Actualitate Editorial

Sighetul are valori/ valoare?!…. (autor, Ion Mariș)

image_printPrinteaza

Și-am ajuns în ultima zi a anului, unii, alții (din păcate!) n-au mai ajuns… iar pentru cei mai mulți, acest sfârșit de an nu înseamnă nimic. Majoritatea este preocupată de creșterea prețurilor, de nivelul de trai, de pandemie, majoritatea conviețuiește zilnic cu frica și nesiguranța. Incertitudinile noului an, de care ne despart câteva ore sunt mai sumbre ca niciodată. Un alt val al Coronavirusului este prognozat pentru ianuarie 2022 (sper să nu fie așa!), scumpirile (speculative) energiei și gazelor naturale vor lovi tot la început de an, lehamitea (locală și nu numai) a atins cote înalte; mulți dintre concetățenii noștri nu stau bine nici la capitolul sănătate generală iar polemicile pe tema „gunoaielor” continuă să se afișeze publicului într-un ambalaj mai mult sau mai puțin… curat.

M-am întrebat mereu și mereu unde/ care sunt valorile orașului nostru!… Nu mă refer la valorile de patrimoniu imobiliar, patrimoniul imaterial și/sau la „activele”… private, etc. Acolo nu stăm, deocamdată, rău. Știm, clădirile de patrimoniu sunt (nota bene!) încă în picioare, educație se mai face (nu întotdeauna și peste tot de înaltă calitate), servicii medicale (cu mai mici sau mai mari deficiențe) avem, instituții publice cu organigrame „asumate” cu larghețe avem, șefi – executanți la instituții publice plătiți ca-n vest sunt și, totuși, ne lipsesc… valorile umane. Ne lipsesc proiectele comunitare generate de minți luminate, de „actori” sustenabili, nu de figuranți penibili. Avem de toate (vorba unui cântec) dar, din păcate, „orașul nostru astăzi mai gri e ca oricând”.

La un bilanț sumar, neoficial, al municipiului nostru, nu prea avem multe de… remarcat. Da, s-au asfaltat străzile pe care le cunoaștem, n-am prea văzut – ca altădată – câini comunitari pe străzi (o fi din cauza frigului?!), Floarea de Colț a mai crescut un an și… mai ales, avem „figuri” noi prin Primărie. O fi bine sau rău, deocamdată nu știm!

N-o să vă plictisesc prea tare, nu la valorile imobiliare, mobiliare și imateriale vreau să mă refer azi, în ultima zi a unui an „modest”. Mă gândesc, acum în al doisprezecilea ceas la valorile umane, la…. resursele umane. Pare un blestem dar la Sighet n-am văzut în acțiune acel segment de la care așteptăm mereu idei (chiar novatoare), propuneri și, de ce nu, soluții. Aici nu mă refer la sectorul privat, aproape îngropat de ultimii ani pandemici și care, încă, supraviețuiește, mă gândesc la „neutrii” iluminați din orașul nostru, la cei care nu se „bagă”, așteaptă în „cutiuța proprie” ca lucrurile să se rezolve și eventual mai contribuie „nevinovat” la bârfele de rigoare. Știu, este foarte comod să lucrezi exact conform contractului de muncă, 6 sau 8 ore, să-ți faci curat – conform fișei postului – unde stai, poate să-ți completezi ziua, cu extra-cash-uri și să aștepți vouchere bonificație (of, era să uit, merg bine și indemnizațiile de hrană!). Nu știu ce se întâmplă cu „orășenii” – tineri sau dintre cei cu experiență – dar am impresia că nu sunt destul de adaptați spiritului…. civic. Am întâlnit foarte mulți tineri valoroși care-și doresc să admire Sighetul doar de sărbători și atât, apoi pleacă, asta pentru că lipsesc oportunitățile și lipsește empatia administrației locale.

Ar fi cazul să învățăm rapid, cât încă nu-i prea târziu, că nu trebuie – întotdeauna – să așteptăm „tonul” dirijorului/ dirijorilor, există variante și în „mulțimea” apolitică, poate chiar la intelighenția care (mai) sălășluiește prin școli, licee, spitale etc. și, bineînțeles, în zona antreprenorială. Da, da, am așteptat cu speranță implicarea individuală, zvâcnirile de orgoliu ale elitei sighetene, „lebedele albe” din comunitate. Am tot discutat despre asta, despre omul cetății, am crezut că „digitalizarea” individuală îi va face pe oameni să iasă… outside the box (așa se spune mai cool, în afara… cutiei). Mi-am dorit să-i văd – pe cei care sunt valoroși – că știu să spună „nu” și/sau „da” chiar dacă sunt în opoziție cu șefii, superiorii, politicienii și/ sau… analfabeții funcționali.

Mereu au fost evaluate performanțele Sighetului – în general pe bună dreptate – doar pe baza veniturilor „intrate” strict la buget dar, n-au fost evaluate/ implicate corect (sau nu știu eu) valorile umane, necosmetizate politic, care sunt o resursă mult mai importantă decât întregul patrimoniu material. Avem valori importante în ONG-urile locale, persoane care se implică VOLUNTAR în acțiuni, activități ce sunt – din păcate – doar o „picătură” în oceanul indiferenței. Altfel, valorile sunt marginalizate, se descurcă ad-hoc, de obicei nu întrunesc „punctajul” pentru a ocupa posturi importante prin instituțiile locale sau nu sunt acceptate pentru a nu aduce…. schimbarea.

Valorile individuale „tăcute”, uneori… insensibile, nu sunt „utile” orașului nostru, ele nu vor deveni o voce fermă, nu vor să devină o voce pentru că au locul lor călduț, mereu „protejat”, specializat în… tăcere. Cei care își doresc și vor să facă ceva sunt – iarăși din păcate – prea puțini, izolați, persiflați și eventual tratați cu nepăsare.

O „filosofie” specifică plaiurilor noastre, numită „filosofia iederii” spune că „numai târându-te te poți înălța”, de aceea valorile (fără ghilimele) preferă să părsească Sighetul, îndreptându-se spre alte orașe sau țări mult mai… credibile meritocratic. Poate mă înșel, am impresia că posturile călduțe, prin instituțiile publice s-au epuizat! Pentru anul ăsta desigur dar, peste câteva ore, poate, în noul an, se actualizează organigramele!… Mai rămâneți dragi tineri (și mai puțin tineri!) valoroși pe-acasă, încă un picuț, la-nceput de nou an, poate aveți noroc!

Întrebarea rămâne, unde ne sunt, care sunt valorile umane și cu ce-și ocupă timpul… liber? Oare s-au gândit – uneori – să returneze, din proprie inițiativă, ceva, comunității în care trăiesc? Poate la anu’ (2022)?!….
…. și…. LA MULȚI ANI!.

Foto & text: Ion Mariș

oferta-wise

2 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

oferta-wise