
Pentru a nu tulbura magia evenimentului care m-a făcut să am această atitudine, am să las titlul pentru mai tîrziu.
A fost prea frumos, prea sublim concertul de sîmbătă seara la care am să fac referire și din respect față de protagoniști, am să aduc numai cuvinte de laudă. Expresia ,,piele de găină” a fost depășită. Nu știu ce senzori exteriori au rămas neactivați! Concertul celor trei tenori italieni, a avut un impact de răsunet pentru orașul nostru și a fost unul așteptat de mult și primit de-un public dornic de frumos și de calitate, sătul de cotidianul meschin în care ne tîrîm zi de zi. A fost un REGAL, atît ca prestație cît și ca prezență a publicului sighetean! Am dovedit încă o dată că suntem un oraș cu rădăcini cosmopolite, boeme, cu înclinații către romantism, frumos… Și cum putea să se încununeze mai frumos aceste veleități decît printr-un concert cu tenori și muzică italiană! Efectiv se poate spune că a fost un concert incendiar! Sala plină la capacitate, scena așișderea. Aproape 40 de profesioniști pe o scenă minusculă, neîncăpătoare, fiind, din păcate, singura sală de spectacole din Sighet, sala „Monica Chifor” din cadrul Școlii de Muzică George Enescu.
Se știe că această sală a fost gîndită pentru manifestările elevilor talentați din domeniul muzical. Pianul care ocupă aproape jumătate din spațiu dovedind acest fapt. Pe parcurs însă s-a trecut la a aloca spațiu și altor manifestări, dar eu cred că la nivelul de sîmbătă, 27 Mai, nu s-a ajuns niciodată. Cînd, la intrarea în sală, scena era ocupată doar de scaunele și instrumentele celor peste 30 de instrumentiști, îți puneai problema unde vor intra și personajele principale? Între orchestră și microfoanele din față era distanță de un pas. Și se mai anunțase și un număr de balet. E adevărat că săracii balerini (o pereche), datorită talentului, s-au putut strecura printre microfoane și orchestră. La ora indicată, în sunet de tobe, au început să intre artiștii. De afară, din curtea interioară, din iarbă, aliniați pe lîngă un container de gunoi. Domnișoare fine, în rochițe de voal, cu viorile în mîini, pe lîngă containerul de gunoi, dădeau un tablou ciudat. Altă cabină de artiști nu s-a găsit! Momentul a fost penibil. Cine a avut minte și cuget a roșit! N-am fost singura căreia i-a fost rușine cu o asemenea imagine. La valoarea invitaților, locația a fost umilitoare. Nu vreau să aduc vreo vinovăție conducerii acestei locații. Dimpotrivă! Toată considerația pentru efortul acestora și au făcut chiar imposibilul ca această sală de școală să fie adaptată pentru un asemenea eveniment.
Dar, oare atît să aibă Sighetul? Chiar, noi, locuitorii, să nu avem dreptul la o sală de spectacole decentă, spațioasă, unde, sunt sigură că veneau mult mai mulți spectatori, dacă nu erau condiționați de numărul de locuri. De ce este lăsată Sala ,,Viorel Costin„în paragină? Ale cui interese sunt în joc? Cît poate costa o reabilitare? Oare la ce grad de importanță ar trebui să se situeze un eveniment artistic pentru a beneficia de locația renovată a Cinematografului Mara? Doar notorietatea unora ca ale lui Cătălin Botezatu ? Cît o să ne mai lamentăm pentru a-i scoate din letargie pe ai noștri edili, care bine ar face ca într-o seară, cum a fost cea de sîmbătă, să se „adune” pe sunetul muzicii și să facă pace și să mai și facă ceva pentru noi! Pe d-na vice, am văzut-o la concert. Senină, elegantă, nonșalantă, făcînd poze cu telefonul, ba i-a vizitat în „cabină” și pe artiști, probabil tot pentru poze. Noroc că nu a plouat, îi ieșeau pozele aburite!
În final, eu doar atît mai pot să zic:
SĂ NE FIE RUȘINE! Că permitem la nesfîrșit bătaia de joc asupra orașului, implicit asupra noastră și asupra banilor noștri pe care adm. publică îi administrează prost!
P.S.
Chiar a avut un comentaru prezentatorul legat de spațiul strîmt, după care a conchis: dar sighetenii merită așa ceva! N-am prea înțeles; că merităm așa spectacol, sau că ne merităm soarta? Trageți concluziile!
Ileana PISUC
Adaugă comentariu