Actualitate Cultură

Și soarele era arestat…

Ioana Petrovan
image_printPrinteaza

A trecut ieri la cele veșnice, la vârsta de 88 de ani, doamna Ioana Petrovan din Dragomirești, unul dintre ultimii deținuți politici anticomuniști din Maramureș. Originară din Ieud, fiică a lui Dumitru Dunca Pâțu, a fost arestată la vârsta de 18 ani împreună cu tatăl, mama, fratele și sora sa pentru vina de a fi găzduit partizanii din grupul Popșa. În casa lor s-a dat lupta finală cu Securitatea din 3 mai 1949 când Vasile Popșa a fost ucis și grupul s-a destrămat.

Ioana Petrovan a relatat acele clipe de groază, ca mărturie pentru istorie.

„Tata era în legatură cu preotul greco-catolic Ioan Dunca Joldea, care se ascundea după interzicerea Bisericii noastre, şi cu grupul fraţilor Popşa. În noaptea de 2 spre 3 mai 1949, 5 persoane din grupul Popşa au fost găzduite la noi în casă. Securitatea a aflat şi a înconjurat casa. S-au tras rafale de mitralieră, Lică Popşa a fost împuşcat şi câteva ore mai târziu a murit. Ion Popșa a aruncat o grenadă pe fereastră şi a reuşit să fugă, iar pe ceilalţi trei i-au arestat. Rozariul albastru a lui Lică a rămas pe masă ; l-am luat eu şi m-am rugat cu el mulţi ani după aceea… I-au arestat şi pe mama şi pe tata; fratele meu Găvrilă care era în pod în momentul atacului, a reuşit să fugă.

Pe tata l-au legat şi l-au bătut: eu şi sora mea am încercat să-l apărăm, dar securiştii Brudaşcă şi Toth ne-au lovit şi pe noi – pe mine cu piciorul, iar pe sora mea cu arma… Apoi am fugit şi m-am ascuns la Şieu o săptămână, după care m-am întors acasă. Seara am mâncat, am făcut Rozariul cu bătrâna de 80 de ani care a îngrijit pe fraţii mei mai mici. Pe la miezul nopţii, securiştii au năvălit la noi în casă şi m-au arestat şi pe mine şi pe sora mea şi ne-au dus la postul de miliţie din Ieud unde ne-au ţinut până dimineaţa, apoi la miliţie la Dragomireşti si apoi seara la Sighet cu o maşină descoperită. Au rămas acasă fraţii mai mici: Dumitru, Ion şi Grigore – care avea 3 ani…

La închisoarea din Sighet ne-am întâlnit cu mama şi cu tata. A doua zi dimineaţa, la ora 6, ne-au băgat 40 de persoane într-o dubă şi ne-au dus la Oradea. În dubă era o căldură îngrozitoare, timp de 12 ore cât a durat călătoria am crezut că murim. La închisoarea din Oradea, m-au băgat într-o celulă în care am stat o parte din timp singură, o parte din timp cu altcineva. Trei luni de zile n-am văzut soarele – am crezut că şi soarele era arestat…Situaţia era greu de suportat – unde e sora mea, unde sunt părinţii mei …, ce ne vor face?… Eu aveam doar 18 ani… Plângeam şi mă rugam… trei paşi încolo, trei paşi încoace, … mă rugam şi plângeam … La un moment dat am primit ca şi colegă de celulă o mahalagioaică prinsă pe frontieră care nu putea suporta să vadă că mă rog … Îmi spunea: “De ce te rogi, că şi aşa nu vine nimeni să te scoată de aici?” şi “Dacă mă enervezi, te spânzur!”

Atmosfera s-a mai înseninat când mi-au băgat-o în celulă pe doamna profesoară Iurca Augusta de la liceul „Domniţa Ileana” din Sighet, care mi-a propus imediat: „Hai să te învăţ franceza…” După trei luni, regimul ni s-a mai ameliorat – ni se pemitea să ieşim 10 minute pe zi la plimbare. Am putut să mă întâlnesc cu mama şi cu sora mea. A fost o perioada mai suportabilă care a durat câteva luni. Pe 12 ianuarie 1950 eu şi sora mea Anuţa am fost eliberate. În schimb, tatăl meu a fost condamnat la 5 ani de închisoare, mama la 1 an, iar fratele meu Găvrilă (arestat şi el între timp) la 13 ani… Ani pe care i-au şi executat – la Poarta Albă, la Mislea, la Baia Sprie…” (Marius Vișovan, Maramureșul în lupta anticomunistă)

Veșnică odihnă și memoria binecuvântată !

preot prof. Marius VIȘOVAN

oferta-wise

15 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Ioana Petrovan a avut 6 copii si un mare numar de nepoti si stranepoti. O familie binecuvantata pe multe planuri !

  • Aceşti oameni mari ai neamului român au luptat cu curaj și au murit cu demnitate. Ceea ce mă întristează este indiferența celor de azi, a celor care au tot ce acelor eroi le-a lipsit… și pentru care ei au devenit eroii noștri cei fără de uitare!

