1

S-a stins o lumină – prof. univ. dr. Ioan FLOREA din Șieul Maramureșului!

Un stâlp al generațiilor trecute, stâlp al Universității „Babeș – Bolyai” din Cluj-Napoca, susținător-fondator al Extensiei „Babeș Bolyai”- Sighetul Marmației.
A spus vineri, 5 august 2022, la vârsta de 89 de ani: „Adio oameni buni, sau, La revedere, pe mai încolo, în lumea neștiută, dar cu semne că există ceva forme dincolo”.

Eram vecini în Șieul nostru, pornitor din generația fratelui meu Puiu.
Nu pot să spun că l-am știut bine, dar în vacanțe, când venea și el rar să-și viziteze părinții, îi admiram ținuta elegantă, zâmbetul, salutând sau răspunzându-le trecătorilor la salutul „Lăudăm pe Iisus!”. Se vedea bucuria că are încă ocazia de a saluta așa, ca în pruncie. Și îi mai admiram și mașina Renault 12 când activa că profesor universitar în Maroc, în vremea în care prin Șieu circulau căruțe cu roți din lemn, camioane Bucegi sau Steagul Roșu, cărând bușteni de la Botiza la CIL Sighet sau, din când în când, câte o mașină Dacia 110 și, mai apoi, Dacia 1300. Anume stătea în fața porții să mai poată saluta așa ca pe la noi, să schimbe câteva vorbe și să-și amintească de anii în care încă îi mai știa pe oameni, cel puțin, după poreclă.

Era dintr-o familie de gazde, singurul copil al lui Gaboru Halbului din Centru, vecin cu noi. Îi țin minte părinții, oameni de omenie, stând de vorbă și cu noi, copiii, stând pe laița de lângă poarta de intrare în curte. Putea să rămână fecior la plug , dar l-a chemat cartea, s-a dăruit ei, ajungând profesor universitar recunoscut și temut al Universității „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca, „spaima” Facultății de Contabilitate-Finanțe, cursul de Statistică, prin exigența-i recunoscută, ieșind specialiști recunoscuți în domeniul financiar-contabil, fiind, probabil, înjurat în prima fază, când era vorba de examene, și apoi elogiat în timpul aplicării cunoștințelor predate de excelentul profesor șieuan, Ioan Florea.

Fiind de ceva ani, și eu, în Cluj, ne-am intersectat în cartierul Grigorescu, pe timp de vară, de vreo 2-3 ani, era îmbrăcat precum un sportiv, sportiv și în mers, dar n-am îndrăznit, și nici nu era în loc potrivit, să îl abordez și să-i zic că și eu sunt șieuan, chiar vecin. M-am gândit mult la acea ocazie ratată. Cred că s-ar fi bucurat să vorbim, să-i amintesc de fratele meu, Puiu, un bun prieten din generația lui din Șieu. Cu siguranță își vor vorbi acum și își vor depăna frumoasele amintiri din Șieul natal.

După spusele înalților prelați și nu numai, cum că moartea este o continuare a vieții, sau, odată cu moartea viața de-abia începe, să le dăm crezare cu toată oponența unora, zicând că  „viața este un eșec, terminându-se cu moartea „.
Sunt ziceri împărtășite sau nu, dar să-i zicem prof. univ. dr. Ioan Florea, șieuanului nostru: Drum lin printre stele și odihnă veșnică în Lumină, în Împărăția Domnului!

DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE! SINCERE CONDOLENȚE FAMILIEI!

Gheorghe Mihăiescu