Vineri, 17 februarie 2023, cu ocazia împlinirii a 150 ani de la nașterea și 70 ani de la moartea marelui om politic în închisoarea de la Sighet, a fost organizat simpozionul „Iuliu Maniu și Maramureșul”, unde au fost susținute prezentări și lucrări științifice de către numeroși invitați. Acest eveniment a fost moderat de doamna dr. Andrea Dobeș și a fost organizat pentru elevii pasionați de istorie din cadrul Centrului Județean de Excelență și nu numai.

Chiar dacă doamna Ana Blandiana, membru corespondent al Academiei Române și președinte al Fundației Academia Civică, n-a putut ajunge la evenimentul organizat la Memorialul Victimelor Comunsimului și al Rezistenței din Sighetu Marmației, aceasta ne-a încredințat un articol meditativ despre morala în politică, în onoarea președintelui Partidului Național Țărănesc, Iuliu Maniu. Conform poetei, crudul adevăr este că morala și politica n-au capacitatea de a coexista, motiv pentru care, faptul că în istoria noastră contemporană un model politic este Iuliu Maniu, om ce a considerat că moralitatea este primordială, luptând pentru drepturile cetățenilor și formarea României Mari, este un paradox greu de înțeles.

Iuliu Maniu este cea mai respectată personalitate a ultimului secol din istoria românească, chiar dacă el n-a alergat niciodată după succesul în carieră; de fapt, el n-a fost niciodată un politician, ci un gânditor și un vizionar politic, care a prevăzut întotdeauna ce avea să se întâmple la conducerea statului, exact ca pe tabla de șah. Acesta a scris ciudat de premonitoriu în 1947: „Lagărele și închisorile pot închide oameni și-i pot ucide, dar nu pot închide și nici ucide ideile”.

Ana Blandiana îl citează pe Emil Ghilezan, unul dintre colaboratorii apropiați de la sfârșitul carierei sale, care l-a caracterizat astfel pe Iuliu Maniu: „El voia morală creștină, democrație națională, justiție socială. Era un mare democrat (…). Dar cu Maniu era greu să fii în politică pentru că, din nefericire, nu era deloc interesat de putere (…). Făcând politică cu Maniu nu te puteai aștepta la glorie politică, pentru simplul motiv că pe el nu-l interesa gloria (…). Pentru el personal nu pretindea absolut nimic, nu era interesat de nimic material”, trăsături din care reiese curajul neînduplecat al vizionarului politic. „Idealist (legat de idei și dezlegat de interese)”, Iuliu Maniu a plătit cu propria viață pentru această îndrăzneală, ce-a schimbat structura statului național.

Modelul Maniu, reluat și reinterpretat de Modelul Coposu, este singura cale de a separa politica de minciuna, corupția și manipularea cu care este asociată în istoria recentă a statului. Acest model impune necesitatea moralei în politică și mai ales, „nevoia politicii de a se lăsa structurată de morala în absența căreia își infirmă definiția și încetează să mai reprezinte interesele cetății”.

Printre invitații care au ținut prelegere s-a regăsit și Emil Burzo, fizician român, președinte de onoare al Academiei Române-Filiala Cluj, care însă ne-a mărturisit că este pasionat și de istorie. În prezentarea sa, „Iuliu Maniu—file de istorie”, a acoperit istoria familiei lui Maniu începând cu 1529 și rolul acestuia în evenimente politice majore, precum Marea Unire de la 1918 (în care a avut un rol decisiv pentru integrarea Transilvaniei, Banatului și Crișanei), respectiv în situația delicată din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, unde s-a împotrivit anexării Ardealului și Maramureșului de către Ungaria, respectiv Ucraina (URSS).

