Actualitate

Sănătatea din grădină. Pledoarie pentru o alimentaţie sănătoasă (dr. Coriolan Dragomir)

image_printPrinteaza

Prin acest demers îmi doresc să aduc în atenţia cititorilor proprietăţile unor elemente şi remedii naturiste adesea ignorate. Studiind literatura de specialitate şi utilizând de mulţi ani remediile naturiste, m-am convins de reala lor valoare terapeutică. Pentru început, mă voi opri asupra miracolelor terapeutice ale cepei. Aflată la îndemâna oricui, ceapa este adesea ignorată, majoritaea dintre noi necunoscând beneficiile acesteia.

Se spune în a patra carte a lui Moise, numită “Numeri”, că în timpul rătăcirii prin deşertul Sinai, israeliţii tânjeau după alimentele pe care le consumau în Egipt, ceapa, usturoiul şi prazul care, alături de alte alimente, constituiau o parte importantă din alimentaţia lor.

Nu întâmplător aceste legume erau preferate. Secretul lor consta în valoarea lor medicinală, fiind alimentele cele mai vindecătoare în multe afecţiuni, conferind vigoare şi sănătate. Plauzibil este şi faptul că sclavii care au lucrat la edificarea piramidelor, acum 3.500 de ani, aveau o imunitate mărită, deşi munceau toată ziua în noroiul rece pentru a confecţiona cărămizi din argilă. Imunitatea le era conferită de consumul legumelor din familia „allium”. Virtuţile terapeutice ale cepei erau pomenite şi în antichitate (Dioscoride, Pliniun), ca tonice, antiinfecţioase, factor de sănătate şi longevitate. De exemplu, bulgarii, care consumă foarte multă ceapă au un mare număr de centenari.
În zilele noastre, aceste legume din familia „allium”, continuă să fie alimente dintre cele mai vindecătoare, mai cu seamă ale căilor repiratorii şi altele, conferind organismului vigoare şi sănătate.

Proprietăţi: stimulent general al sistemului nervos, hepatic şi renal; diuretic puternic, dizolvant şi eliminator al ureei şi clorurilor; antireumatismal; antiscorbutic; antiseptic; antiinfecţios (stafilococic – ceapa se comportă în această privinţă ca un antibiotic, L. Binet); secretor, expectorant; digestiv ( ajută la digestia făinoaselor); echilibrant glandular; afrodisiatic; hipoglicemiant; antisulfuros; vermifug; uşor hipnotic; curativ al pielii şi sistemului pilos; proprietăţi enzimatice; emolient şi rezolutiv (resorbant); antalgic (sedativ, calmant); efect alcalinizant; anticancerigen.

Uz extern : abcese, panariţii, furuncule, degerături, crăpături, migrene, congestii cerebrale, surditate, ţiuituri, nevralgii dentare, negi, plăgi, ulcere, arsuri, pistrui, înţepături de insecte.

Indicaţii majore: astenii (surmenaj fizic şi intelectual), creştere, retenţii lichidiene (edeme,ascite, pleurezii, pericardite), hidropizie, azotemia, cloruremie, reumatisme articulare, litiază biliară, fermentaţii intestinale (diaree), infecţii genito-urinare, afecţiuni respiratorii (guturai, bronşite, astm, laringite), gripe, dezechilibrări glandulare, obezitate, ateroscleroză, prevenirea trombozei, prevenire senectute, prostatism, impotenţă, diabet, limfatism, rahitism, paraziţi intestinali.

Mod de preparare şi utilizare

Cele mai bune rezulate se obţin prin consumul cepei crude. Gustul picant poate fi atenuat dacă o spălăm câteva minute şi adăugăm lămâie. Persoanele suferinde de ulcer sau gastrită vor consuma ceapa fiartă sau coaptă (timp moderat). Se poate macera în ulei de măsline câteva ore, în salate, crudităţi, aperitive şi în toate ciorbele. Tăiată fin şi pusă în lapte, supă sau înnăbuşită, aşezată pe o tartină cu unt sau ulei.

