Actualitate Diaspora Editorial

Românii mei sunt peste tot, şi-s oameni minunaţi (autor, Daiana Opriș)

image_printPrinteaza

Cum am ajuns eu la concluzia asta care ar putea fi negată de majoritatea oamenilor din iubita noastră patrie? Îmi amintesc perfect momentul în care m-am hotărât să plec. Bucătărie, ceai, discuții, Alexandra. Mie-mi trebuie 5 minute să mă uit la ea și deja-mi vin ideile. Merci!

Uite-mă-n Danemarca, cu oameni de acasă la tot pasul – nu glumesc – pe care-i recunosc fie după limbajul pe care nu-l pot detalia aici, fie după „Aaaa, ești româncă! Credeam că eşti din Rusia.”

Primul român pe care l-am întâlnit a fost un beţiv. Stătea pe-o bancă în centrul oraşului cu sticla de vodcă lângă el şi cu ţigara în mâna stângă. Se uita în jur. Tare-aş fi vrut să ştiu la ce se gândea. Ce credeţi? Ştia că-s de-a lui. Cred că m-a întrebat dacă am ceva de băut. I-am zis că facem să fie bine.
Şi am continuat să cercetez.

Ca şi un om cu o lupă, ochelari rotunzi şi o haină lungă, maro, m-am făcut detectiv. Mă uitam în stânga şi-n dreapta, poate, poate mai găsesc pe cineva „de-al meu”.

Ce credeţi?

Trec zilele şi se face ieri, când mă hotărăsc să mă duc şi eu pe undeva să-mi caut motivaţia. Faţă-n faţă cu trei doamne superbe care încep să vorbească despre carierele lor pentru simplul fapt că vor să inspire noii studenţi, cei care poate nu mai ştiu pe unde să o apuce.

Manager, webdesigner, antreprenor, taximetrist, director, director, cântăreţ, tehnician, câte şi mai câte. N-aveam idee că la sfârşit voi avea o revelaţie. Îmi iau felia de tort şi ascult. Toate vorbesc limba română. Îmi ridic capul din farfurie şi le întreb fără să mă mai gândesc la nimic « Sunteţi românce? ». « Da! »

Românii noştri sunt aici și dincolo, fac cea mai bună treabă şi, în majoritatea timpului, zâmbesc.
Venisem aici cu scopul de a fura puţină meserie, eu chiar voiam să văd de ce suntem aşa de diferiţi, de ce la noi uneori nu se poate iar oamenii pleacă şi brusc totul devine posibil. Pentru că aici au oportunităţi, pentru că aici românii sunt trataţi la adevărata lor valoare şi chiar suntem buni. Cand zic buni, mă refer la inteligenţi, motivaţi să muncim, să învăţăm şi să ne dezvoltăm.

Românii mei sunt peste tot şi îi conduc, uneori, până şi pe cei de aici. Românii noştri îşi deschid afaceri, iar când vor să fluiere, fluieră doar că nu în ţara lor. În ţara lor s-ar putea să nu fie băgaţi în seamă pentru că deja sunt alţii mai buni care fluieră de zeci de ani şi-ar mai fluiera crezând că sunt nemuritori.

De azi cred în noi mai mult decât am crezut vreodată şi ajung la concluzia că pe zi ce trece demonstrăm din ce în ce mai mult că suntem opusul a tot ceea ce credem noi că suntem. România e o țară faină, cu oameni faini din care majoritatea aleg să plece, dar ce credeţi? Reuşesc. Am sute de exemple și încă număr, sper ca într-o zi să fiu şi eu unul dintre ele, promit că-mi fac o poză şi le-o trimit „ălora mai mari decât cei mici”, să vadă ce fericită sunt. Poate aşa mă vor crede.

Autor, Daiana Opriș
studentă la Bussines Academy Aarhus, Danemarca

oferta-wise

7 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Dă-i un răspuns lui Sergiu Vlasin Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Foarte frumos articolul! Patriotism real in fiecare litera! Adevar in fiecare fraza! Am ajuns sa fim fericiti si bagati in seama in alte tari si cu toate astea nu uitam de unde am plecat! Dar privim inapoi cu tristete si ne intrebam DE CE? De ce la noi nu si aiurea da? Pacat. Romanii sunt harnici si curati pe dinauntru. Altii stiu sa ii aprecieze. A fost o incintare sa te citesc.

