Actualitate Cultură Editorial

Sighet: prosperitate prin turism? „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă”.

image_printPrinteaza

Topul atracțiilor cu plată din Maramureșul anului 2019:

Memorialul Victimelor Comunismului: 160.000 vizitatori.
Cimitirul Vesel: 110.000+ vizitatori.
Muzeul Mănăstirii Bârsana: 95.000+ vizitatori¹ .
”Mocănița” de pe Vaser: 80.000 de pasageri transportați.
Muzeul Maramureșean (toate secțiile împreună): 70.000 vizitatori.

Nu multe sunt orașele aflate la 4-5 ore distanță de cel mai apropiat aeroport adevărat (Cluj-Napoca), care să dețină un obiectiv turistic ce atrage 160 de mii de vizitatori pe an.
Ei bine, Sighetu Marmației are această șansă extraordinară, prin celebrul Memorial al Victimelor Comunismului, aflat în Top 10 al celor mai frecventate muzee din România.
Numai că, oficial, în anul 2018 la Sighet au fost înregistrate doar 43 mii înnoptări. La o medie de 2,5 nopți per turist, rezultă că cei care și-au ales orașul ca bază au fost cam 17 mii.
Însă, cum ar fi dacă măcar o treime dintre cei 160 mii de vizitatori amintiți ar lăsa în Sighet câte 500 de lei, și nu 10-20 lei ca acum? Aceasta ar însemna încasări de 5,5 milioane de euro/an! Bani grei, pentru un oraș atât de sărac…

Majoritatea vizitatorilor Memorialului vin cu mijloace auto pe care le parchează pe str. Ștefan cel Mare și Gh. Șincai. Ce văd ei pășind spre muzeu, în buricul târgului? Păi, două spații de cazare, Cartea Funciară, cabinete de avocați, o spălătorie auto, coafor, magazine de materiale de construcții, de instalații, de piese auto, de termopane… Cam ca la Poienile de sub Munte…
Singurii 50 m de vad comercial serios din oraș, bucata de pietonală dintre str. Gh. Șincai și ușa Memorialului, loc pe unde trec toți vizitatorii, este ocupată de trei localuri (ale căror terase sufocă strada), de alte birouri de avocați și topografi și de un magazin de mobilă…

Curioșii care merg să exploreze în sens invers, dau de Finanțe, Judecătorie și Primărie, de niște mini-fântâni arteziene murdare și nefuncționale – precum ceasul public de alături, de încă un local, o plăcintărie, o farmacie și celebrul ”Cui”…
Dacă ați veni pentru prima dată la Sighet și ați da de tot acest bazar, ați mai rămâne??
Până și pitoreștii vânzători de artizanat au fost alungați de pe Pietonală, deși dădeau culoare locului, fiind ”înlocuiți” cu un magazin de suveniruri care a falimentat, apoi…

Unde să stai și ce să faci
Pentru ca turiștii să-și prelungească șederea la Sighet, trebuie îndeplinite două condiții.
1: să aibă unde să stea;
2: să aibă ce să facă.

1. Degeaba vrem armate de turiști, pentru că Sighetul nu dispune decât de 643 de locuri de cazare! Da, cât un singur mare hotel! Ar mai fi 90 de locuri în hotelul închis ”Coroana” și alte 38 plus 15 camere în lucru în noi spații hoteliere, apoi Airbnb-urile, proiectele Iurca, Șuștic și Teitelbaum, așa că, la un moment dat, vor exista vreo 1000 de locuri de cazare… Total insuficient!
Spre comparație, Moiseiul deține, acum, 700 de locuri, Vișeul de Sus – 1000, Ocna Șugătag – 1500, Baia Mare – 1800 și Borșa – 2000 de locuri de cazare!
Am discutat cu un agent sud-coreean care voia să aducă anual câte 15-20 serii de câte 150 de turiști. La întrebarea ”cazare?” discuția s-a blocat, nici un hotel din întregul județ Maramureș nu are capacitatea de a caza, deodată și în același loc, ”atâta lume”! Cel mai mare hotel sighetean, ”Grădina Morii”, nu are decât 100 de locuri. Nicăieri, pe 200 km rază în jur, nu există hoteluri cu 300 de locuri și peste, cu puține excepții în Vatra Dornei, Cluj, Oradea și Bukovel (UA)…