  • Cinstire vie și neuitare acestor eroi ai noștri. Recunoștința și gratitudinea noastră! Un monument din piatră, din granit care să dureze cât munții, undeva prin Munții Țibleșului un monument pe fața nordică a munților noștri ar merita toți acești oameni, țărani, studenți, elevi, tineri și maturi, care s-au ridicat, s-au opus ciumei couniste – UN MONUMENT CARE SĂ EXPRIME DEMNITATEA, VERTICALITATEA LOR, FRUMUSEȚEA MORALĂ A DRAGILOR NOȘTRI înaintași !

    • Categoric ! Dar pentru asta ar trebui sa se implice statul, ori statul….

      Monumente finantate privat ( dedicate rezistentei anticomuniste) exista deja 3 in Dragomiresti si toate sunt pe banii domnului Aurel Vlad din SUA.

  • Primele monumente ridicate în cinstea celor care s-au opus cu toate puterile lor comunismului în Maramures au fost înălțate prin grija și finanțarea Asociației Foștilor Deținuți Politici filiala Sighet, după cum urmează:
    1. la Cimitirul Săracilor Sighet – un monument de marmură albă , care conține numele maramureșenilor celor fara de morminte, a celor morti în detenție sau în munti și cărora nu li se cunoaște locul de îngropare
    2. la Ieud – o troiță de lemn în curtea casei Dunca-Pâțu, în memoria celor evocați în articolul de mai sus
    3. la Dragomirești, în fața bisericii greco-catolice – o troiță de lemn, tradițională, care are o inscripție simplă ; ”Fericiți cei prigoniți pentru dreptate” și care îi cuprinde în aceste cuvinte pe toți dragomireștenii care au suferit prigoana comunistă
    Toate acestea s-au făcut din banii Asociației, adică din cotizațiile tuturor membrilor ei, a foștilor deținuți politici.

  • Odihna si rasplata ceresca, in grija Domnului, raposatei Ioana Petrovan din Dragomiresti, care apartine acelei multimi de oameni simpli din tara, care, in momente de cumpana, nu cunosc oprelisti, de nici un fel, mergand pana la sacrificiul suprem, pentru a-si apara credinta, libertatea si linistia sufleteasca, respectand cu sfintenie porunca sfanta :
    „iubeste pe aproapele tau ca pe tine insati”…
    Pentru ca refuzul de a nu trada pe semenul tau, refuzul de a nu colabora cu tortionarii, de a „tacea”, de a „tainui” si ajuta pe cei ce lupta pentru aceleasi idealuri, de a da adapost, hrana si ocrotire celor urmariti, pentru ca lupta impotriva acelorasi asupritori anticristici, inumani si plini de atata salbaticie, reprezinta acest lucru, tocmai respectarea acestei porunci, de iubire, ce blocheaza suferintele altora,fara a tine seama de marimea jertfei pentru aceasta.
    Onorata si frumoasa familie Dunca Patu din Ieud, s-a angajat fara rezerva in aceasta lupta, stand pe baricade in plina ei desfasurare, dar aratand mult respect acestor jertfe si dupa aceea, donand pentru Muzeu casa in care s-au petrecut acele tragedii, in fata careia s-a ridicat un Monument, o Troita impresionanta, omagiu pentru eroul rapus acolo, Popsa Vasile, de ei ocrotit. Asa dupa cum s-a spus, n-a fost nici o contributie din partea Statului, asa cum nu s-a vazut nici pentru Memorialul
    Sighet, sau alte cateva monumente, regimurile ce s-au perindat dupa 1989, fiind, in marea lor majoritate, o caricatura mai „blanda” a ceea ce a fost mai inainte. Troita s-a ridicat din cotizatiile fostilor detinuti politici de la Asociatia Sighet, deci cu sprijin tot de la victime. Isi construiesc si „ceilalti” „monomentele” lor, bazate pe hotii, imoralitate si lipsa de integritate, care fixeaza tara pe atatea locuri rusinoase, acolo undec se afla ea.
    Raposata in domnul, ca si atatia multi altii trecuti la cele vesnice, apartin acelei multimi de oameni simpli, de la orase si sate, care, prin jertfele lor, fara rezerva, prin lupta plina de sacrificii impotriva acestui mare rau, purtat pe flamurile comunismului, luptand pentru credinta si libertate, se inscriu, prin comportamaentul plin de maretie si noblete, in „Elitele” spirituale si de onoatre ale tarii”.
    Domnul sa-i rasplateasca si sa-i aiba in paza !

  • Cele peste 6.000 de vizualizari ale articolului ( cu mult peste cele mai optimiste asteptari ale mele) arata ca sighetenii ( si romanii in general ) au capacitatea de a intui autenticitatea unui mesaj si doresc sa se adape din Credinta si Adevar.
    O femeie simpla, deosebit de modesta, cvasi anonima…dar a carei privire exprima bunatatea, seninatatea, dar si rezistenta fara compromisuri !

    Un chip luminos, pe care Domnul il primeste Acasa !

oferta-wise