  • Oameni si oameni!
    Citind articolul integral,trebuie sa recunosc ca partea intai m-a cam intristat!Parcurgand si ultima parte, mi-am revenit,intarindu-mi parerea ca,sunt oameni si oameni si nu tot romanul se aseamana unul cu altul,iar in padure sunt si uscaturi,nu numai stejari verzi!Da,sunt deacord ca sunt romani care nu ne fac cinste”dincolo”dar nu trebuie sa-i bagam in seama,trebuie sa-i lasam in lumea lor,poate nu sunt atat de vinovati pe cat îi facem,uneori viata grea de”aici”din tara,a contribuit la starea lor!Nu tot romanu-i educat pentru strainatate,mai ne face de rusine,mai ne acopera cu cate-o pata,faima noastra de oameni harnici si priceputi!Stiu,ca „acolo”toti suntem bagati in aceeasi oala,face unul o boacana,suntem condamnati cu totii!
    Eu as dorii sa aud numai de bine despre romani,as dorii ca meritele lor sa fie cunoscute peste tot,as vrea ca tinerii nostrii sa reuseasca acolo,as vrea ca ei sa demonstreze adevaratul caracter al romanilor,puterea lor de adaptare la ori-ce situatie si ori-unde,sa arate ca in cea mai mare parte,romanii sunt”oameni”si pot trai intre oameni,ca sunt bine pregatiti profesional sau au calitati si prezinta „putere intelectuala” pentru a face fata in etapele de viata cand se pregatesc pentru ea,acolo!Am stat si eu cateva luni in vizita intr-un stat,vest european si am vazut romani demni de admiratie,am auzit laude la adresa lor,dar am vazut si cativa romani,este drept,putini la numar,despre care in acele momente nu imi doream sa-mi fie concetateni!M-am facut,ca nu-i cunosc si am trecut mai departe,zicandu-mi in gand;uite astia ne fac de rusine si dau posibilitatea ca sa fim cu totii etichetati la fel!Am cunoscut mai multe familii de romani plecati „acolo” de voie de nevoie dar cu demnitate,vrand sa demonstreze ca romanul nu-i de lepadat!Erau fericiti,traiau si munceau cu demnitate,aveau de toate,aveau ce nici nu au visat vreo data ca vor avea,dar starea lor sufleteasca le era pagubita de aerul locurilor natale,tanjeau dupa ele,tanjeau dupa modul de viata al romanilor,de a fi prieten cu toti,sa se cunoasca intre ei,sa simta traditia de-acasa,sa auda cantecul romanesc,sa simta horile,sa se bucure de casa stramoseasca!Le lipseau toate acestea si nu puteau fi inlocuite cu nimic din” minunile” occidentului,erau adevaratii romani,nu ce-i care vorbeau in „mistouri”,cerseau sau stateau pe-o banca cu o sticla de alcool in mana,ametiti si cu ganduri la ziua de maine,daca o mai apuca sau nu!
    Sunt oameni si oameni,romani si romani,unii care ne fac cinste,altii care ne fac de rusine!Imi pun intrebarea,oare ce se poate face ca tot romanul sa fie la fel in bine si nu in rau!Raspunsul nu-i greu de ghicit!Atat timp cat guvernantilor nostri nu le pasa de cei „rai” nu ne putem astepta ca cei „buni” sa nu se simta jenati atunci cand semeni de-ai lor sunt in subsolul societatii de „dincolo”!

  • Asa e, Daiana. Avem nevoie de o infuzie de incredere in noi insine. Incredere care poate veni din mai multe directii. Una e cea indicata de tine.

  • Draga Daiana,ma bucur ca te-am cunoscut;de la inceput am remarcat valoarea ta,felicitari parintilor tai si tie mult succes,acolo unde esti.

    • Îi mulțumesc enorm omului care îmi tratează toate răcelile! Nu scapă nici măcar una. Vă apreciez enorm!

  • M-am bucurat că am găsit acest text înflăcărat, după 4 ani de la apariție. Încă un pas spre cunoașterea omului. Ovidiu Luscalov a fost mai realist in „analiza” lui dar, de entuziasmul tau înflăcărat, au nevoie toți românii. Asa ! Minunat ! In felul acesta va creste conștiința valorii românilor și încrederea în ei. De-ar citi cât mai mulți (chiar și cu o vodculita in mână,)

oferta-wise