Soluții? Pentru a caza mai mulți turiști, la Sighet ar trebui deschis un hotel de 3-400 de locuri. De acord, pensiunile sunt grozave și specifice Maramureșului, dar zona are nevoie și de hoteluri mari, numărul de turiști crește exploziv de la an la an, acesta fiind deja dublu chiar și față de 2014, chiar dacă localnicii nu realizează asta! Dacă acel hotel nu va fi la Sighet, atunci se va construi în altă parte…

2. Ce pot face turiștii în municipiu, în afara Memorialului?
Să viziteze un ”Memorial în oglindă”, peste drum de cel adevărat (în spațiul ”Plimob”), cum i-a propus Ovidiu Nemeș în 2013 aerianului ministru al Culturii, Daniel Barbu, cerându-i sprijinul?! Noroc că Barbu a zburat rapid din funcție, așa că ridicola utopie a murit în fașă…
Din păcate, celălalt mare muzeu sighetean, cândva pitorescul Muzeu al Satului, absoarbe sub o treime (50 mii) din vizitatorii Memorialului. Dacă îl vedeți, înțelegeți de ce: arată ca un sat fantomă, unde nu trăiește nici măcar un câine, pisică sau găină, nu este cultivată nici o floare ori vreo gulie, plouă prin acoperișuri, morile pe apă sunt o ruină totală…
Iar mărirea recentă a tarifelor Muzeului Maramureșean este exagerată: câte 10 lei pentru vizitarea oricărei secții, fie ”Sat” (singurul care ar merita banii), Etnografie, Wiesel, Istorie ori Științele Naturii, fie micuța Casă Stan Ion Pătraș – când Cimitirul Vesel costă doar 5 lei?! Da, la Memorial se plătesc 10 lei, dar ai ce să vizitezi acolo vreme de 2 ore… Iar intrarea la grosul muzeelor băimărene ori clujene costă numai 5-6 lei…
În afara muzeelor, Sighetul nu oferă multe. Ar mai fi Sinagoga și bisericile, însă Centrul Vechi e în ruină și, în loc să fie un shopping mall european, este un loc plin de chinezării, păcănele, farmacii și second-hand-uri, apoi Solovanul și malurile Izei sunt de nevizitat, nu există vreun aqua park sau teatru…

Festivalurile sunt organizate așa cum știți, așa că aduc doar cheltuieli suplimentare la buget, în loc de impact internațional, încasări și turiști veniți special (Gărâna ori ”Anonimul” sunt departe)…

Soluții? Pentru mărirea atractivității Sighetului, reamenajarea și rebranduirea Muzeului Maramureșean, respectiv upgradarea festivalurilor patronate de Centrul Cultural, trebuie oameni noi, iar pe de altă parte, Primăria trebuie să redirecționeze prin centru fluxul turiștilor către Memorial (aceasta e una din cheile succesului!), să reabiliteze Centrul Istoric și multe altele…
Iar dacă lucrurile vor rămâne neschimbate, vom continua să privim cu buzele umflate cum tot mai mulți turiști trec prin Sighet doar pentru a-și cheltui banii în alte părți…

Teofil IVANCIUC
februarie 2020


[1] Mănăstirea a fost vizitată de mult mai multe persoane (pelerini, copii etc.) decât adulții plătitori de bilet la muzeu, probabil de 3-400 de mii de vizitatori, fenomen valabil, la o scară mai redusă, și pentru Cimitirul Vesel.

