Actualitate Interviuri

Profesorul sighetean Petru Bârsescu inoculează desenul prin suflet! (autor, Ion Mariș)

image_printPrinteaza
Petru Bârsescu

Profesorul Petru Bârsescu, sighetean prin adopție, s-a născut la Timișoara. A absolvit Facultatea de Desen din Cluj-Napoca și a fost repartizat la Școala generală din Câmpulung la Tisa. A predat înainte de revoluție la câteva școli din Sighet și la Școala Populară de Artă (Casa de Cultură – Palatul Cultural).

După anul 1990 a renunțat la cariera didactică oficială și pregătește tineri pentru arhitectură și alte specialități ce necesită aptitudini de desen, acordând o atenție specială și psihoterapiei elevului. Le vorbește elevilor în primul rând de forța spirituală și împăcarea cu propriul ego.

Profesorul Bârsescu este un intelectual discret, figura-i aristocratică este ușor de identificat și încadrat într-o „altă lume”, o lume a introspecției și respectului, a frumuseții în gândire și atitudine.

O discuție cu profesorul Bârsescu este pur și simplu… incitantă, tonică.

Ion Mariș (IM): Desenul, arta de fapt, este domeniul dumneavoastră de competență. Cine/ce v-a determinat să alegeți această cale?
Petru Bârsescu (PB): Primele încercări în pictură le-am dobândit de la bunica mea, Margareta Bârsescu, născută Schllett, care în perioada interbelică a studiat la Școala de Arte și Arhitectură din Budapesta. Tatăl ei Schllet Ignaț, antreprenor și constructor, a executat în perioada 1896 – 1897 partea de asterială a Tribunalului Maghiar, actuala primărie din Sighet. Gândurile mele de recunoștință se îndreaptă spre bunica Margareta care mi-a insuflat dragostea față de frumos, eu mergând în continuare pe acest drum al bucuriei creatoare.

IM: Domnule profesor, ați rămas definitiv sighetean. Regretați acest lucru?
PB: Nu, fiindcă dorința de schimbare nu este legată de un spațiu fizic. C.G. Jung spunea „Schimbarea vine din interior”. Un renumit psihoanalist la o emisiune TV a fost întrebat: „Ce înseamnă o viață reală adevărată?” și a răspuns: „Nu trebuie ca în viață să-ți meargă totdeauna bine”. Nu învățăm și nu ne învățăm copiii că viața poate să-ți dea un pumn și să te trezești la podea, de unde vei vedea viața cu alți ochi. Dar, principalul lucru, este să te ridici. Un călugăr a fost întrebat: “Ce faceți voi în mănăstire?” “Cădem și ne ridicăm” a fost răspunsul. În viață avem parte și de frustrări. Un om care trăiește viața ca o bucurie nu va rumega la nesfârșit aceste stări negative creând în el cel mai întunecat iad. (Cum îți sunt gândurile așa îți este viața) – Carte scrisă de starețul Tadei.

IM: Ce are frumos, luminos Sighetul?
PB: Bineînțeles, oamenii, fiindcă nu degeaba se spune: „Omul sfințește locul”, și nu în ultimul rând, arealul în care trăim, frumusețea naturii care ne înconjoară și pe care ar trebui s-o prețuim, s-o îngrijim ca parte a creației divine. De sănătatea mediului depinde sănătatea noastră spirituală. Axel Munthe, psihiatru și scriitor suedez cunoscut prin „Cartea de la San Michele” spunea: “Frumusețea peisajului vindecă”.