O ceapă tăiată mărunt, macerată în apă caldă câteva ore, se bea maceratul dimineaţa pe nemâncate cu câteva picături de lămâie.

În ceapă se regăsesc în cantităţi mici vitamine, cu excepţia vitaminei B12. În ceea ce priveşte mineralele, de asemenea, sunt în cantităţi mici, cu excepţia potasiului, cu rol foarte important, iar cel mai abundent este sulful care face parte din esenţa volatilă a cepei. Sărurile minerale existente în ceapă sunt convertite când trec în sânge în carbonaţi cu reacţie alcalină, fapt ce explică efectul alcalinizant al acestui bulb.

Alimentele alcalinizante facilitează eliminarea din organism a produselor reziduale acide (cu efect cancerigen). Deşi conţinutul nutriţional al cepei este lipsit de importanţă, compensează cu acţiunea terapeutică şi fiziologică majoră. Uleiul esențial, care dă mirosul specific al cepei, este foarte volatil, evaporându-se uşor. În compoziţia sa, are la bază peste 100 de substanţe diferite, predominând alil disulfida şi tiosulfinalol.

Flavonizii sunt glicozite care îmbunătăţesc circulaţia sângelui, previn formarea de cheaguri şi reduc aderenţa trombocitelor, blochează oxidarea lipoproteinelor cu densitate mică (LDL), un tip de grăsime din sânge care cauzează ateroscleroza.

Bogăţia cepei în quercitină, unul dintre cei mai activi flavonizi care ajută la afecţiunile inimii, a fost subiectul unui amplu studiu realizat la Universitatea Wageningen (Olanda) şi care demonstrează că quercitina este bine absorbită de intestine, indiferent dacă ceapa este crudă sau gătită.

Flavonizilor şi substanţelor care formează uleiul esențial le sunt atribuite majoritatea proprietăţilor cepei. Inhalarea uleiului esențial din ceapa mărunţită este, de asemenea, benefică, fiind adecvată pentru copii. Ceapa este bogată în substanţe enzimatice cum ar fi oxialoza şi diastoza, cu puternic efect revigorant asupra proceselor digestive. Numeroasele proprietăţi medicinale ale acestei legume, în felurite afecţiuni, sunt recomandate pentru efectele benefice. Din moment ce uleiul esenţial este foarte volatil se impregnează rapid în toate ţesuturile organismului, acţionând asupra unor organe şi sisteme multiple.

S-a dovedit ştiinţific că ceapa are efect în vindecarea următoarelor afecţiuni: astm bronşic, arterioscleroză, boli coronariene, nivelul ridicat al trigliceridelor din sânge, disfuncţii renale, diabet, boli ale ficatului, cancer.

Reţete pentru uz intern cu valoare terapeutică maximă

Ceapa crudă (trebuie să fie proaspătă) ca atare sau macerată câteva ore în ulei de măsline. În salate de crudităţi, aperitive, în toate ciorbele. Ceapa tăiată mărunt, macerată câteva ore în apă caldă. Se bea maceratul dimineaţa pe nemâncate cu câteva picături de lămâie.

Contra gripei – lăsăm ceapa să se macereze (două cepe tăiate în felii subţiri în ½ litri apă). Un pahar mare de macerat se bea între mese şi un altul la culcare. Cura durează 15 zile. În cazul când simţim că începe o răceală, tăiem o ceapă în felii subţiri, o punem într-un pahar şi inhalăm mirosul 5-10 minute. Este foarte eficient în cazul persoanelor care suportă mirosul. Dacă avem aerosol, se pune în recipient suc de ceapă şi se inhalează.

Contra diareelor – o mână de foi subţiri de ceapă (brună) la un litru de apă, se lasă să dea în clocot 10 minute, se consumă ½ litri pe zi.

Contra paraziţilor intestinali – se lasă 6 zile la macerat o ceapă mare tăiată felii într-un litru de vin alb. Se bea un pahar în fiecare dimineaţă la trezire, timp de o săptămână. Se reia la 2-3 luni.

