Arestarea „lotului Vișovan” în august 1948 (se împlinesc, iată, trei sferturi de secol anul acesta… ) a fost „marea lovitură” dată de Securitatea din Sighet rezistenței anticomuniste maramureșene (lovitură venită însă… cam târziu, în celelalte județe din țară arestările grupurilor similare avuseseră loc în luna mai, dar de cei de la Sighet Securitatea a aflat foarte târziu, ceea ce arată o lipsă de „vigilență ”…).
Cei arestați erau 18 tineri (dintr-un total de 26, cât cuprindea organizația, ceilalți 8 nefiind prinși decât după câțiva ani) cu vârste între 15 și 25 ani, originari din Sighet și împrejurimi, după statutul social – 15 elevi, 2 studenți și un funcționar, care după o anchetă dură de câteva săptămâni (însoțită de bătăi crunte, victima principală fiind profesorul Aurel Vișovan dar agresați fizic au fost și Ioan Dunca, Nistor Man, Iuliu Vlad, Grigore Hotico, Găvrilă Coman, etc ) vor fi „cazați” la închisoarea județeană din Sighet (actualul Memorial), care în felul acesta devine închisoare politică (inițial doar etajul doi, dar ulterior toată clădirea a fost ocupată de deținuți politici, cei de drept comun fiind transferați în alte locații), detenția lor aici încheindu-se în mai 1949 când vor fi duși la Cluj pentru proces și apoi în diferite închisori de executare a condamnărilor (între 2 și 10 ani, după cum „justiția” comunistă a avut bunăvoința să acorde, de la caz la caz; jumătate dintre ei vor fi însă condamnați încă o dată în 1959 pe baza unor acuzații complet inventate și vor mai avea parte de câțiva ani de detenție ). Doi din cei arestați vor muri în închisoare: Ioan Virag și Găvrilă Coman.
Cel care a condus arestările și anchetele membrilor „lotului Vișovan” a fost locotenentul Beni Stern (în forma aceasta semnează rapoartele dar după alte surse numele oficial era Adalbert Stern) om de mare cruzime, adevărat torționar, care își va spori faima în anii următori 1949-1950 când va teroriza satele Maramureșului, arestând abuziv sute de persoane, în majoritate bătrâni, femei și copii pentru ca prin chinuirea și intimidarea acestora să determine partizanii ascunși în păduri să se predea. Ulterior va fi promovat la Baia Mare ca șef al arestului la Securitatea Regiunii, ajungând la gradul de colonel, comportamentul barbar al acestuia fiind astfel generos răsplătit.
Ancheta s-a finalizat și concretizat într-un raport redactat de către Stern la data de 25 octombrie 1948 (dosar de anchetă 50179). Un raport dactilografiat de 14 pagini, în care pe lângă datele personale ale celor 26 tineri (18 arestați și 8 în lipsă), cuprinde și o serie de informații și aprecieri ale organului de Securitate asupra activităților considerate ilegale și antistatale ale acestora, folosind din abundență termenul „fascist” (de peste 80 de ori!). Pentru Stern toate sunt „fasciste”: epoca „fascistă”, program „fascist”, organizații „fasciste”, ritualuri „fasciste”, sentimente „fasciste”, cărți „fasciste”, spirit „fascist”, etc ceea era complet fals dar arată preocuparea obsesivă a Securității de a introduce etichete grave care să impresioneze și să dea legitimitate acuzării, pentru a distruge din fașă orice formă de opoziție, orice manifestare a libertății de gândire și asociere, echivalând-o cu fascismul. Dar când se ajunge la probele care să susțină asemenea acuzații foarte grave, ele sunt : „strângerea de cotizații”, “cumpărarea de alimente pentru cei deja arestați”, „ședințe în locuințe sau în natură”, „rostirea de rugăciuni în comun” , „cântarea de cântece”, etc. Cititorul raportului ar fi probabil dezamăgit că nu găsește nimic despre arme, atentate, discursuri instigatoare la ură, agresiuni fizice sau măcar amenințări asupra unor comuniști din Sighet sau din altă parte. Stern nu menționeaza nimic de genul acesta pentru că efectiv nu au existat. Dar atunci … în ce constă fascismul?… Stilul semidoct al lui Stern atinge chiar cote hilare când afirmă că „ședințele organizației se desfășurau într-o atmosferă solemnă de mare sobrietate” sau când afirmă despre un elev cu activitate mai slabă în organizație că respectivul „era neserios și cu educație fascistă superficială”. S-ar zice că are o admirație ascunsă pentru victimele sale… dar nu, e doar incoerența celui arogant dar lipsit de cultură…
Începutul a fost făcut. De acum înainte Securitatea județului Maramureș (cu serioase întăriri primite din alte părți) își va amplifica și diversifica activitatea răscolind zona în lung și în lat, în căutarea tuturor adversarilor reali, potențiali sau imaginari ai regimului comunist, rezistența prelungindu-se până în 1953. Mii de maramureșeni vor deveni victime directe ale terorii conduse de Stern și uneltele lui (Laszlo, Șofineți, Toth, Peto, Gherasim, etc ), în proporție de 99 % oameni neînarmați dar care nu înțelegeau să renunțe la credință, identitate, libertate și proprietate, valorile care ne-au definit și ne-au dat legitimitate pe acest pământ, sub toate orânduirile vremelnice care s-au succedat de-a lungul istoriei.
