Ulița „pietonală” din centrul Sighetului, la sfârșit de secol XIX. Tarabele și căruțele din imagine sugerează un „festival” medieval cotidian. Numeroasele magazine evreiești din zonă, i-au adus denumirea de „ulița evreiască”. Vă invităm să ghiciți ce stradă – cu modificările aferente – corespunde azi uliței evreiești?
Sunt binevenite completările cititorilor la această fotografie.
Fotografie din colecția Ernest Villand.
Salut, Sighet!
„Ulita evreiasca”!
Pe vremuri, in anii copilariei mele „ulita evreiasca” era numita strada Traian cu prelungirea ei spre Piata Libertatii! Era plina de pravalii, ateliere, crasme si te ducea in centrul orasului. Un loc pitoresc cu case si curti mari, largi sa poate gazdui carutele care veneau la piata si unde, in majoritate, erau ocupate de populatia evreiasca. In apropiere, spre dreapta, era amplasata si sinagoga care mai functioneaza si astazi! Poate gresesc, dar asa imi amintesc eu, mai tarziu, dupa razboi parca, se numea „Strada Deportatilor” si incet cu incetul s-a modernizat, ajungand ce este astazi!
Acea ‘uliță evreiască’ expusă în fotografie este chiar strada Traian din centrul orașului, fotografiată înspre biserica ucraineană și cartierul Nucului. Majoritatea clădirilor din fotografie nu mai există astăzi, în locul lor fiind blocuri comuniste, din păcate. Ar fi binevenite mai multe fotografii de genul, cum ar fi fotografii din afara centrului orașului, menționând iar ca publicul să ghicească ce zonă este prezentată.
Eu stiam ca se numea „strada deportatilor”
Este strada Traian (Bogdan Vodá dupá hartá) si chiar se vede coltul strázii Viseului (actual dupá hartá Basarabiei), unde pe vremea copiláriei mele, pe partea opusá stationau birjarii, 3-4 ,…cu cite 2 cai ! Mare bucurie a fost pentru mine cánd duminica dupá slujba, cu párintii mei ne- am dus cu trásura la Grádina Morii, si inapoi in oras. Ne am oprit in fata restaurantului Atyis ( actualment sediul Caritas) unde in gradina de vará tata a báut o halbá de bere, mama un tap. Dupá rásfátul acesta, pe jos am fácut o plimbare piná acasá, in str. Vasile Alrxandri ( actualmente Mihai Viteazu ). Ce mare satisfactie pentru mine, ca vázind fotogtafia aceasta reamintesc momentele acestia, care deja erau pierdute undeva in paginile aminirilor uitate.