La finalul dezbaterilor, i-am cerut opinia Domniei Sale în ceea ce privește modul în care li se poate insufla tinerilor spiritul civic și interesul față de viața politică. Ne-a răspuns: „E o problemă destul de complicată. Ca să te apleci spre viața politică, în primul rând trebuie să găsești niște modele la care să te referi și să vezi în aceste modele o cale de urmat. Vedeți, este foarte greu de găsit astfel de persoane. Foarte multă lume sau mulți dintre copii găsesc modelele în familie, adesea dintre profesorii de liceu cu care vin în contact și la ora actuală mai puțin în lumea politică când vezi că sunt atâtea scandaluri. Deci important este să găsești modele pe care trebuie să le urmezi și atunci te poți implica în orice fel de activitate, în știință, în politică, în orice ramură.”

Profesorul universitar Dr. Vasile Pușcaș, membru corespondent al Academiei Române a pregătit audienței prezentarea „Iuliu Maniu și Mișcarea Memorandistă (1892-1894)”. Această mișcare ocupă un rol important în istoria eliberării naționale a transilvănenilor în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La începutul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, Iuliu Maniu s-a aflat la universitățile din Budapesta și Viena, continuându-și studiile juridice și n-a împlinit încă 20 de ani, atunci când a început să se implice în lupta de emancipare a românilor transilvăneni. În 1892 era printre conducătorii Societății Academice „Petru Maior”, organizație a studenților români de la universitatea din Budapesta și a făcut o declarație-jurământ: „Jur pe Dumnezeu, pe conștiință și pe onoare că îmi voi jertfi viața pentru triumful cauzei românești, luând parte la revoluția pe care o pregătim”, referindu-se la revoluția care să aibă drept rezultat unirea tuturor românilor.

Manifestul „Către poporul român din Ardeal și Țara Ungurească” realizat de o organizație studențească reprezenta deja o maturitate politică și juridică a mișcării naționale, vorbind despre drepturile românilor nu doar ca drepturi istorice, dar mai ales naturale. Autorii documentului atrăgeau atenția asupra faptului că autoritățile ungare intenționau să elimine liderii români din Transilvania pentru ca mișcarea națională să fie înăbușită. În calendarul ziarului „America” (1962) a fost prezentat textul integral ca provenind din arhiva personală a lui Iuliu Maniu, însă fără să se menționeze motivul pentru care el a fost considerat autorul manifestului. Redactorii ziarului au scris: „Reproducerea acestui act demonstrează că patriotismului, dacă există, poate fi o virtute matură la vârsta de 20 de ani, cum a fost în cazul lui Iuliu Maniu în 1893.”

De asemenea, Dr. Andrea Dobeș a prezentat „Ultimii ani din viața lui Iuliu Maniu”, începând cu tumultosul an ’47 în care începe comunizarea. Partidul comunist lansează o lungă serie de arestări neîntemeiate, urmate de torturi ascunse sub titlul de „reeducare” și va dizolva celelalte partide, printre care și Partidul Național Țărănesc din care făcea parte Iuliu Maniu. Acesta va fi închis la Penitenciarul Politic de la Sighetu Marmației, unde va și deceda. Suferința prin care a trecut acesta alături de multe alte persoane este șocantă, însă în nicio clipă nu a renunțat la propriile valori, credința lui Iuliu Maniu în democrație, popor și Dumnezeu sfidând orice încercare de „reeducare” de către partidului comunist.

Iuliu Maniu a fost un personaj istoric cercetat în multiple studii și cărți de către Dr. Andrea Dobeș, ceea ce ne-a determinat să o întrebăm despre alegerea acestuia ca „subiect” de analiză: „În cercetările mele, m-am „aplecat” asupra biografiilor acelor personalități care în perioada mai 1950 – iunie 1955 au fost încarcerați la penitenciarul politic din orașul nostru. Se știe că în perioada amintită, la Sighet a fost încarcerată și în mare parte exterminată, elita politică, religioasă și culturală a României interbelice. Iuliu Maniu este unul dintre aceste personalități, om politic a cărui acţiune s-a confundat cu o jumătate de veac de istorie naţională. Și, consider că marele om politic, prin întreaga sa activitatea și conduită politică, și nu numai, rămâne un reper și model. De ce reper și model – pentru fidelitatea şi consecvenţa faţă de un ideal politic, – pentru verticalitatea şi spiritul său de sacrificiu, și pot afirma că rămâne un model de urmat pentru reprezentanţii clasei politice româneşti actuale. Și, nu trebuie să uităm faptul că el a avut parte de o nedreaptă şi amară sancțiune pentru reprezentantul unei generaţii cu contribuţii esenţiale la realizarea actului fundamental din istoria națională: România Mare”

Nu în ultimul rând, inspectorul școlar prof. Marius Voinaghi a prezentat „Generația Unirii, victimă a regimului comunist”, discurs în care a deschis orizontul dezbaterilor și asupra altor personaje de amploare din generația lui Iuliu Maniu care au avut un sfârșit tragic asemănător cu al acestuia.