oferta-wise

3 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Articolul scris de Teofil Ivanciuc în „Salut Sighet” ar merita răspuns pe măsură. Scriu doar câteva gânduri, la prima impresie.
    Lăsând la o parte insinuările și inexactitățile din articolul referitor la Muzeul Maramureșan, aș vrea să-i aduc aminte cititorului imparțial următoarele:
    Comparația mereu clamată între Muzeul Memorial și Muzeul Maramureșan este tendențioasă și în alte planuri de comparație.
    Muzeul Memorial este un muzeu al istoriei politice a României postbelice și nu numai. La memorial vin foarte mulți elevi pentru că tematica lui este inclusă în cărțile de istorie și subiecte la examene.
    Nu comparăm Muzeul Maramureșan cu Memorialul, dar dacă doriți am să vă spun ce este fiecare.
    Prețul biletelor nu este 10 lei. Informați-vă, D-le Ivanciuc, cât costă biletul pentru elevii în grup (3 lei) sau pentru grupuri de adulți și pensionari (7 lei) la toate unitățile.
    Muzeul satului este între cele mai frumoase din România, fiind inclus în Ghidul Michelin.
    În ultimii trei ani am reparat și schimbat acoperișurile la 12 gospodării și anexe mari, se repară gardurile de nuiele. Sunt multe de făcut și cea mai importantă problemă e cea a banilor. Anul trecut am cheltuit din sume proprii 180000 lei în Muzeul satului. În acest an vom face același lucru.
    Întotdeauna și în orice loc este spațiu de mai bine. De 45 de ani lucrez în muzeu, ca muzeograf, șef de secție, director, manager și acum director interimar. Nu sunt din Maramureș, nu am sânge albastru ca alții, dar eu știu ce știu… Am făcut zeci de expoziții, am vernisat sute, am făcut mii de ghidaje la toate secțiile, am scris articole și cărți despre istoria Maramureșului, de la Ioan Mihalyi de Apșa la Marea Unire, de la presa interbelică, la lupta împotriva Dictatului de la Viena. Puteți să le citiți. Nu mi-am schimbat țara, credința, familia, locul de muncă, prietenii.
    Am pus mai presus de orice istoria și cultura poporului român, instituția și angajații muzeului. Până acum am înlăturat toate încercările de a subjuga muzeul politic, religios sau să nu fie fărâmițat (doritori sunt).
    Tot ce doresc este onestitate, bun simț și o relatare corectă a situațiilor. Nu mă deranjează partitismul D-lui Ivanciuc pentru Memorial, soția sa lucrează acolo. Să nu uitați niciodată, repet, că Muzeul Memorial este un accident al istoriei politice, iar Muzeul Maramureșan, ca muzeu al Țării Maramureșului, arată cine am fost și cine suntem ca popor, aici, acasă.
    Atât, deocamdată. Vin alegerile. Mai țineți minte reclama „Alegeți-vă cu grijă stăpânii…”?

    Al Dumneavostră,
    Gheorghe Todinca

  • Dăm un ban…
    Dăm un ban dar vrem în fată, este o zicere românească! Mă întreb, în Sighet se merită să-l cheltuim? Răspunsul este… și da și nu! Da, pentru că orașul este al nostru, nu pentru că arată urat în ultima vreme, arată ca un târg, lipsit de cultură, needucat, cu ospătari si hotelieri făcuți la”apelul de seara”, cu un centru murdar, ruinat, aglomerat, gazat de tevile de eșapament, cu zeci de magazine de îmbrăcăminte aduse de prin lumea largă, care nu au nimic cu moda zilei, cu tot atâtea second handuri, un centru de mana a doua, de nu-ti vine sa intri in nici un local, sa lasi banul pe care l-ai programat sa-l cheltuiești! Ma intreb, cine se face vinovat si tot eu raspund, administrațiile de dupa 1989, oamenii politici de toate culorile care nu s-au implicat pentru oras ci pentru „faima” personală, nu s-au obosit sa aplece „urechea” la ce spun sighetenii, lăsând totul la mâna „hazardului”, lipsiți de inițiative, netranspirand pentru a aduce fonduri, macar a menține orașul cum a fost de frumos, nu sa-l dezvoltăm! Si atunci de unde bani? Din vânzări de țigări sau haine la mana a doua, din localuri care mai repede arată a cârciumi decât asa cum ar trebui sa arate un local civilizat, în care sa dai un ban dar sa se merite! Vorbim de centru care sa atraga, nu putem, cand nu avem o toaletă publica si cauti un colt mai dosnic sau o cocioabe din parc, cand vrei sa stai pe-o banca la umbra si nu ai unde, ca-n parc toate sunt ocupate de sectanti cu gențile pline de broșuri, amabili, care te agasează, propunandu-ti o discuție religioasă! Vrem orașul sa arate european, ne mai trebuie încă zeci de ani sa-l vedem asa, ne trebuie politicieni care sa-l iubească ca pe propria-i casă, ne trebuie oameni care sa „transpire” pentru el, nu sa stea ascunși prin birouri, din care sa iasă o dată sau de doua ori pe luna, pana la casierie, sa-si umple buzunarele cu banutii din bugetul orasului, lasandu-l spoliat!
    Bani sunt, nu sunt oameni sa-i aduca, sunt doar mincinoși plini cu „gargara” de partid, care astăzi spun una si maine uita, iar noi ne facem ca nu vedem mizeria si ruina din târgul nostru, pe care, unii dintre noi, îl mai iubesc, asa cum este el!