IM: Ce a însemnat Școala Populară de Arte în epoca totalitarismului comunist?
PB: A fost un factor de lumină într-o epocă a durerii. Nu poți să faci „tabula rasa” și să spui că totul a fost rău în acea perioadă. Înseamnă să negăm o parte din propria noastră viață. A fost o perioadă pozitivă pentru tot ce înseamnă activitatea artistică a Școlii de Artă. A fost subvenționată de stat începând cu salariile profesorilor până la materialele necesare desfășurării activităților artistice, creând astfel un mediu propice dezvoltării artelor și a creativității elevilor. Astăzi, când scara valorilor s-a răsturnat se poate vedea unde ne aflăm. Iar ca totul să fie mai minunat, Școala de Arte și-a pierdut și sediul, „Palatul Culturii”. Dar să vedem ce spune un om al lui Dumnezeu, Sfântul Siluan Athonitul: “…când un creștin și înainte de toate un episcop, sau un preot, se află în fața nevoii de a lua într-o anumită împrejuare o hotărâre potrivită cu voia lui Dumnezeu, el va face lăuntric abstracție de toate cunoștințele sale, de toate ideile sale preconcepute, de cerințele și de proiectele sale, eliberat astfel de eul său propriu, el se roagă cu luare aminte în inima sa și primul gând care se va naște din această rugăciune în sufletul său îl va primi ca pe un semn venit de sus… el va auzi în sufletul său răspunsul lui Dumnezeu”. Și ne mai mirăm care este starea duhovniceasă în România? „Tipic, tipic și la inimă nimic” (Arsenie Papacioc). Ieromonahul Rafail Noica în cultura duhului spune: „Dar iertați-mă frați preoți și arhierei, trebuie să spunem și adevărul acesta: suntem în așa un hal că nu ne mai știm vocația. Și atunci poporul debusolat merge unde poate și la cine poate”.

IM: Revoluția ne-a schimbat în mod dramatic existența. Ar fi trebuit să fie pragul pentru trecerea la o calitate superioară a vieții. Dumneavoastră cum ați perceput acea schimbare majoră?
PB: Ca pe o nouă ȘANSĂ DE ELIBERARE DIN EGO ȘI DE A TRĂI SINELE, acea scânteie divină lăsată în noi. Apostolul Ioan spune: „Cel care nu iubește sălășluiește în moarte… cel care iubește sălășluiește în Dumnezeu” (Corintieni 1:13). Prin compasiune și empatie dorim ca oamenii să nu mai sufere și prin bunătate le dorim fericire. Atunci când trăim la nivel de empatie ne eliberăm de ego, iar în mentalul colectiv aceste trăiri luminoase produc schimbări esențiale. De citit cărțile lui David R. Hawkins! Tot ce construim mental, gânduri de iubire sau de ură creează câmpuri de energie care se întorc spre noi. Dacă creăm ură, primim boală, suferință, durere. Dacă dorim oamenilor iubire, primim lumină, pace sufletească, bucurie. Doriți tuturora binele din lume, urați-le să sufere mai puțin și să fie cu adevărat fericiți. Astfel, se pune în practică legea iubirii lăsată nouă de Hristos. Binecuvântați așa cum ne recomandă Anselm Grün, un călugăr german, înduhovnicit, în carțile lui. „Tu ești o binecuvânare”. C.G. Jung: „Nu atingi iluminarea dacă îți imaginezi jocuri de lumini, ci doar dacă poți conștientiza întunericul din tine”. „Tot ce ne irită la alții ne ajută să ne înțelegem mai bine”.

IM: Sunteți credincios sau… religios?
PB: Bernard Durel: „Fiecare om este o hologramă lui Dumnezeu”, „A iubi înseamnă a alege între TOȚI ÎMPREUNĂ, sau puțin îmi pasă că ceilalți crapă”. „Dacă cea mai bună biserică a lui Dumnezeu e sufletul, și cine se roagă în sufletul său pentru acela lumea întreagă se face biserică, dar aceasta nu este pentru toți” – Sfântul Siluan Athonitul. Sfântul Ioan al Crucii spune: „Dumnezeu la sfârșit ne va întreba de iubire, deci învățați să iubiți!”. Voi răspunde în încheiere cu: „Credința vine din iubire” – o carte deosebită a preotului Aleksander Elceaninov.

IM: Cât de mare este sufletul românului?
PB: Cred că la fel de mare ca al tuturor de pe planeta Pământ. Menirea noastră în această dimensiune este următoarea: „Singurul scop al existenței umane e să aprindă o lumină în întunecimea ființei” – C.G Jung.

IM: Ce lipsește poporului român?
PB: Nimic. Suntem înzestrați cu toate darurile numai că trăim mai mult la nivel de ego. Pentru aprofundarea subiectului se poate studia C.R. Motru „Psihologia poporului român”, Drăghicescu „Din psihologia poporului român” și mai nou Daniel David „Psihologia poporului român”. Mândria mistuie ca un foc tot ce-i bun. Dacă oamenii ar învăța smerenia lui Hristos s-ar schimba cu toții: „Bogații ar disprețui bogățiile lor, savanții știința lor, cârmuitorii slava și puterea lor și toți s-ar smeri și ar trăi în pace și iubire și mare bucurie ar fi pe pământ” – Siluan Athonitul.