Am discutat și cu inspectorul școlar adjunct Filip Dan Andrei despre viitoarele proiecte cu tematică istorică:
„Ne-am gândit, la nivelul Inspectorului Școlar Județean Maramureș, la câteva proiecte cu tematică istorică care să vină în sprijinul orelor de istorie, să vină în sprijinul profesorilor și să vină în întâmpinarea voastră, a elevilor. Unul dintre proiecte este „Să ne cunoaștem istoricii contemporani” și acum două sau trei săptămâni, dacă țin bine minte, am fost prezenți la Sighet, la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” cu istoricul Liviu Câmpian, unde s-a făcut o prezentare a ultimei sale cărți, „Ștefan Cel Mare. Cruciadă împotriva lui Ștefan cel Mare”. Astăzi pot să zic că a fost o continuare a acestui proiect pentru că ați avut în fața doi mari istorici și foarte multi cercetători pasionați de istorie și oameni de cultură. Încercăm să începem proiectul cu colțul muzeal al școlii unde încurajăm școlile, copiii, să își creeze propriul muzeu și să învețe istoria prin obiecte. Și mai avem și alte proiecte în gând, dar nu vrem să vi le spunem pentru că sunt și surprize”.

Autori,
Darius SINDREȘTEAN & Otilia BOGDAN
redactori ai revistei AxA, revista Colegiului Național „Dragoș-Vodă”

Foto: Ion Mariș

În intervalul octombrie 2019 – iulie 2021, s-a desfășurat proiectul „Să învățăm din trecut, ca să construim viitorul” – „Learning from Our Past to Build the Future”, proiect care a marcat împlinirea a 30 de ani de la căderea comunismului. Organizația Freedom House România, ințiatoarea proiectului, a oferit un număr de 150 de burse unSettled pentru tineri cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani, interesați să participe la taberele de studiu de la Sighet ale Festivalului de Idei unSettled de la Memorialul Sighet.

Zilele trecute, s-a încheiat ultima dintre cele trei serii ale Școlii de Vară de la Sighet – Bursele unSettled (ediția a II – a), serii desfășurate în perioada 19 – 28 iulie 2021, la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței. Școala de Vară a fost organizată în parteneriat cu Academia Civică. În cadrul Școlii de Vară elevii/ studenții au participat la ateliere artistice și de dezvoltare personală, proiecții de filme, conferințe și seminarii despre istoria comunismului, cursuri de educație civică, tur ghidat al muzeului din Sighet etc.

Pentru a obține detalii suplimentare despre acest proiect am avut o discuție interesantă cu doamna Cristina Guseth, directoarea Freedom House România.

