„Cuvinte întrerupte de creșterea ierbii” este un nou volum al poetului Echim Vancea, apărut recent la Editura Echim, coperta – Echim Vancea (pe copertă un desen de Ioan Pop – Vereta), editor – Echim Vancea.
* * *
scrisoare
când s-a strigat „să se facă lumină!”
ai lipsit
dar când s-a făcut
ți-a sărit țandăra
ai văzut că nu era greșit să mori
și murind ți-ai pus toată speranța
că nu va simți lipsa unui cuvânt
te-ai ridicat să pleci
cu toată lumina aceea
agățându-te tare de mine
de parcă te-aș fi putut salva
crezând că nu voi putea muri niciodată
brațele mele se vindecă în jurul tău
prețuindu-te
înțelegându-te
plătindu-te
singurătate pe înțelesul tuturora
cine știe cât de lungă-i ziua care apune
nimeni nu știe nimic despre fecioara care
calcă rufele morții
dezbrăcându-se somnoroasă
martora umbrei
își acoperă gleznele
cu un ziar de secol trecut
întinzându-se goală
pe partea patului ocupată de moarte
recunosc că fără nici un avertisment
tot ce voi spune de aici înainte poate
fi folosit împotriva mea de-acuma
luînd loc pe un petec de zăpadă
o ciudată pasăre neagră
se oferi să-mi țină companie la micul dejun
gloria monotonă a unei dorinți
nu s-a întâmplat nimic
așa că am uitat
netezimea coapselor –
o teamă solemnă a cunoașterii
din arhiva personlă a lui dumnezeu –
morții-i privești cu teamă
de parcă-aș fi eu
afacerea albă pusă la cale
între copaci
a eșuat
frică-mi e de zăpezi
și de această liniște
pe care amândoi o iubim
tare-i târziu
s-aud răspunsul
acelui apus
în care înflorea frigul
(poeme din volumul „Cuvinte întrerupte de creșterea ierbii”)
Cetățean de onoare al Maramureșului și (apoi) al Sighetului, Echim (și) Vancea este, după mine, cel mai scriitor dintre poeții locului. Un profesionist al condeiului, un nume ancorat în contemporaneitatea literară națională, un practicant continuu al cunoașterii poetice, chiar în cele mai nefaste momente ale existenței sale ca muritor. Productiv peste orice închipuire – are vreo 30 de volume de poezie – , în orice poem îi găsesc filonul specific: puritate, vinovăție, înstrăinare… Sunt onorat să-i fiu prieten. Sunt avid de fiecare reușită poetică a sa, cum este și volumul de față, premers de publicarea unei selecții în Biblioteca revistei ”Convorbirilor literare”. Nu-i fie întrerupte cuvintele!… (Știu că-mi va zice: ”Capătă minte!”)
Felicitări Domnului Echim, pentru acest nou volum de cuvinte dăruit nouă maramureșenilor de pretutindeni.
Iată că el, Omul Cărților a sădit o bibliotecă întreagă numai din sufletul său, așternut neîntrerupt în mii de pagini nemuritoare.
Cu deosebită considerație,
Antonia Dubovici.