IM: Suntem prizonierii ego-ului vanitos? Cum se poate evada din propria „închisoare”?
PB: Schimbarea se poate face prin introspecție și acțiune. „Nu vom găsi fericirea pe care o dorim fără o dezvoltare interioară corespunzătoare. Fiecare din noi se poate angaja în această călătorie interioară și poate găsi în ea o inimă caldă deschisă altora. Va fi atunci o adevărată speranță de pace și bucurie în lume” – Dalai Lama. EGO-ul este o multitudine de scheme mentale greșite care ne-au fost inoculate de societate, de școli, de religii, de familie etc, creând o personalitate ruptă de viața reală. Omul EGO nu poate să vadă suferința și nevoile omului de lângă el. El are toate dorințele din lume, are totdeauna dreptate, este deasupra tuturor, vrea să fie un învingător, el produce numai suferință, durere, conflict, frustrări, nebunie, crime, războaie. EGO-ul creează și trăiește într-o iluzie continuă. (Anthony de Mello, Conștiența – Capcanele și șansele realității). Iubirea necondiționată este singura prin care se transcede EGO-ul.

IM: Cum vă selectați elevii pentru a-i pregăti pentru studiile superioare?
PB: La prima oră se face un test de verificare a aptitudinilor și de vedere spațială necesară pentru a porni pe acest drum. Trăind o perioadă complexă și totodată haotică, un tânăr este de multe ori bulversat. Trăiesc frustrări și traume produse de societate, de școală, de unii profesori, sistem de învățământ, familie. Cu toate bunele intenții ale părinților, de multe ori, aceștia nu pot să gestioneze problemele copiilor din diverse motive, obiective sau subiective. Metoda mea de lucru cu elevii este bazată pe „empatie”. În cadrul unei ședințe de lucru se îmbină predarea materiei necesare pentru Facultatea de Arhitectură sau Arte și psihoanaliza, adică vindecare prin cuvânt. Încerc să mă apropii de dorințele lor sufletești și să le arăt calea spre pacea interioară și bucuria de a crea și de a trăi. Dependența de anumite secvențe ale internetului este pe zi ce trece tot mai mare în rândul tinerilor și nu numai. Psihiatrul german Manfreed Spitzer, în „Demența Digitală” spune: „Folosirea excesivă a calculatorului produce în creier transformări ireverisibile și imposibil de recuperat mai târziu”. Doctorul Virgiliu Gheorghe vorbește de același lucru în cărțile și videoclipurile sale. Încerc să le explic elevilor pericolul acestei dependențe care duce în timp la depresie și anxietate, mersul la psiholog, iar în cazuri grave, la psihiatru.

IM: Care sunt realizările dumneavoastră… mai speciale?
PB: Mândria, „voința” este un zid și nu o treaptă spre divin. (Dialog cu îngerii – Gitta Mallasz). Nu cred că am realizări mai speciale care să ma facă diferit de restul oamenilor. Sunt convins că noi toți suntem LUMINA DIVINĂ, suntem UNUL. „Persoanele capabile de dragoste necondiționată sunt, în general, mai independente, mai autonome, mai spontane. Mai puțin înclinate spre gelozie și agresivitate, ele manifestă mai puține nevoi și mai multă originalitate, altruism, interes veritabil pentru împlinirea sufletească a semenilor lor” – Abraham Maslow. Toate realizările noastre ar trebui să fie în zona lui A FI ȘI NU A AVEA – Erich Fromm.

IM: Aveți dezamăgiri, neîmpliniri?
PB: Atâta timp cât trăiești BUCURIA PREZENTULUI și nu ești ancorat în trecut „depresiv”, viitor „anxios”, stările negative nu au cum să te marcheze. Eldon Taylor în „Programarea mentală” ne prezintă metode de control a minții noastre ieșind astfel din sfera manipulării sau automanipulării, scopul fiind crearea unei păci mentale. Sfântul Serafim de Sarov (sec. XIX) spune un lucru asemănător: „Dobândește duhul păcii și mi se vor mântui în jurul tău”. C.G. Jung: „cine privește în afară visează, cine privește înăuntru, se trezește”.

