Pe Andreea Coman – sigheteancă – o cunosc de mai mult timp. Este o tânără ambițioasă, am simțit-o că își dorește să-și „definească” și creeze propriul drum, să demonstreze că poate avea succes prin consecvență și… muncă. A urmat studii universitare (Facultatea de Relații Internaționale București) și s-a specializat din punct de vedere artistic în Paris dar, după cum mi-a spus „mi-am definit stilul în București”. După 12 ani trăiți în Franța a decis să se întoarcă în România „pentru a-mi concretiza proiectul și a-mi urma visul”.
A obținut o finanțare europeană, în cadrul unui program de start-up dedicat Diasporei, fiind astfel motivată să revină și să muncească acasă pentru a schimba percepția celor care încă nu au mari așteptări de la tinerii artiști – antreprenori.
„Stilul meu este unul îndrăzneț”
Andreea este preocupată de arta ce-și extrage resursele din materiale simple, reciclabile, genul de artă apropiată de trendul zilelor noastre, angajată și cu mesaj bine țintit. Abordarea ei artistică nu este deloc comodă, se abate de la „canoanele” clasice dar, se pare, beneficiază de un public aparte care rezonează cu un stil… sustenabil.
Stilul meu – îmi spun prietenii dar și specialiștii – este unul îndrăzneț din punctul de vedere al materialelor utilizate și al tehnicilor abordate în realizarea lucrărilor. Prin tehnica colajului, materialele al căror scop inițial era unul „domestic”, practic, capătă valențe… artistice. În lucrările mele predomină bucățile de piele (deșeuri) recuperată, textile pictate manual, dantela, paiete și elemente pictate, creație proprie, care creează împreună un melanj inedit de texturi și culori. Aceste materiale reciclate al căror scop inițial era unul banal capătă valențe artistice, o altă estetică și compun o nouă poveste.
Arta are și o dimensiune… ecologică
Andreea Coman a găsit soluția artistică prin care îmbină tradiția cu noul concept ecologic – utilitarist, agreat pe toate palierele societale. Și totuși „produsul” final are o doză importantă de moderism.
Da, arta este și… utilă, dar – în mod special – expresia finală, în cazul meu, este una abstractă. În plus, arta ne educă iar prin lucrările mele aduc în discuție ceea ce se numește „reclaimed art”, încerc să contribui la deschiderea unei noi dimensiuni pentru obiecte reutilizate și juxtapuse într-o manieră artistică. Fiind născută în Maramureș, elementele tradiționale mă inspiră în mare măsură și încerc să le includ cât mai des în lucrările mele.
Tânăra Andreea Coman are un interesant background
Deși nu are o activitate foarte îndelungată, Andreea are câteva „mici” realizări care i-au insuflat încredere în munca ei și au determinat-o să-și continue creativul proiect personal.
În 2017 am expus la Ambiente, Salonul Internațional din Frankfurt, alături de alți expozanți din Europa, iar in 2019 am fost prezentă la Festivalul Internațional de Textile Extraordinare, Lyon. Ulterior, am avut două expoziții în Clermont Ferrand. M-am întors în România în 2020 și, din cauza pandemiei, organizarea unei expoziții locale (București) s-a amânat pentru o perioadă incertă.
Paris Design Week – provocare și satisfacție
Am ajuns cu discuția și la recenta experiență a Andreei care i-a adus o anumită recunoaștere internațională și – mai ales – o interesantă interacțiune cu publicul tânăr. Deloc de neglijat, tânăra artistă a reușit să-și vândă primele lucrări. Cum a fost această experiență, cum s-a derulat episodul artistic parizian?
