dorită de toată lumea!) strident vizibilă în lipsa de unitate a celebrării Pascale, pe lângă alte particularități identitare. Cu atât mai mult anul acesta când decalajul e de 5 săptămâni!
Biserica Greco-Catolică din România a avut și are și în prezent același calendar ca și Biserica Ortodoxă Română, adică pe stil nou Crăciunul și sărbătorile cu dată fixă și pe stil vechi Paștile și sărbătorile cu dată mobilă (formulă care – toată lumea recunoaște – nu e cea ideală, ci rezultatul unui compromis între calendarul gregorian și cel iulian, realizat în anii ‘20 ai secolului trecut). Faptul că greco-catolicii nu aveau Paștile deodată cu romano-catolicii nu deranja în trecut când se trăia în comunități compacte, omogene iar acolo unde cele 2 rituri catolice conviețuiau diferența era atribuită specificului etnic, vorbindu-se de „Paștile românesc” și „Paștile unguresc“ (formulare evident greșită, fără sens teologic, dar care spunea totuși ceva despre realitatea ardeleană – românii greco-catolici și ortodocși țineau în același timp pe stil vechi iar maghiarii romano-catolici și reformați țineau deodată pe stil nou, deci etnia prevala și nu confesiunea).
Situația s-a schimbat mult după suprimarea Bisericii Greco-Catolice de către regimul comunist în 1948 ce a determinat pe mulți greco-catolici (în special la orașe) să frecventeze toată perioada comunistă bisericile romano-catolice și implicit să celebreze Paștile după stilul nou (în multe familii se sărbătoreau Paștile de 2 ori pentru a împăca diferitele sensibilități). Ascultarea clandestină a postului Radio Vatican sau a unor emisiuni de la Europa Liberă, au pus pe mulți greco-catolici români în legătură directă cu celebrările de la Roma, cu programul Păstorului spiritual suprem – Papa, ceea ce a schimbat treptat mentalitatea, nemaivorbindu-se despre „Paștile unguresc” ci despre „Paștile catolic”, cel pe stil vechi fiind „Paștile ortodox” (expresii la rândul lor inexacte dar care acopereau destul bine realitatea din teren).
Situația s-a complicat și mai mult după redobândirea libertății de cult în 1989. Greco-catolicii și-au reluat exercitarea legală a cultului în public (cu toate inconvenientele inițiale cauzate de lipsa bisericilor în 99 % dintre parohii ), celebrând oficial Paștile conform propriei tradiții, familiile care au sărbătorit 40 de ani pe stil nou au revenit la calendarul pe stil vechi, comunitățile își reiau treptat viața (aproape) normală, dar… datorită televiziunii (care 40 de ani nu existase sau nu abordase subiecte religioase) acum omniprezente în casele oamenilor, aceștia văd în fiecare an cum la Roma și în restul lumii, Papa și imensa majoritate a catolicilor celebrează Paștile iar noi suntem în… duminica Floriilor sau uneori suntem cu 5 săptămâni decalaj! În fiecare an suntem întrebați de cei din jur și ne întrebăm și noi: „Dacă sunteți cu Papa de ce nu țineți Paștile deodată cu Papa?”
Explicații există, dar sunt complicate și nu conving… și în fiecare an frământarea se reia, aceleași întrebări, aceleași nedumeriri. În anii ‘90 a existat un curent de opinie promovat de un grup de intelectuali greco-catolici numit Mișcarea de Unificare Pascală care a strâns pe o petiție câteva zeci de mii de semnături, petiție care în mod cert s-a blocat pe undeva fiindcă în practică nimic nu s-a schimbat (ceea ce convenea categoric majorității credincioșilor de la țară proaspăt reveniți care nu trecuseră prin experiența romano – catolică dar și unei părți importante a preoților care păstorind acum comunități minoritare aveau unele temeri justificate față de consecințele unor schimbări bruște de acest gen).
Papa Ioan Paul al doilea (1920-2005) a fost foarte preocupat de apropierea între Biserica Catolică și Bisericile Ortodoxe și a făcut mai multe gesturi simbolice de reconciliere. În cadrul acestui demers, el a inițiat un dialog și în vederea sărbătoririi comune a Paștilor – Învierea Domnului fiind cea mai importantă sărbătoare creștină – ca semn important de unitate, deosebit de benefic mai ales în efortul misionar de vestire a Evangheliei. Pentru a se depăși orice orgoliu identitar, Papa a propus o soluție neutră – prima duminică din luna aprilie a fiecărui an. Dacă ortodocșii ar fi fost de acord, cu siguranță greco-catolicii s-ar fi raliat automat, dar propunerea a fost respinsă din start de Biserica Ortodoxă Rusă și discuțiile au fost abandonate.
În ultimele decenii asistăm la formarea de parohii greco-catolice românești în diaspora, în țări cu majoritate catolică sau protestantă. În unele dintre aceste țări legea civilă prevede zile libere cu ocazia Paștilor pe stil nou (și evident, nicio facilitate la cel pe stil vechi) ceea ce a dus la decizia sărbătoririi Paștilor după calendarul gregorian majoritar în țara respectivă de către românii greco-catolici de acolo (la Paris și în alte părți). E posibil ca această decizie să se generalizeze în diaspora în anii următori. Această logică e confirmată și de practica altor Biserici Greco-Catolice de a sărbători împreună cu romano-catolicii unde aceștia sunt majoritari – Ungaria este un exemplu aproape de noi.
Războiul din Ucraina aflat în derulare sub ochii noștri are consecințe și pe plan bisericesc, anumite inițiative latente fiind accelerate de radicalizarea unor atitudini identitare. Astfel greco-catolicii ucraineni (circa 5 milioane de suflete, cea mai mare Biserică Greco-Catolică din lume) au mutat Crăciunul pe stil nou la 25 decembrie, iar vecinii noștri de peste Tisa, Episcopia Greco-Catolică de Ujgorod (cu statut special, fiind în dependență directă de Roma) a decis trecerea la calendarul gregorian și pentru data Paștilor. Dincolo de pod, la Slatina (Solotvino), cele două parohii greco-catolice (română și ucraineană) au sărbătorit duminică Învierea Domnului, deodată cu romano – catolicii.
Considerațiile de mai sus (departe de a fi exhaustive) arată, dacă mai era nevoie, cât de complexă este problema și că abordarea ei continuă să evolueze în funcție de multe criterii, nu toate obiective. Cu siguranță nicio decizie, prezentă sau viitoare nu va mulțumi pe toată lumea. Și totuși avem dreptul să formulăm opinii, să căutăm soluții și autoritățile ecleziale competente să se pronunțe. Să cerem smeriți lumina Spiritului (Duhului) Sfânt peste noi toți!
Preot prof. Marius Vișovan
Adaugă comentariu