         Cum a demarat proiectul?…

Am început proiectul în 2019 și mulți profesori universitari m-au descurajat cumva spunându-mi că va fi foarte greu să aduc studenți aici, la Sighet, când ei pot să se ducă oriunde în Europa și să-și petreacă timpul într-o școală de vară pe acolo. Și-aunci, am pornit o campanie împreună cu Cristian Mungiu, cu festivalul său de film, în 2019. Cristian avea o secțiune destinată celor 30 de ani de la căderea comunismului, ne-am înscris și noi în această campanie a lui și ne-am dus în universități cu filmele pe care le-a avut în secțiunea dedicată căderii comunismului. Am fost la Cluj, am fost la Timișoara, am fost la București, iar aici, la Sighet, sunt studenți din aceste centre universitare. Cum i-am selectat? Noi le-am cerut să ne scrie un eseu, o motivație, încadrată într-un număr de semne și o mică poveste pe care o au din familie despre comunism. I-am selectat în funcție de valoarea acestor texte. Mie mi se pare foarte important să faci o selecție și să-i aduci aici pe cei care sunt cu adevărat motivați, sunt interesați de subiect. Adică, până la urmă, noi dorim să investim într-o elită și, dacă vreți, așa, peste timp, să refacem elita care a fost distrusă aici. Deci să contribuim să refacem o elită în România. Și, nu în ultimul rând, dorim să facem educație tinerilor în ceea ce privește drepturile și libertățile lor, pentru a și le apăra, din perspectiva regimurilor totalitare și autoritare.
Am început și o serie de interviuri și de reportaje pe această temă. Am avut de exemplu interviu cu Andrea Dobeș despre Sighet, am avut o audiență foarte bună. Asta și pentru că suntem într-o rețea de publicații locale și paginile lor de facebook ne preiau interviurile. Asta ar fi o linie pe care ne dezvoltăm deja și pe care avem și posibilitatea financiară să o ducem.

         Cum ați depășit dificilul an 2020 și efectele pandemiei?

În 2020, când a intervenit pandemia, se înscriseseră 200 de studenți, noi trebuia să aducem aici 150 de studenți în câte două tabere și ne-am oprit din cauza incertitudinii care se instalase subit, deși aveam mai mulți înscriși decât aveam nevoie. Am reușit totuși să facem selecție, cum vă spuneam, am făcut-o în toamna anului 2020, în septembrie. Am venit împreună cu doamna Ana Blandiana și-am făcut un prim seminar, o primă întâlnire, pentru 20 de studenți. A fost prima experiență, iar anul acesta, în perioada 19 – 28 iulie, am organizat la Sighet trei serii a câte 30 de studenți, serii care sunt conectate, sunt legate temporal, ca să putem să atingem numărul de studenți pe care ni l-am propus în proiect.
Ceea ce vreau să subliniez este că pe perioada pandemiei am luat în calcul să facem acest proiect on-line, dar, ne-am dat seama că experiența vizitării Memorialului este extrem de importantă. Anul acesta am adăugat vizitarea Casei Elie Wiesel și de-acum încolo o vom avea pe agenda noastră totdeauna când vom veni aici, cu tabere de vară cu studenți la Sighet, pentru că, de fapt, noi vrem să ne raportăm la sistemul totalitar și la toxicitatea sistemului totalitar, să înțeleagă tinerii de ce valorile democratice nu sunt date pentru totdeauna și merită apărate, zi de zi.

          Care sunt sursele de finanțare pentru activitățile Freedom House, dar ale proiectului?

În acest proiect „Learning from Our Past to Build the Future” suntem sprijiniți financiar de către Departamentul de Stat, de Ambasada Statelor Unite ale Americii. Noi suntem într-un parteneriat cu Academia Civică pentru acest proiect. Adică am organizat Școala de Vară împreună cu Academia Civică, iar Academia Civică ne-a ajutat enorm pentru că ei au o tradiție de aproape 20 de ani, știu pe cine să invite, oamenii care sunt relevanți și care cunosc bine subiectul, cei mai buni lectori/ traineri. Pentru noi a fost, pe de o parte o onoare și un mare ajutor de a colabora cu Academia Civică în a face o agendă cât mai relevantă pentru participanții la acest seminar.

        De ce unSettled?

„Learning from Our Past to Build the Future” – învățând din trecut să ne construim viitorul, noi i-am spus bursele „UnSettled”, ne-am gândit că această titulatură o să atragă tinerii. UnSettled înseamnă „neliniștit”. Ne dorim ca neliniștea tinerilor să constituie mereu un „instrument” pentru apărarea democrației.

          Succes, doamnă Cristina Guseth și la cât mai multe proiecte interesante în portofoliul organizației dumneavoastre!

Mulțumesc! În mod sigur vom continua colaborarea cu Academia Civică și vom organiza și în anii următori Școli de vară la Sighet!

Brîndușa Oanță

Foto: Preluare de pe site-ul Memorialului Sighet.