În urmă cu câteva săptămâni (09 – 18 septembrie 2021) am participat la cea de-a VI – a ediție a Expoziției de Artă Contemporană – art3f – din cadrul Paris Design Week, manifestare care s-a bucurat de participarea unui public numeros (aproximativ 36000 de vizitatori în fiecare an). La Paris au participat 250 de expozanți, artiști dar și galerii de artă, aleși printr-un riguros concurs, pentru a delecta publicul parizian cu creațiile lor. Printre expozanți, m-am numărat și eu, o „necunoscută” artistă româncă. Lucrările mele se pare că au fost apreciate pentru tehnica inedită și originalitatea lor, iar două dintre operele expuse sunt de acum la domiciliile noilor lor proprietari, ele fiind achiziționate chiar în cadrul expoziției.
Una dintre lucrări, inspirată de poemul „Luceafarul” de Mihai Eminescu a emoționat în mod special publicul și a fost achiziționată de o tânără cântăreață franceză, care a cedat șarmului atât al tabloului cât și al poemului pe care l-a citit și tradus în limba franceză, „produsul” meu artistic inspirând-o în compunerea unui nou cântec. Tabloul este realizat din piele, catifea pictată manual și elemente brodate. Pia (așa o cheamă pe tânăra cântăreață) și-a dorit tabloul cadou de ziua ei). Ea își compune singură cântecele… a văzut tabloul și a rămas mult timp în fața lui contemplandu-l. Nu prea știam ce să fac, pentru că era foarte tânără, părea să aibă în jur de 19-20 de ani și nu se plia pe ideea pe care o aveam despre un cumpărător de artă, efectiv nu știam ce să îi zic. Până la urmă i-am povestit cum am creat tabloul și i-am dat detalii despre geneza lui.
Pentru mine, această expoziție a fost o mare lecție și descoperire… Mărturisesc că eram victima clișeului despre generația millenials (tineri care sunt toată ziua cu nasul în telefon și în general sunt legați de lumea digitală). Dar, mărturisesc, a fost pentru mine cea mai frumoasa surpriză a salonului: foarte mulți tineri, realmente interesați de artă, care stăteau minute întregi și priveau, contemplau, care chiar își doreau să asculte ce ai de spus, își doreau să înțeleagă mesajul lucrărilor, sunt absolut minunați. Și această tânără fată care la cei 22 de ani ai ei și-a dorit cadou un tablou, nu farduri, nu pantofi sau genți, sincer m-a impresionat!
Conexiunea „reclaimed art” cu… Maramureșul
Un filon de inspirație, un substrat inovativ al creațiilor Andreei Coman își au originea în Sighetul și Maramureșul natal. Andreea are un important potențial, motivația există, drumul a fost asumat, rezultatele vor fi – indiscutabil – în ton cu pasiunea și dedicarea pentru artă.
„Meșteșugurile” și tehnicile din domeniul textil (țesut, brodat, cusut) îmbinate în colaje, sunt învățate în parte de la bunica mea, care și în ziua de azi mi se alătură în realizarea unora dintre creații, în atelierul din Sighet. Sunt abia la început, îmi doresc să implic și mai mult tradiția, meșteșugurile, frumusețea Maramureșului în creațiile mele. Arta, atelierul meu constituie locul safe în care creez povești și „obiecte” pe care le expun pe canalele mele de social media sau offline în galerii specializate (Galateca).
Creez experimentând
Prin pașii pe care i-a făcut pe drumul artei, Andreea și-a conturat un profil distinct. Sunt convins că va atinge alte multe și diversificate niveluri de performanță artistică.
Cred că sunt un artist neconvențional și „îndrăzneț”, am început să creez prin a experimenta și continui în această direcție. Sunt convinsă că arta ne aduce un pic de frumos în viață, ne provoacă să gândim, să vedem lucrurile din altă perspectivă, să descoperim lucruri noi!
Mult succes, Andreea, și la cât mai multe provocări… artistice! Cred și sper că această primă discuție a noastră va fi urmată de alte episoade în care vom semnala noutăți și realizări pe care o să ni le impărtășească artista sigheteancă.
Ion MARIȘ
Adaugă comentariu