Muzeul Maramureșan din Sighetu Marmației, aflat sub directa dumneavoastră subordonare funcționează ca un muzeu regional având ca arie de reprezentare provincia istorică Maramureș.
Sighetul Marmației este singurul municipiu nereședință de județ ce deține un bogat patrimoniu muzeal, care pe lângă expozițiile de etnografie, istorie, științele naturii are un superb muzeu al satului maramureșean și opt mari obiective muzeale-case muzeu. Astfel deținem la Sighet Casa Dr. Ioan Mihalyi de Apșa, Casa muzeu Elie Wiesel – Muzeul Culturii și Civilizației Evreiești din Maramureș, Casa Ilie Lazăr la Giulești, Casa Kazar în Vadu Izei, Casa Deac Moșu în Bogdan Vodă, Casa Dunca în Ieud, Casa Stan Ioan Pătraș în Săpânța și Casa muzeu școală confesională în Bârsana.
Cu profundă îngrijorare am aflat de intenția de scoatere a Muzeului Maramureșan din spațiul Casei Elie Wiesel, urmând a fi cedată Institutului Național de Studiere a Holocaustului din România ”Elie Wiesel” din București.
Nimeni, niciodată, nu ne-a consultat sau abordat pentru acest transfer atât de păgubos în intenția sa pentru instituția noastră, pentru cultura sigheteană și pentru cetățenii orașului.
După cum se știe Casa muzeu Elie Wiesel – Muzeul Culturii și Civilizației Evreiești din Maramureș a fost deschisă oficial la 29 iulie 2002, în prezența ilustrului fiu al Sighetului, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, Domnul Elie Wiesel, ambasadelor SUA și Israel, a președintelui de atunci a României, Domnul Ion Iliescu și a numeroase personalități din țară și din stăinătate.
În anul 2002, Ministerul Culturii și Cultelor, Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor conferă Muzeului Maramureșului din Sighetu Marmației Premiul Tancred Bănățeanu pentru amenajarea expozițională și introducerea în circuitul turistic al Muzeului Culturii și Civilizației Evreiești din Maramureș – Casa Elie Wiesel.
Prin planul tematic și reorganizările din anul 2012, muzeografii instituției noastre au dat casei memoriale un simbol aparte, ce prezintă viața evreilor din Maramureș înainte și după Holocaust, date importante și fotografii despre Elie Wiesel în casa natală, gândurile sale despre sigheteni.
În ultima sa scrisoare adresată Primăriei Sighetu Marmației, Consiliului local, Muzeului și cetățenilor orașului, Elie Wiesel scria: ”Nu vă puteți închipui cât de rău îmi pare că nu pot fi azi alături de dumneavoastră. Muzeul pe care l-ați creat și organizat în casa în care am locuit este de mare importanță. Toți cei care i-au trecut pragul sunt sigur că au simțit atmosfera vremurilor când eu și familia mea încă mai trăiam acolo. Cu toată afecțiunea și recunoștința, Elie Wiesel” (noiembrie 2012).
După decesul în iulie 2016 a ilustrei personalități, conducerea muzeului prin muzeografii de specialitate a luat contact cu fiul acestuia, Domnul Elisha Wiesel, stabilindu-se pentru viitor coordonarea unei acțiuni comune de a face o casă memorială care să includă obiecte, documente, fotografii, diplome ale marelui dispărut.
Menționăm că în toți cei 15 ani de la inaugurarea casei-muzeu, i-au trecut pragul zeci de mii de vizitatori (în 2016 numărul vizitatorilor a depășit 4200, vizitatori cu plată). Până la 1 decembrie 2017 la Muzeul Maramureșan au fost înregistrați 50.000 vizitatori cu plată, fiind unul dintre cele mai vizitate complexe muzeale din România.
La Casa muzeu Elie Wiesel am organizat în toți acești ani sesiuni științifice, simpozioane, întâlniri cu mari personalități (Heidi Fried, Maia Morgerstern etc.) întruniri ale evreilor din Sighet și din diaspora evreiască, făcând din casa-muzeu un loc al toleranței între noi toți, indiferent de naționalitate, religie sau rasă.
Pierderea acestei case simbol al înțelegerii dintre noi va fi percepută ca o separare a memoriei evreilor, a lui Elie Wiesel de ce înseamnă cu adevărat memoria personalității sale la Sighet, casa în care s-a născut și a crescut, strada, parcul central, Grădina Morii, orașul cu farmecul său inegalabil, ”De la Sighet la Oslo” se intitulează un capitol al memoriilor sale. Nu cu mulți ani înaintea sfârșitului revedea mereu Sighetul, locurile amintirii, tot mai pregnant de la o vârstă a sintezei. Eu, colegii mei muzeografi mai tineri, spunem și vorbim tuturor despre acestea. Citiți cartea de impresii și veți găsi ce cred oamenii despre munca noastră.