Pelerinajul de la Sighet de sâmbătă, 12 mai, dedicat comemorării martirilor și mărturisitorilor Bisericii Greco – Catolice din prigoana comunistă, începută în octombrie 1948 prin arestarea episcopilor și a unui număr de preoți (unii dintre ei decedați în închisoarea Sighet), confiscarea catedralelor și sediilor episcopale, urmând ca apoi persecuția să se generalizeze la orașe și sate, fiind “încununată” oficial la 1 decembrie 1948 prin decretul de interzicere a cultului greco-catolic (valabil până în decembrie 1989). Cele două milioane de greco-catolici români au fost supuși la o teroare sistematică de durată pentru a renunța la identitatea lor confesională.

Cei 7 episcopi morți în detenție sunt deja într-o fază avansată a procesului de canonizare, ca martiri : Vasile Aftenie (+1950), Valeriu Traian Frențiu (+1952), Ioan Suciu (+1953), Tit Liviu Chinezu (+1955), Ioan Bălan (+1959), Alexandru Rusu (+1963), Iuliu Hossu (+1970). Lor li se alătură, în calitate de mărturisitori, ceilalți 5 episcopi, care, după mulți ani de detenție au fost eliberați și au continuat activitatea greco-catolică în clandestinitate: Alexandru Todea, Ioan Dragomir, Ioan Ploscaru, Iuliu Hirțea, Ioan Chertes.

Mai puțin cunoscute sunt biografiile preoților care au suferit în închisori – peste 500 după cifra care se vehiculează curent, chiar 700 după alte surse (cifra exactă este greu de stabilit după un criteriu unitar, unii preoți fiind anchetați o perioadă la Securitate fără a fi ulterior întemnițați, alții fiind arestați pe motive politice după ce se încadraseră în Biserica Ortodoxă, etc). Lor li se alătură un număr destul de mare de studenți teologi sau intelectuali laici care au fost arestați pentru activitate catolică, dar au fost hirotoniți în clandestinitate după ieșirea din închisoare.

Preoți morți în închisorile comuniste

Preoții morți în detenție constituie o categorie specială care merită un respect deosebit în memoria poporului credincios. Biografiile lor necesită studiate pentru ca informațiile și mărturiile existente să stea apoi la baza unei proceduri de canonizare. Trebuie să recunoaștem că suntem încă la începutul acestui drum.

O listă a preoților greco-catolici morți în închisori (sau asasinați de Securitate), evident incompletă, am reușit să alcătuim din documentele existente, majoritatea informațiilor fiind culese din lucrarea Academiei Civice intitulată “Cartea morților din închisori, lagăre, deportări”. O oferim cititorilor cu precizarea că unele date biografice păstrează încă o doză de incertitudine, necesitând confirmări suplimentare.

