Sunt bântuită de oameni (autor, Liana Bârsan)

Liana Bârsan

Sunt bântuită de oameni. De oameni și de gânduri care, în cele din urmă, o să-mi aducă sfârșitul. Într-un colț de lume sunt eu, o persoană nesemnificativă care își pune la îndoială existența, sub un acoperiș destul de încăpător, într-o casă suficient de caldă și primitoare acompaniată de o pizza imensă și Netflix.

Într-un alt colț de lume, dintr-o altă perspectivă, avem o fetiță care îi scrie moșului o scrisoare. Tot ce își dorește aceasta în momentul de față este un pachet de pufuleți și două portocale. Atât. Simplu ca bună-ziua. În capul meu: magazin – kg portocale, un bax de pufuleți că doar nu mă zgârcesc pentru 1 leu și nici pentru ăia 10 lei lăsați ciubuc pentru o cafea gen, că nu vreau să par săracă. În realitate e foarte crud cum fetița respectivă are o dorință atât de mică și ieftină din perspectiva unei bucăți mari din populație și totuși atât de semnificativă și scumpă pentru ea și familia ei.

Cred și eu că pământul nu are formă de pătrat și nu o să mai exemplific nimic în legătură cu colțurile, decât cu cele de la pizza pe care nu le mănânc dacă am o pizza întreagă (pentru a încăpea cât mai multă) – sau le mănânc dacă împart o pizza cu cineva că așa mă satur sigur și ieftin.

Într-o altă parte, într-o altă zonă, probabil rezidențială, o femeie este abuzată și bătută de soțul ei, căruia îi agreează acest comportament doar datorită copiilor. Alta se lăfăie în lux și se plânge că nu i-a adus nimeni un prosop pentru că nu poate să iasă așa din jacuzzi.

Un copil este bătut de colegii săi, pentru că arată mai ciudățel și nu le place fața lui, un altul este premiat peste tot datorită tatălui său care este văr cu directoarea. În paralel. o fetiță are nevoie de un transplant de măduvă, în timp ce o alta este răpită, omorâtă și vândută pe bucățele pentru organe, uite așa ajunge și cealaltă fetiță cu măduvă, dacă iese totul bine.

La doar cinci minute diferență o femeie este violată pe stradă, când alta la doar câțiva km așteaptă să fie luată pentru a-și face niște bănuți și dacă vă gândiți la „Night Club”, poate și acolo.

Într-o casă avem o lumânare aprinsă pe masă pentru ca un copil să-și poată face tema (exemplul dat de părinții noștri datorită știrilor de la TV, acompaniat de: vezi? tu ai lumină și nu înveți!), iar între timp o mână de oameni cu becul aprins împachetează niște cocaină pentru a fi transportată a doua zi, sperând ca de această dată să nu piardă cele opt kilograme undeva în Deltă.

Adică, te plimbi și tu liniștit și poc, ai dat de niște cocaină random, adică iau și eu un pachet ca tot românul (adică 2-3) și după, sun la poliție că doar sunt cetățean model.

Voi vedeți lumea în care trăim? E amuzant, da, doar dacă nu ești femeia bătută din blocul 3, scara 4 și ești studentul care plânge în sesiune că atunci a deschis pentru prima dată cartea. De fapt… nu știu care situație e mai rea, că de bătaie mai scapi, dar de sesiune nu…

Așa că, nu urmări schimbarea din oameni pe care o vezi la televizor împachetată frumos cu fundiță, fii tu schimbarea. Mda, dacă arunc ambalajul acela pe jos nu înseamnă că o să stea oamenii la rând să-și arunce gunoaiele fix peste gunoiul meu și o să se formeze o grămadă imensă de gunoi pe care o să-mi pună numele, că doar nu îs Regina Gunoaielor (deși poți să fii și prin comportament). Important este că nu o fac eu, și nici vecinul că s-a săturat de atâta împachetat de cocaină și nici cealaltă vecină care își bate soțul…

Nu putem să transformăm totul brusc într-un basm, dar măcar să încercăm. Știți cum e?

– Ai învățat?
– Am încercat, no…

Liana BÂRSAN

sursă foto: Pinterest