Vestea pierderii Casei Elie Wiesel de la Muzeul Maramureșan a provocat din prima zi o vie emoție în spațiul public. Comunitatea evreilor sigheteni este alături de noi, afirmând că ”nu dăm nimănui Casa Elie Wiesel, Elie Wiesel este al nostru și casa lui este a noastră, a Sighetului” (Markus Sorin, 12 decembrie 2017). La fel spun și românii ”Casa Wiesel este a Sighetului și așa trebuie să rămână” (Teofil Ivanciuc, 12 decembrie 2017).
Consiliul de administrație și Consiliul științific al Muzeului Maramureșan din Sighetul Marmației m-au mandatat să prezint acest punct de vedere ferm al nostru, de a vă ruga, având puterea de decizie, să nu lăsați separarea Casei Elie Wiesel de instituția noastră. Nu vrem să fim partinici, nu ne implicăm în tabere politice, nu scriem pe facebook despre înțelegeri politice, incompetențe, rele intenții sau nepăsare.
Argumentul economiilor, al competenței noastre ca specialiști ne jignește și ne dă dreptul la a fi mândri de munca noastră, talentul nostru de muzeografi și înțelegerea pentru lumea din jur și problemele ei.
Sighetul și sighetenii se mândresc cu orașul care este ”capitala culturală a Țării Maramureșului”, ”Orașul muzeelor”. Așa să fie!
Cu tot respectul ce vi-l port tuturor și fiecăruia dintre dumneavoastră,
muzeograf Gheorghe Todinca
director al Muzeului Maramureșan
13 decembrie 2017
Sighetenii sunt alaturi de Muzeul Maramuresan privind Casa Elie Wiesel!
Din discutii cu mai multi cunoscuti, a reiesit parerea unanima ca nu trebuie cedata Casa Elie Wiesel. Parerea unanima este ca ea apartine Sighetului, este a noastra si nu poate un primar sa ne-o înstrăineze! Noi tinem la oras si ce este a lui, nu vrem sa fie nimic „ciuntit” din patrimoniul lui, fiecare casa, strada, parc, cladire reprezentativa este a noastra si noi hotaram daca le dam sau raman in veci ale noastre! Noi nu am ales consilierii locali si primarul ca sa ne tradeze, noi i-am ales sa aiba grija de oras si ce este al lui, sa-l faca mai frumos, sa-l dezvolte si sa-l faca cunoscut in tara si peste hotare! Daca votul va fi favorabil cedarii muzeului „Casa Wiesel” atunci inseamna ca alesii locali ne-au tradat si au uitat total de noi si parerile noastre! Vocea d-lui Todinca este si vocea noastra, pledoaria d-lui Ivanciuc este in concordanta cu aspiratiile noastre, amandoi sunt patrioti locali, tin la orasul nostru si valorile lui! Avem un primar care nu-l intereseaza orasul care l-a ales, pe el il intereseaza ordinile date de mai sus, a uitat ca este fiul orasului nostru. Daca l-ar fi iubit, nici nu ar fi pus in discutie asemenea aberatie, sa cedam din valorile noastre culturale! Consilierii locali prin votul lor ar trebui sa spuna un „Nu!” raspicat propunerii si prin asta vor demonstra ca-si iubesc orasul! Sighetul este cunoscut si recunoscut prin valorile sale culturale, prin traditie si istorie, prin cultura si invatamant, nimeni din cetatenii adevarati nu doresc ca sa vina „altii” straini de oras si sa se infrupte din el, este orasul nostru, asa cum arata mai frumos, mai urat, noi il iubim si speram ca si alesii locali il iubesc la fel!
Este foarte importanta atitudinea membrilor comunitatii evreiesti din Sighet. In latina este un dicton ” de nobis sine nobis” ( despre noi dar fara noi). Speram ca la Sighet sa nu se intample asta.
Care e situatia acum ? S-a votat in Consiliul local ?
Pe langa una sau alta primarul este gestionarul PATRIMONIULUI mobil si imobil a comunitatii (vezi Legea 215 a Administratiei publice locale). Dar acest individ ales de catre sigheteni nu are nimic nici in suflet sau simtiri cu Sighetul. Il face de rusine pe TATAL sau!
Pardon! Individul pateaza memoria TATALUI sau.
Ce se mai stie ?
[…] presei de către prof. Gheorghe Todincă, directorul de atunci al Muzeului Maramureșean (vezi Aici) și opoziția întregii comunități locale, a mass mediei, au blocat […]
[…] presei de către prof. Gheorghe Todincă, directorul de atunci al Muzeului Maramureșean (vezi Aici) și opoziția întregii comunități locale, a mass mediei, au blocat […]