Seara acestei zile, 11 decembrie 2020, a venit cu o veste tristă pentru noi. Filosoful Aurel I. Brumaru ne-a anunțat că Alexandru Surdu („Surducanul”, cum își zicea cu plăcere și mândrie!) a pierdut lupta cu perfidul Covid. Vicepreședintele Academiei Române, Alexandru Surdu, filosoful și prietenul care venea cu drag în Marmația și se simțea acasă printre noi, rostea cuvintele „Marmația” și „Marmațieni” într-un fel aparte, special, încât îți dădeai seama că le conferă respect și admirație.
Bunul Dumnezeu să-i facă parte de odihna mântuirii celei lumești!

Asociația Firul Vieții
Sighetu Marmației

***

Academicianul Alexandru Surdu, unul dintre marii filosofi români contemporani s-a născut la Brașov la 24 februarie 1938. A studiat la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1959 – 1963) și ulterior la Universitatea din Amsterdam logica simbolică și fundamentele matematicii (1969 – 1970).

A fost membru corespondent al Consiliului Superior de Logică și Științe Comparate din Bologna (1972) și  Doctor în filosofie (1976), iar din anul 1992 Vicepreședinte al Secției de Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie a Academiei Romane. În anul 1993 devine membru titular al Academiei Române și președinte al Secției de Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie a Academiei Romane.

A fost profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1993 – 2007) și, în perioada 1994 – 2020, Profesor la Facultatea de Psihologie a Universității„ Titu Maiorescu” din București.

Din anul 1997 a fost Director al Institutului de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române.
Din vasta sa operă amintim: Logică clasică și logică matematică (1971), Elemente de logică intuiționistă (1976), Neointuiționismul (1977), Actualitatea relației gândire-limbaj. Teoria formelor prejudicative (1989), Vocații filosofice românești (1995), Contribuții românești în domeniul logicii în secolul XX (1999), Gândirea speculativă – Coordonate istorico-sistematice (2000), Filosofia modernă – Orientări fundamentale (2002), Filosofia contemporană (2003), Mărturiile anamnezei (2004), Aristotelian Theory of Prejudicative Forms (2006), Filosofia pentadică I, Problema Transcendenței (2007), Teoria formelor logico-clasice (2008), Cercetări logico-filosofice (2009).

Pentru opera sa academică și culturală a fost distins cu Premiul „Vasile Conta” al Academiei Române (1975) și Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de cavaler (2004).

Academicianul Alexandru Surdu a fost profesor al Facultății de Psihologie a Universității „Titu Maiorescu”, fiind unul dintre fondatorii acesteia. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998.

A încetat din viață Vineri, 11 decembrie 2020, la București.

Foto: Timur Chiș

Filosoful român Acad. Alexandru Surdu este un împătimit al Maramureșului. A descoperit această Țară mai întâi prin intermediul prietenilor săi, ambasadorul Ion Bălin și Acad. Valentin Ionel Vlad, fost președinte al Academiei Române, iar mai apoi și prin alți intelectuali originari din Maramureș. Apoi Acad. Alexandru Surdu a creat o Școală doctorală la Baia Mare, a venit frecvent în Maramureș și a fost fermentul unor evenimente academice de mare anvergură derulate aici, încât a părut ceva firesc ca să i se confere în timp titlul de cetățean de onoare al mai multor localități, precum și al județului Maramureș. De fiecare dată – fie că s-a aflat la Săliște, Dragomirești, Giulești sau Petrova – filosoful nostru și-a notat impresiile și reflecțiile, acestea constituind substanța unei cărți publicate recent, intitulată Ordinul Cavalerilor Marmațieni (Ed. Ardealul, Târgu Mureș, 2020).

De notat că, atunci când se referă la Maramureș și la maramureșeni, Acad. Alexandru Surdu preferă să folosească termenii mai vechi, de „Marmația” și respectiv „marmațieni”, ultimul poate uitat azi ca noțiune colectivă, dar în uz în documentele locale românești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Vicarul Maramureșului Tit Bud de exemplu își adresa „Circularele” sale către preoții „marmațieni”, nu maramureșeni.