Contra reumatismelor – decoct de 3 cepe tăiate, necurăţate de foiţele învelitoare, într-un litru de apă, se fierb 15 minute, se strecoară şi se bea câte un pahar dimineaţa şi la culcare.

Contra litiazei biliare – o ceapă tăiată (fără foiţele învelitoare), 4 linguri cu ulei de măsline, 150 g apă şi 40 g untură nesărată. Se lasă la fiert 10 minute. Se bea caldă mai multe seri la rând. După 2 ore, înainte de culcare, se bea un decoct de cruşin, 2-5 g de scoarţă la o ceaşcă. După fierbere se lasă să infuzeze la rece 4-6 ore. Tratamentul se face o data pe an.

Contra digestiilor grele cu gaze gastrointestinale – supa de ceapă este foarte eficientă ca şi în zilele care urmează după mesele copioase, cepele trebuie rumenite înainte de a le mânca.

Contra guturaielor – Dr. Marcel Marlet recomandă următorul gen de sirop de ceapă: se taie cepele în rondele, se aşază într-o farfurie, se presară cu zahăr, de preferinţă brun. Se lasă la macerat 24 de ore. Se beau 2-5 linguri pe zi.

Contra hidropiziei – exclusiv 3 mese de lapte pe zi cu o ceapă crudă tocată mărunt. Ameliorarea se remarcă după o săptămână. Urinările devin abundente în 15 zile.

Uz extern

Contra congestiei cefalice şi a meningitei (tratament de sprijin) – se freacă tâmplele cu o ceapă şi înfăşurăm picioarele în 1-2 kg ceapă tăiată, se lasă 8-10 ore.

Contra calviţiei – amestec de ceapă, sare şi piper prin aplicări locale.

Contra negilor – se amestecă ceapa cu sare marină şi argilă în părţi egale sau se scobeşte o ceapă şi se pune în cavitatea ei sare de mare, se freacă negul dimineaţa şi seara cu lichidul obţinut, sau se freacă negii cu ceapă roşie tăiată în jumate.

Contra abceselor, furunculelor, hemoroizilor – cataplasme de cepe coapte. O ceapă coaptă în cuptor, călduţă, colectează abcesele, furunculele, flegmoanele.

Contra înţepăturilor de viespi şi alte insecte – se freacă locul cu ceapă 1-2 minute după ce s-a scos acul înţepător.

Contra panariţiului – se înconjoară cu o pojghiţă de ceapă.

Contra degerăturilor, a crăpăturilor şi juliturilor – comprese cu suc de ceapă.

Contra plăgilor, tăieturilor, ulcerelor, arsurilor – comprese cu pojghiţă fină care despart straturile cepei din bulb. Este un pansament aseptic aplicat pe leziune şi pansat.

Contra pistruilor – frecţii cu suc de ceapă sau cu oţet în care s-a macerat ceapa spartă.

Contra surdităţii – se pune în ureche vată îmbibată cu suc de ceapă tăiată în două.

Contra nevralgiilor dentare – se pune în cavitatea dintelui cariat un tampon îmbibat cu suc de ceapă.

Ceapa are şi aplicaţii utilitare. Se foloseşte pentru ştergerea urmelor de degete de pe uşi, ferestre. Se freacă cu o ceapă tăiată în două. Pentru a scăpa de cariile de lemn, se freacă cu ceapă locurile afectate, timp de 10-15 zile. Arămurile cu pete de muşte se badijonează cu pensula îmbibată cu suc de ceapă. Rugina de pe soba de gătit sau alte obiecte de nichel, se freacă cu ceapă. Geamurile, cuţitele ruginite se freacă cu ceapă. Pentru a se reda strălucirea poşetelor sau centurilor lăcuite se dă cu ceapă pe ele.
Dr. Coriolan Dragomir

oferta-wise

1 Comentariu

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

oferta-wise