Iuliu ARDELEANU – n. 8 septembrie1888 Băbășești (Satu Mare), paroh în Maramureș în satul Iapa (azi aparținător de Sighetu Marmației), fruntaș național român, ar. 28 noiembrie 1952, dec. 2 martie 1953 Văcărești
Augustin BACOȚIU – n. 16 iulie 1909 Valea Lungă (Cluj), ar. 9 octombrie 1951, dec. 1 ianuarie 1960 Periprava
Ștefan BĂLAN – n. 22 octombrie1907 Teiuș (Alba), consilier episcopal la Lugoj, ar. 1 mai 1951, dec. 25 martie 1954, Poarta Albă
Teofil BĂLIBAN – n. 8 mai 1906 Băsești (Maramureș), protopop, ar. 1948, rear. 13 august 1957, dec. 3 februarie 1964, Aiud
Mihai BOCA – n. 21 septembrie 1888, Petea (Satu-Mare), ar. 16 august 1952, dec. 4 august 1953, Văcărești
Ilie BORZ – n. 1 august 1912 Marin (Sălaj), ar. 20 august 1950, dec. 7 mai 1954, Aiud
Iosif CHIRVAI – n. Amati (Satu Mare), dec. 1953, Capu Midia
Iosif CLINTOC – n. 10 noiembrie 1900, Sadu (Sibiu), ar. 15 august 1952, dec. 31 octombrie 1952, Poarta Albă
Ioan DAVID – n. Făgăraș, dec. 7 ianuarie 1955 Porumbacu de Jos (Sibiu) – împușcat de Securitate
Victor FANEA – n. 17 octombrie 1919, Bixad (Satu Mare), ar. 14 august 1956, dec. 4 iunie 1960, Periprava
Augustin FOLEA – n. Blaj (Alba), canonic arhidiecezan, dec. 19 ianuarie 1945, împușcat de soldați sovietici
Mihai GHERMAN – n. 24 noiembrie 1909, Suplacu de Barcău (Bihor), ar. 17 august 1952, dec. 6 iulie 1953, Ghencea-București
Grigore JAFLEA – n. Poșaga (Alba), partizan în grupul Leon Șușman, dec. 1954 în clandestinitate
Augustin MAGHIAR – n. 23 ianuarie 1880, Sanislău (Satu Mare), canonic al diecezei de Oradea, ar. 1 iulie 1950, dec. 16 iulie 1951, Sighet
Demetriu MAN – n. 26 mai 1888, Căianu Mic (Bistrița Năsăud), profesor la Academia Teologică din Cluj, ar. 1948, rear. 1949, rear. 15 aprilie 1952, dec. 18 august 1952, Văcărești
Leon MANU – n. 1 aprilie 1883, Căianu Mic (Bistrița Năsăud), superiorul mănăstirii Nicula, ar. 13 august 1956, dec. 14 februarie 1959, Gherla
Traian MÂRZA – Galtiu (Alba), mort în domiciliu obligatoriu
Grigore MOIȘ – n.10 mai 1893, Biserica Albă (Maramureșul de nord, azi Ucraina), ar. 27 decembrie 1958, dec. 6 ianuarie 1961, Gherla
Dumitru NEDA – n. 22 februarie 1893, Nevrincea (Timiș), canonic mitropolitan, profesor la Academia Teologică din Blaj, ar. 1948, dec. 1956, Craiova – domiciliu obligatoriu
Ioan OSSIAN – n. 27 martie 1886, Homorodu de Mijloc (Satu Mare), fondatorul și directorul liceului Simion Bărnuțiu din Șimleu Silvaniei, prefect de Sălaj, ar. 15 august 1952, dec. 4 august 1953, Ghencea – București
Atanasie ONIGA – n. 10 aprilie 1907, Suciu de Sus (Maramureș), ar. de mai multe ori în 1948, unul dintre conducătorii grupului de rezistență “Țibleșul” (numit și Pop-Oniga), dec. 6 ianuarie 1953 în Munții Țibleșului, împușcat de Securitate
Zenovie PÂCLIȘANU – n. 1 mai 1886, Straja (Alba), secretar al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia (1 dec.1918), istoric de prestigiu, ar. 6 decembrie 1949, rear. 14 aprilie 1957, dec. 31 octombrie 1957, MAI București, în anchetă
Simion ROȘA – n. 15 septembrie 1908, Poșaga (Alba) unul din conducătorii grupului de rezistență din zona Măhăceni (Alba), dec. 18 iulie 1957, împușcat în luptele cu Securitatea
Sabău VASILE – n. Baia Mare, protopop, ar. 1952, dec. 1952 Satu Mare, în anchetă
Victor ȘTEȚIU – n. Vișeul de Sus (Maramureș), ar. 1948, dec. în detenție
Vasile ȘUTA – n. 8 ianuarie 1891, Cig ( Satu Mare), ar. 16 august 1952, dec. 4 august 1953, Ghencea-București
Vasile ZĂPÂRȚAN – n. 27 aprilie 1917, Mănăstirea (Cluj), rector al Misiunii Române Unite din Germania, dec. 5 august 1976 într-un accident rutier provocat de Securitate, la Manching-Pfaffenhofen, Bavaria, pe drumul de înapoiere de la centrul de refugiați din Zindorf.

Preot prof. Marius Vișovan

sursă foto: prof. Vasile Pop