Cele patrusprezece eseuri din cartea domnului Acad. Alexandru Surdu se referă cu precădere, așa cum se vede și din titlu, la Ordinul „Bogdan – Dragoș” al nobililor români din Maramureș. Asociația „Bogdan – Dragoș” a urmașilor familiilor nobile române din Maramureș a fost înființată în anul 2015, din inițiativa fostului președinte al Academiei Române, regretatul acad. Ionel-Valentin Vlad, originar din Maramureș. Această inițiativă a fost preluată și dusă mai departe de către vicepreședintele Academiei Române Acad. Alexandru Surdu, care este și Președintele de onoare al Asociației. Considerăm că, aici, ar trebui să răspundem la întrebarea: de ce este necesară în prezent o astfel de Asociație?

În primul rând, este evident că Uniunea Europeană de azi este condusă la vedere de către birocrați obscuri și mediocri, numiți iar nu aleși, prizonieri mentali ai ceea ce se numește „political correctness”, nu de personalități politice puternice, exponente ale unor valori naționale și ale unor tradiții europene comune ale tuturor națiunilor care alcătuiesc Europa propriu-zisă. De aceea, există azi o nevoie reală de a ne întoarce (în plan imaginar desigur) spre Evul Mediu, spre unele valori comune anterioare apariției constelațiilor de valori naționale moderne, iar una dintre aceste valori comune medievale ar fi nobilitatea, caracterul nobil al elitelor conducătoare.
Multe personalități contemporane ridicate dintre diferitele popoare ale Europei își caută azi ascendențe nobiliare medievale, cu un sentiment justificat de mândrie, ca pe veritabile rădăcini identitare. Iar din acest punct de vedere noi, românii maramureșeni, nu suntem cu nimic mai prejos. Și noi avem o mulțime de familii nobile, recunoscute ca atare încă din timpurile vechi, din veacurile XIV – XV, recunoaștere făcută prin diplome nobiliare emise de către regii din dinastia de Anjou, mărturie în acest sens stând între altele prețioasa colecție de Diplome publicată de către Ioan Mihalyi la începutul secolului trecut.
O Asociație de acest fel are drept obiective precum: cunoașterea și aprofundarea istoriei medievale a Maramureșului, respectiv a Diplomelor Maramureșene, susținerea unei confrerii nobiliare bazată pe cultura nobililor români maramureșeni din Evul Mediu, educarea membrilor săi în spiritul valorilor nobiliare maramureșene, a onestității, a respectării cuvântului dat și a sacrificiului de sine pentru țară și pentru credință, realizarea unor publicații periodice referitoare la familiile nobile române etc. Trebuie avut în vedere că, la început de secol al XIV-lea, se știa că nobilii români din Maramureș erau mai vechi pe acest teritoriu decât locuitorii maghiari și că ei stăpâneau un număr de optzeci și patru de sate, în timp ce Regalitatea maghiară a înființat ulterior în Maramureș doar cinci localități, numite „orașe de oaspeți regali” (Hust, Vișc, Teceu, Câmpulung și Sighet). Apreciem că este cazul ca acest lucru să se cunoască documentat și ca nobilitatea românilor maramureșeni să fie acceptată alături de familiile de origine nobilă aparținând altor naționalități, de familiile nobile europene în genere.

În prezent Asociația „Bogdan-Dragoș”, în baza căreia ființează și Ordinul Cavalerilor Marmațieni, are o serie de participări notabile la multe activități de ordin cultural și academic, este implicată în organizarea de simpozioane, în editarea de reviste, în susținerea construirii unei biserici noi la Mănăstirea Dragomirești sau în ridicarea unei Cruci metalice de dimensiuni impresionante, luminată pe timp de noapte pe un deal din apropierea orașului Săliștea de Sus, un veritabil monument comparabil cu binecunoscuta Cruce a eroilor de pe Muntele Caraiman – toate acestea și multe altele fiind consemnate cu puternică dăruire afectivă în cartea de față a Acad. Alexandru Surdu, o veritabilă monografie a Ordinului de la înființare până în prezent. Scrisă de un om care (se vede clar din texte) iubește profund vechea Țară a Marmației, o Țară în care autorul mărturisește că și-a aflat partea sa de cer.

Prof. univ. dr. Nicolae IUGA