Oprește-te puțin și privește în jurul tău! Ce vezi? Suflete triste la colț de stradă care încearcă să își cumpere fericirea. Încearcă să își cumpere fericirea prin mașini scumpe, case de lux sau poate chiar și să se drogheze, cu speranța că totul o să fie mai bine. Lumea judecă acel suflet, în ce s-a transformat acuma, dar nimeni nu se gândește ce l-a adus în această situație. Se aruncă în brațele unui necunoscut deoarece consideră că îl poate ajuta, prietenii l-au lăsat baltă. Acel suflet care acuma tânjește după afecțiune, a ajuns să se arunce în brațele necunoscutului, vrând să își uite trecutul, să se facă bine. Să uite cine sau ce l-a adus în starea în care se află. Când tânjește după fericire. Apropiații au distrus acel suflet, l-au transformat în mii de bucăți și acum se prefac că nu îl cunosc. De fapt, nu l-au cunoscut niciodată, nu i-au știut adevărata poveste de viață. Au început să spună că s-a schimbat, e diferit, dar nu observă că poate acel suflet a ajuns așa chiar din cauza lor. Credem povești despre suflete pe care nu le știm cu adevărat, dar ascultăm tot ce se spune despre ele și după aceea, ce facem? Judecăm!
Ne aruncăm în brațele necunoscutului, crezând că o să ne fie mai bine, dar oare ne va fi? Sau e doar în mintea noastră ideea că o să se schimbe totul peste noapte, că vom uita trecutul și persoanele care ne-au rănit? Acel suflet de la colțul străzii, are o poveste pe care doar el o știe cu adevărat. Așadar, înainte de a-l judeca, încearcă să îi afli povestea, dar să nu îl rănești și tu. Are nevoie de afecțiune ca să își revină nu de mai multă ură ca să se transforme în mai multe bucăți decât este acuma. Ajută-l să revină la vechiul „el”, la acel suflet dintr-o singură bucată, acel suflet care nu se vindea, care era fericit și zâmbea! Sufletul care știa să iubească cu adevărat și care nu profita! Încearcă să nu judeci acel suflet: trist, care nu socializează, emo, care se droghează, care vrea doar să își reachiziționeze fericirea, pentru că acele suflete au o poveste în urmă, poveste care l-a adus în situația asta.
„Nu judeca o carte după copertă!”. Mai întâi citește-i conținutul, abia după aceea ai voie să o judeci!
Autor, Ionela Teleptean,
clasa a X-a E, C. N. „Dragoș Vodă”
Omul!
Trista si emotionanta povestirea, este scrisa si dac-o citesti te simti in realitate. Viata-i asa cum ti-o faci, nimic si nimeni in plus nu-ti adauga, numai omul stie ce-si doreste si uneori, poate sau nu sa fie influentat! Daca te iubesti pe sine, iti iubesti si propria viata, cauti sa-i dai respectul cuvenit si ceea ce merita! De multe ori omul traieste prin vise, alteori se taraste prin mocirla, dar daca „vrea” poate sa traiasca si in realitate! Acum intervin oamenii, influenta lor, exemplul lor, experienta lor si tot ce poate contribui la salvarea unui suflet de om! Viata este grea, are multe drumuri, cu greu îl alegem pe cel bun, de multe ori îl alegem pe cel gresit, ca asa vrem noi sau ca asa ne-au sfatuit alti „oameni”! Acum vine greul, vrea omul sa se ridice singur din mocirla sau îi trebuie ajutor! De cauta ajutor la oameni inseamna ca mai are sperante de viata, si noi trebuie sa le indeplinim, sa nu-l lasam sa spere in van, sa-i aratam cararea care duce spre drumul bun, sa-l intelegem si impreuna sa razbim prin viata!
Felicitari pentru tema aleasa pentru a scrie, „omul” are importanta lui si trebuie sa i-o dam!