Azi, 14 aprilie 2020, la Sighet plouă, e frig și e o vreme „adecvată” carantinei, adică de… stat în casă. Este Săptămâna Patimilor pentru creștinii ortodocși și greco – catolici, continuă săptămânile patimilor – generate de pandemie – pentru toți cetățenii țării dar și ai lumii.
Pentru a încălzi un pic răceala zilei de azi, vă oferim un nou tur virtual prin Sighetul nostru, filmarea fiind făcută duminică, atunci când cerul orașului nostru mai era albastru.
Se pare că sfârșitul săptămânii va readuce căldura pe la noi (așa spun meteorologii!) așadar, să sperăm că Duminica de Paște, chiar dacă va fi petrecută de noi acasă, va aduce mai multă și mai albastră… lumină!
NR: Dedicăm, în mod special, acest video – material tuturor cetățenilor responsabili care, de câteva săptămâni nu și-au părăsit fără motiv locuințele, au respectat carantina dar, duc dorul plimbărilor prin cel mai nordic municipiu din România!
Foto – video: Ion Mariș; Montaj: Brîndușa Oanță
Salut, Sighet!
Cand ploua,stai in casa si numeri banii, este o vorbă românească! Nu-i am, asa ca incerc sa scriu ceva! Afara-i mizerie si la propriu si la figurat, frigul si ploaia, virușii si „varsta” fac ca orașul pe care-l iubesc sa fie pustiit! Caldura zilei de duminică si faptul ca ne transmiteți si noua din ea, ma bucura! Întotdeauna ati manifestat fata de noi, cititorii, o caldura aparte, care sigur a ajuns si la mine! Sa nu credeti ca la mine in apartament este veselie, nu poate sa fie cand in afara de mine, nu mai este nimeni, ca am ajuns sa vorbesc in oglinda, sa ma privesc si sa nu ma recunosc, singurătatea arestului fortat, ma protejează într-un fel dar ma deprima in alt fel! Am vazut imaginile video, le-am revăzut de mai multe ori, nimic nu s-a schimbat din „cenusiul” centrului, credeam ca fiind timp frumos, florile îl vor inunda, ca nu vor mai fi ciori, iar câinii vor fi la adăpost, ca nimic, acum, nu încurcă administrația orașului sa-si desfasoare activitățile care contribuie la infrumusetarea centrului! In statia de taxi, glastrele plang dupa flori, este sezonul lor! Tot asa este si pe platoul din fața restaurantului, poate in alte parti sunt, nu stiu, nu am vazut, ca nu am iesit din casa de vreo luna! Nu ar trebui sa fiu „rau”, este Saptamana Mare, dar ma doare sufletul, ca sa vad centrul arătând asa cum este, neingrijit, pustiit, fără viata, de parcă ar fi ca dupa o explozie de bomba atomică, care a luat viata, ce altădată umplea Corsoul!
Cu toate neregulile ce le-am văzut pe filmuleț, va asigur ca-mi este dor de centrul vechi, de parcul cu castani, de piata de alimente, de clădirile si magazinele deschise, de vanzoleala si forfota pregătirilor si cumpărăturilor de Paste, etc. Sper sa ma înșel si, cand voi fi „liber”, voi putea sa vad ceea ce-mi doresc, oameni si un centru plin de surprize plăcute, care ne va întâmpina in culori si cu multa voioșie!