Primele lecții ale studenției (autor, Antonia Ilaria Ștețiu)

O să încep prin a spune „bine v-am regăsit” după o pauză… destul de lungă din cauza schimbărilor majore ce au avut loc în viața mea după terminarea liceului (CNDV Sighet). Din fericire, m-am întors și am o mulțime de lucruri de comunicat, mai ales persoanelor de vârsta mea sau apropiate de vârsta mea. Dar pentru început am o micuță „lecție” ce cred că se potivește tuturor, indiferent de vârstă: fiecare moment fericit este suficient, iar „excesul” nu duce niciodată la lucruri mai bune. Doar se îngrămădește și se îngrămădește peste lucrurile care sunt deja din belșug în fața noastră, cum ar fi respiratul, dansul, certurile, râsul și țipatul din toți rărunchii pe melodii naive de dragoste.

Două dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat până acum au fost că dacă nu sângerezi, nu vei crește niciodată (mulțumesc, Taylor Swift!). Al doilea în schimb… e dintr-un film care m-a marcat de prima dată când l-am văzut și a devenit unul dintre filmele care mereu îmi aduc zâmbetul pe buze și îmi oferă o stare de familiaritate, mai exact momentul din „Mamma mia” când Dona spune „viața e scurtă, lumea e mare… iar eu vreau să creez niște amintiri”. Nimeni nu crește rămânând în zona de confort… și recunosc… e cel mai greu lucru să pleci și să te rupi de tot, asta până o faci. După aceea vei realiza că este cea mai bună decizie și vei avea un sentiment de eliberare ca și cum ai întreaga lume la picioare (Și ghici ce? Chiar o ai!)

Am aproape 20 de ani, m-am mutat în celălat capăt al țării, undeva departe de părinți, bunici, prieteni. Nu cred că aș fi putut lua o decizie mai bună. Am avut o groază de momente la început în care, atunci când încercam să adorm, mă întrebam Oare am luat decizia cea bună? Oare nu mai bine mergeam la Cluj, mai aproape de casă și, mai ales, în același oraș cu prietenii mei? Cu toate acestea, în timp, am realizat că am găsit locul unde îmi doresc să fiu și pe care îl descopăr în fiecare zi… puțin câte puțin.
Cea mai mare frică a mea în momentul în care m-am mutat într-un oraș imens nu a fost traficul (deși mă sperie și mă va speria posibil încă mult și bine), ci teama că nu îmi voi face prieteni. Și, Doamne, cât am greșit! Odată ajunsă la facultate am realizat că toți colegii mei erau în aceeași situație ca mine și toți ne doream două chestii care merg mână-n mână: să ne facem un grup de prieteni cu care să ne putem distra și să profităm împreună de anii studenției. Când am realizat asta, totul a devenit ușor și am găsit niște persoane pe care nu le-aș schimba pentru nimic în lume și pe care le iubesc din suflet. Nu zic nu, puteți găsi toate tipurile de persoane, unele mai bune, altele mai puțin bune. Dar pe cei potriviți îi puteți recunoaște imediat. Ca să descriu altcumva… e exact ca atunci când eram la grădiniță și ne împrieteneam foarte ușor cu toți. Da, nu se mai folosește întrebarea „Vrei să fim prieteni?”, dar e la fel de ușor ca atunci. Nu gândi prea mult și doar… go with the flow.

Alt sfat pe care l-aș putea da, în oricare oraș ai merge, important este să… ieși. Ieși și profită de acești ani care nu se mai întorc (chiar dacă testele, colocviile și mai ales sesiunea vor fi și ele un stres). Ia-ți prietenii care îți acceptă toate nebuniile și planificați măcar o mică chestie în fiecare lună. O să vezi că așa viața va deveni mai palpitantă și mai frumoasă și vei fi mult mai fericit/ă.

Spre exemplu, eu și o prietenă am mers la un concert la Hard Rock Cafe zilele trecute și chiar dacă a fost o decizie destul de impulsivă (și îi mulțumesc, în caz că citește acest articol că a mers cu mine la cafenea cu 2 ore înainte de concert, ca să ne asigurăm că prindem loc în primul rând și m-a ascultat „țipând” toate piesele) a fost unul dintre cele mai frumoase momente pe care le-am avut în ultima perioadă și pe care, sincer, nu îl voi uita prea repede. Iar după concert, târziu în noapte, am mâncat burgeri în mașină și am povestit cum a fost concertul, chit că urma să ne trezim în câteva ore pentru că aveam curs de la 7:30 dimineața. Deci, cum ziceam… ieși și creează-ți amintiri. Și în caz că prietenii tăi nu vor să iasă sau nu au chef în acel moment de concerte/ cafele/ explorat orașul… fă-o tu pe cont propriu. Du-te și profită de fiecare ocazie să cunoști oameni noi, niciodată nu ai de unde să știi pe cine vei întâlni și cum îți va schimba viața.
Cum am afirmat și la început… viața e scurtă, lumea e mare… du-te și fă-ți amintiri. Pentru că atunci când vei ajunge la o vârstă mai înaintată și vei privi înapoi la momentele astea nu-ți vei aminti că plângeai din vina lui X sau Y, nici definițiile învățate în liceu, ci îți vei aminti de momentele când ai simțit că ai trăit. Fericirea e o „opțiune” și e decizia noastră dacă vrem să fim fericiți sau nu. Așa că, de ce să lăsăm viața să treacă pe lângă noi, nu?

Dacă ești de-o vârstă cu mine și ai momente în care te gândești ce faci cu viața ta, sfatul meu e să respiri și să realizezi că ești acolo unde trebuie. Poate că perioada asta este despre momentele când ai o mini criză existențială și decizi într-un mod foarte impulsiv să-ți vopsești părul acasă, să plănuiești cu prietenii călătorii în care probabil nu veți merge prea repede, rețete eșuate, să fii rănit/ă în moduri în care nu vei mai permite nimănui să te rănească vreodată, să te separi de persoanele de care ai crezut că vor fi acolo pentru totdeauna, să te îndrăgostești atunci când crezi că nu o vei mai face vreodată, să plângi și să dansezi ca și cum nu te-ar vedea nimeni (chiar dacă poate cineva o face). Poate vârsta asta e despre încercarea de a înțelege viața, doar ca să realizezi că viața nu a fost niciodată vreun rebus pe care trebuie să îl rezolvi, ci doar un caleidoscop de experiențe pe care ești obligat/ă să le trăiești.

Așa că dragilor, poate v-am mai spus-o, bucurați-vă de tot. Bucurați-vă de fluturașii pe care îi aveți în stomac, bucurați-vă de naivitatea pură pe care o aveți în voi. Bucurați-vă de emoție și de presiune. Bucurați-vă de procesul de maturizare și vă garantez că veți găsi niște persoane minunate pe… drum. Înconjurați-vă de oameni de care vă pasă și pe care îi iubiți și se bucură să fie lângă voi pe drumul pe care mergeți. Petreceți timpul cu oamenii care vă iubesc. Profitați de fiecare oportunitate ce vi se arată și să nu vă pese ce au alții de „povestit” despre voi.

Ștețiu Antonia Ilaria
Studentă, anul I
Academia de Studii Economice București
Relații economice internaționale