  • Intre d-ul Teofil Ivanciuc, jurnalist, autorul articolului prezent si d-ul Todinca Gheorghe, directorul Muzeului Maramuresan, au aparut controverse, in care eu nu am deloc caderea sa ma implic si nici n-am s-o fac. Am sa-mi exprim insa unele pareri, poate nemultumiri personale, legate de unele afirmatii.
    Este pacat ca intre aceste doua locatii muzeistice ale Sighetului, cele mai importante, se induce vrajba si nu armonie, prin astfel de controverse.
    Nu se poate contesta ca cele spuse de d-ul Ivanciuc, in repetate randuri, privind infrastructura din Sighet, in toate domeniile, ca s-a degradat din ceea ce a fost, etapa dupa etapa electorala, in loc sa se dezvolte, iar motivatiile le poate deduce oricine. De data aceasta se pune accentul pe cea referitor la dezvoltarea turismului, la care, pe langa catastrofa rutiera, se mai adauga o baza hoteliera cu totul insuficienta, unde este depasit municipiul Sighet si de unele comune (Moisei) si de multe orasele (Ocna Sugatag, Viseu, Borsa), situatie in care nu se poate vorbi de dezvoltare in turism.
    Cele spuse de d-ul Ivanciuc nu cred ca sunt neadevarate, poate nu sunt suficiente, doar ca acestea se fac comparativ cu cele spuse despre Muzeul Maramuresan, unde d-ul director Todinca le-a expus si se pot verifica, constata, contesta. Cred ca nepotrivit se motiveaza prezenta acolo a sotiei d-lui Ivanciuc si in alta interpretare.
    Memorialul de la Sighet este printre principalele locuri de pastrare a memoriei continentului, alaturi de Memorialul de la Auschwitz si Memorialul Pacii din Normandia , in raport cu represiunea totalitara comunista si este de importanta transfrontaliera.
    Cele doua unitati sightene trebuie vazute ca unitati complementare a unui intreg, una de dezvoltare in timp a satului romanesc, cu datinile si traditiile lui de exceptie, cealalta ca durere a teribilei represiuni comuniste, cea mai acerba din zona; se poate vedea un ochi care rade, in bucurie si altul care plange, in durere; de ce sa le pangarim ?
    Cred ca este cu totul nepotrivita caracterizare Muzeului Memorial ca „un accident al istoriei politice”, postbelice si de mai apoi. Un accident poate fi „intamplator”, cum nu a fost teroarea comunista si poate induce si ideea de „nevinovatie”, cum iar nu a fost acea dictatura. In orice caz, aceasta caracterizare este depreciativa, ii degradeaza intimitate si consistenta, de dragul unei controverse.
    Comunismul isi are izvoarele cu mult in urma, nu a sosit intamplator, fiind construit pe o imbinare intre ateism si discriminarile economice, nedreptatile sociale, produse in istorie, dezvoltandu-se pe cele doua teze utopice ale lui, nicicand aplicabile in viata. Ar fi o blasfemie si fata de credinta, sa-l consideram astfel.

oferta-wise