Preot prof. Marius Vișovan
Pana in anul 1948, cazurile de represiune in judet au fost mai restranse, izolate, foarte rar cu persoane inarmate (fratii Pasca la Saliste, probabil si altii).
Revolte si agitatii au fost pe la Sighet, unde elevi, profesori si alti intelectuali au protestat si au anihilat aberatiile lui Odoviciuc de a trece Maramuresul sub administratie ukrainiana (sovietica). Au pornit „la vale” multa lume de pe Valea Izei, borseni, care au adus cu ei si un tun! Mintile luminate i-au oprit, altfel se producea un macel, Sighetul fiind „sechestrat” de Armata Rosie. Au fost unii care au suferit, fiind inchisi in Ukraina si cativa si-au pierdut si viata. Dar aceasta revolta a reprezentat un semnal bun impotriva celor ce aveau lacomii teritoriale
S-au produs revolte inabusite si cu alegerile din 1946, cand se furau voturile cu urna (!), sub protectie sovietica. Au fost cred peste tot consecinte grele ulterioare, suferite de unii protestatari (in Saliste, Vlad Gheorghe a Imparatului a fost urmarit pana la lichidare si au suferit si alii).
Protestele s-au amplificat mult in 1948, odata cu desfiintarea prin Decret a Cultului Gr. Catolic, cand s-a lovit in plin masa de credinciosi acestui cult, dominant de departe in judetul nostru. S-au produs multe arestari, batjocoriri si brutalitati pentru intimidare si mult timp dupa aceea s-au finalizate si cu destule detentii.
Mai organizate au fost grupurile de elevi din Sighet, primul grup fiind organizat si condus de catre indragitul profesorde de liceu, Aurel Visovan, iar al doilea de catre eroul Vasile Popsa, un an mai tarziu. Acesta a fost impuscat mortal la Ieud in 1949 si cativa elevi arestati. In cursul aceluiasi an, intregul grup de elevi, grupul Popsa, a fost arestat; se pare ca securitatea a fost ajutata si de „omul nostru din grup!”
Grupul Visovan de 18 elevi, a fost arestati in 1948, restul de 8 elevi au ramas fugari si au fost prinsi dupa cativa ani. Acest grup a sfintit prin suferintele lor grele inchisoarea din Sighet, au continuat-o la Baia Mare, iar in procesul de la Cluj au primit ani grei de inchisoare. Mai amintesc aici ca majoritate elevilor din grupul Visovan si cativa elevi din Grupul Popsa au „beneficiat” de o alta detentie gratuita, suferind o alta condamnarea aberanta din 1958/1959, pana la amnistia din 1964! Acesta a fost un cadou sovietic, Armata Rosie vrand sa paraseasca Romania, dupa 14 ani de ghiftuire de la incheierea razboiului, conditionat de intemnitarea din nou a fostilor detinuti politici, pe care-i iubea atat de mult!
Batjocura si chinurile indurate de acesti elevi arestati, eroul indurarilor fiind profesorul Aurel Visovan, a fost in afara oricarui sentiment uman, notiunea de „fascisti” li s-a pus in spate cu obsesie, pentru orice manifestare a lor, fiind repetat de 80 de ori (!) in raportul inaintat Instantei. Se vede ca acesti anchetatori se considerau peste magistratii instantei de la Nurenberg! Toata organizarea acestor elevi avea la baza doar activitati lipsite de orice vinovatie, in conceptul de analiza politica normala, cum ar fi spiritul religios, garantat de Constitutie, sentimementul national de repingere a dictaturii si apararea pasnica a libertatilor si democratiei, un comportament demn si cinstit in activitate, motiv pentru care masa de elevi le regreta persecutiile, ii admira, in repulsia fata de tortionari si altele asemenea! Dar cine erau de fapt acei anchetatori, tortionari, cum a fost locotinentul Beni Stern (si uneltele lui: Laszlo, Toth, Sofineți s.a.), seful securitatii din Sighet si mai apoi ajungand colunelul Beni Stern, seful Securitatii reg. Maramures, pentru „meritele deosebite” prin care au umplut de prigoana, teroare si detentii toate zonele judetului, pustiindu-le de cei mai vrednici, pasnici si cinstiti maramureseni? Au fost TERORIST si este ciudat faptul ca nici unul dintre ei nu a fos tras la raspundere!!
Va multumim, domnule profesor Barcan. Sunteti unul din ultimii care pot confirma faptele , fiindca le-au trait pe viu !