Actualitate Cultură

Salut voios de pionier! (autor, Eva Oanța)

sursă foto: http://monumenteuitate.org/
image_printPrinteaza

„Pentru propășirea Republicii Populare Române… Fii gata! – Sînt gata întotdeauna!”

Tricolorul se ridica mândru fluturând în vânt. Se intonează Imnul Republicii Populare „Te slăvim, Românie, pământ părintesc!”… După ridicarea drapelului, se dădea raportul instructorului de pionieri, după care se anunța programul pentru săptămâna de vacanță:

Luni: culegem spice în urma combinei /secerătoarei; Marți: același lucru; Miercuri: plivim zarzavaturile la GAS (Gospodăria Agricolă de Stat) Satulung, unde ne deplasăm cu remorca; Joi: același program; Vineri: excursie la cetatea curuților din Bechezoaia (cetatea de piatră); Sâmbăta: foc de tabără; Duminica: la cinema.

Și programul se relua săptămâna următoare cu alte obiective: adunat deșeuri de hârtie, fier vechi sau sticle. Acesta era ritualul de „tabără de curte”. Se făcea de gardă la drapel iar la terminarea programului zilei se cobora drapelul. Pionierii era musai să participe la activități agricole, silvice, plantare de arbori, întreținerea grădinii de legume a școlii. Plăcerea și hazul erau mari când eram duși la GAS, Satulung la plivit. În fața era Castelul Teleki, devenit sediu GAS cu tot tacâmul: unelte agricole, parc de mașini, iar imensele câmpuri de pe malul râului Bârsău erau cultivate cu legume destinate pieței din Baia Mare. În pauza dintre activități eram duși la masă, unde invariabil aveam: supă de fasole (în care căutam boabele cu … bicicleta) și tocana de legume. Seara, ne întorceam cu remorca în curtea școlii, asistam la coborârea drapelului și ne revedeam a doua zi. Cam așa arătau vacanțele de vară în anii ‘50/’60.

Toate activitățile le putem încadra în „voluntariatul” – obligatoriu al pionierilor. Azi, acest cuvânt are alt înțeles și alte dimensiuni. Dar vacanțele petrecute în taberele de curte, au avut farmecul lor. Doar cine a trăit în acele vremuri, poate să le înțeleagă… frumusețea.

Eva OANȚA

Sursă foto: monumenteuitate.org

(1963, autor necunoscut. Dosar DMI 28/1962. verso. IX. 41 Șomcuta. Satu Lungu (Prop.) Castel Teleky. Fațada spre șoseaua principală. Imaginea este disponibilă sub termenii licenței CC-BY-NC)

oferta-wise

1 Comentariu

Click aici pentru a comenta

Lasă un răspuns la Sergiu Ovidiu Luscalov Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Am trăit acele vremuri, am fost „indopat” cu obligatii comuniste, mai intai ca pionier si dupa aceea ca utc-ist! In fiecare vara, in vacante, eram prezenti la activitati pioneresti in curtea scolii nr 3 din localitate iar uneori in spatiul din spatele internatului Liceului Pedagogic. Eram gornistul organizației de pionieri, țineam trompeta acasa si eram mândru de ea, avea si steag rosu…ce stiam noi…făceam activități, trebuia si eram obligați să participăm, cu greu se obțineau distincțiile pioneresti, mai ales cea de gradul doi, pentru care trebuia sa facem anumite activitati culturale, sportive, organizatorice si gospodărești! Am sădit pomi fructiferi in grădina casei noastre, am confecționat colivii pentru păsări, am participat la întruniri pioneresti si bineinteles trebuia sa avem note bune. Cate nu am facut, am obținut acele distincții, iar mai târziu, în clasa a opta, ca drept răsplată, m-au facut si utc-ist, ca am împlinit 14 ani! La atelierul școlii am invatat tâmplărie, lacatuserie, cum se coase un goblen, mai am si păstrez astăzi unele lucrări de care ma folosesc. Am uitat sa amintesc, am invatat sa împletim din panusi de porumb diferite obiecte! Nu zic ca nu mi-a folosit in viata, doar ca, gresit eram învățați, ca asa ne cere partidul si noi trebuie să răspundem prezent la toate activitățile. In liceu, am fost doua luni brigadier, pe șantierul de muncă patriotică „Drumul national” Sighet-Baia Mare, am dat la lopata si tarnacop de mi-am împietrit de bătăturl palmele! Aici…asa ne cerea organizația utc, daca nu mergeam, nu eram înscriși în anul următor la liceu. Am dormit in incinta școlii din Giulești. De dimineata pana seara, de luni până sâmbătă, eram in program…careu, prezenta, inmanarea drapelului grupei fruntașe în munca din ziua precedentă, dejun si mers pe jos la Ferești unde mâncăm si iarăși pe jos, ne întorceam la Giulești, unde eram imbarcati în camioane si dusi la locurile de muncă înșirate pe toată șoseaua pana in varful Gutinului! La prânz ni se aducea mâncarea pe șantier, cred ca si porcii s-ar fi strambat la ea, noroc ca mai aveam rezerve de acasa! Seara, camioanele ne aduceau la Giulești, ne spălăm, dupa care pe jos la Ferești sa luam cina. Multi dintre noi, de obosiți ce eram nu mai mergeam, săream peste cina! După cina, careu, rezultate, critica si felicitări, dupa care program de voie. Aveam liber la cinematograful din comuna, situat în spatele școlii, într-o încăpere. Rar mergeam, nu prea aveam chef de filme, mai mult de odihna! Si uite asa, scoala m-a folosit, fara sa-mi dau seama, cu minciuni „politice”, mai obligat sau mai de voie, dar totusi ne-a folosit la ceva, am invatat sa muncim si că pe om, munca-l caracterizeaza! Ce-am stiut noi, eram indoctrinati, cravata rosie, insigna de pionier, distinctii pioneresti, carnetul rosu de utc-ist, carnetul de brigadier pe care si astazi il pastrez! A fost, dar n-am uitat, astazi macar am ce povesti si nu-s minciuni, asa mi-am petrecut anii de scoala si nu-i regret!

oferta-wise