IM: Vă întreb, parafrazântu-l pe Richard Dawkins: Care este rădăcina răului?
PB: Într-un interviu dat de C.G. Jung în 1959 la BBC, spune următoarele: „Avem nevoie de o înțelegere mai profundă a naturii umane, deoarece singurul pericol real este omul însuși. Psihicul omului ar trebui studiat deoarece noi suntem originea tuturor relelor”. Richard Dawkins este o personalitate complexă dar, în același timp, și controversată la fel cum sunt și cărțile sale. „Poate pare ciudat că mulți oameni mari n-au putut rezista unei ispite în fond atât de naive, și a cărui sursă ascunsă nu e alta decât MÂNDRIA” – Sfântul Siluan Atonitul.

IM: Care este scopul artistului, în trecerea acestuia prin viață?
PB: „Frumusețea va salva lumea”. Această frază profundă a lui Dostoievski rostită de prințul Mîșkin în romanul „Idiotul” cred că spune totul despre rolul pe care trebuie să îl împlinească artistul prin creația sa. Menirea artistului este de a transmite pe cale estetică spiritualitatea frumosului, care are valoare vindecătoare. La Evagrie Ponticul contemplarea frumosului conduce la sănătatea sufletului, aceasta fiind baza misticii grecești. Frumosul este ordonat și aromios, transmite o stare de bine și bucurie omului. Lumina în opera de artă este o energie a divinului iar menirea noastră, a tururor, este de a înfrumuseța totul în jurul nostru devenind co-creatori și trăind bucuria de a fi.

IM: În cer sau pe pământ, unde se află fericirea?
PB: O întrebare foarte complexă la care nu se poate răspunde în câteva cuvinte deoarece este o cale de urmat toată viața. Pot recomanda două cărți: Mathieu Ricard – „Fericirea: un ghid pentru dezvoltarea celei mai importante abilități în viață” și Mihaly Csikszentmihalyi – „Flux. Psihologia fericirii”.

IM: Transmiteți, vă rog, un mesaj tinerilor.
PB: Orice drum ar alege în viață să-l facă cu DĂRUIRE ȘI BUCURIE. Dacă dorești o schimbare pozitivă în propira ta viață, ACȚIONEAZĂ, deoarece a rămâne la nivel de intenție nu se întâmplă nimic. Dr. David Hawkins în „Piramida conștiinței” spune foarte clar: „Prima treaptă în schimbare reprezintă CURAJUL”, fără aceasta rămânem blocați în sentimente negative iar schimbarea mult dorită nu va veni niciodată. Recomand o simplă autosugestie: „Zâmbetul este starea mea interioară”. Renumitul neurolog, prof. Dr. Constantin Dulcan spune: „Orice gând negativ ne face rău nouă și universului”, iar zâmbetul are un impact foarte pozitiv nu numai asupra sistemului imunitar dar și în starea generală de bine.

IM: Vă mulțumesc mult domnule profesor pentru acest interviu și vă doresc să călăuziți și să consiliați cât mai mulți tineri pe drumul artei.
PB: Domnule Ion Mariș, întâlnirile cu domnia voastră sunt un prilej de BUCURIE ȘI ARMONIE. Vă mulțumesc pentru această oportunitate de a mă exprima pe site-ul “Salut, Sighet!”. Tot ce am expus în acest interviu nu sunt părerile mele personale ci RODUL ÎNVĂȚĂTURILOR UNOR PERSONALITĂȚI LUMINOASE care și-au adus aportul în construirea unei lumi mai bune. Cu aleasă considerație și bucurie, vă doresc SĂNĂTATE ȘI PUTERE să continuați DRUMUL LUMINII!

Ion Mariș

oferta-wise

6 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Lasă un răspuns la Marius Visovan Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Domnul Barsescu este un profesor extraordinar, sub indrumarea lui am intrat la Facultatea de Arhitectura. Sfaturile si cuvintele dansului mi-au dat incredere sa imi urmez visul. As dori sa ii multumesc din suflet pentru timpul si atentia acordata!

  • Domnul profesor Bârsescu? O persoană deosebită, un om admirabil. Mă bucur că am avut privilegiul să- l cunosc. Îi doresc tot binele!

  • Ma bucur de prietenia d-lui Birsescu..O prietenie pe care o pretuiesc foarte mult
    Felicitari pentru interviu.

oferta-wise