Cred că eram prin clasa a 2-a, când a început o nouă ”modă” în Sighet, moda mașinii. Au început să apară mașini tot mai interesante în oraș, decapotabile, mașini nemțești, etc, cu tineri doritori să își etaleze… statutul. Asta era totuși acum 20 de ani. Ce s-a schimbat de atunci? Numărul mașinilor a crescut considerabil, tinerii care le conduc sunt tot mai inconștienți și mai iresponsabili.

Ideea de a avea o mașină, cu orice preț, este tot mai bolnavă. Pur și simplu aceeași mentalitate a rămas, doar la un nivel macro. Cei care sunt șoferi cred că înțeleg la ce mă refer. Nu o dată mi s-a întâmplat, fiind în întârziere, circulând regulamentar să rămân blocat in trafic. Nici în orașele mari nu se întâmplă, ca în centru, dacă ești al 5-lea sau al 6-lea în rând să prinzi de două ori aceleași semafoare, într-un interval de 100 de metri. Chiar nu înțeleg de ce ieși la plimbare cu mașina! Nu se mai ține cont de prima bandă sau a doua bandă, ideea celor două benzi. A doua bandă, care ar fi cea de viteză ridicată, e folosită pentru priveliște, iar prima să stăm “avariați” și să blocăm circulația.

La cât de “mare” e orașul nostru, în cel mai rău caz, poți să ajungi dintr-un capăt în altul pe jos în 25 de minute. Adică de la spital până la blocul ”Dallas”. Și totuși, se înmulțesc cei care ies în oraș la plimbare, în viteză de pas, dar cu mașina. Rostul? Chiar se mai întâmplă ca fetele sau fetițele să fie impresionate de acest lucru? Folosesc mașina destul de des, recunosc, dar totuși, îmi fac timp să ajung unde mă îndrept, mai ales pe jos.

Traficul începe să semene tot mai mult cu cel din Asia sălbatică… mă gândesc aici la cei care nu cunosc rostul semnalizării, nu știu ce înseamnă răbdarea (aici referindu-mă la ”băgatul cu japca” în fața altora), nu înțeleg că se pot parca mașinile și la 50-100 de metri față de locul unde doresc să ajungă. Lenea să fie de vină? Posibil, dar ireal. Cred că dacă voi deveni un inconștient și iresponsabil, nepăsător, o să mă integrez și eu mai ușor în trafic, oricum e la „modă”.

Ideea este totuși să-i „impulsionăm” pe colegii din trafic, semnalându-le că, dacă urci la volan, înseamnă că vrei să ajungi undeva mai repede decât mergând pe jos, astfel poate vor circula și ei cu mai mult de 20 km|h, evident nu cu mai mult de 50. E diferență mare, poate trec și 10 mașini la semafoare, reducând ambuteiajele și ridicând nivelul de bun simț!

Iar celor care se simt vizați, le doresc să meargă pe jos dacă ies la plimbare, să lase mașina în parcare, parcată corect!

Levente Pesek

O mămică încearcă să facă jaloane cu căruciorul printre „rechinii” care adună „mătuşi” cu plase colorate… Imagine pe care o văd zilnic strecurându-mă prin peisaj ca să pot să merg spre casă.

Odată cu apropierea sărbătorilor se… „îngroașă gluma”. Pare deja un clișeu să îndemni oamenii să își deschidă sufletul înspre bucuriile durabile, eterne! A devenit o tradiție să alerge după lucruri care le oferă satisfacții imediate, să se epuizeze în loc să înțeleagă că nu acesta este sacrificiul pe care Domnul ni-l cere!

Revenind la prietenii autostopiști… e efectiv greu pentru mine să înțeleg cum renunță la ceea ce pot să ”culeagă”din propria ogradă încât se angrenează în acest circuit al consumerismului fără margine! În fine, fără a mă petinde demnă de acte moralizatoare, le-aş sugera „clienților” să se plimbe 500 de m până la stația de autobus şi să se bucure de căldura… plimbării! Iar autorităților… nu pot să le spun ceva ce intră implicit în fișa postului lor, le îndemn doar să ia aminte, nu doar de sărbători!

Camelia Pesek

Din punct de vedere religios, Sfintele Sărbători de Paște înseamnă căință, tristețe și bucurie, fiind vorba de moarte și renaștere în același timp. Totuși, Sighetul în prag de sărbătoare e un amestec ciudat de oameni, mașini, fenomene și ploaie.

Despre oameni, fenomene si mașini.

Oameni pestriți, unii cu accent italian, alții cu accent franțuzesc, puțini cu cel german, dar, marea majoritate cu ”ș-apoi”, ”ioi”, ”no bine, mă!”. Străzile sunt doldora de astfel de oameni. Oameni plecați în țări străine și care acum, de Paște se reîntorc acasă. Oameni care merg la cumpărături și cheltuie tot ce au, pentru că așa-i românul, fudul, nevoie mare! E suficient să mergi într-unul din marile magazine din oraș, la cumpărături. Vei vedea un fenomen: cozi imense și cărucioare fie aproape goale, fie doldora de bunătăți. Îi recunoști din prima pe cei care întreabă pocit un vânzător unde se află un oarecare produs. Sunt fiii rătăcitori, întorși. Cumpără să aibă. Să pună pe masă, să etaleze ce au. Și sunt cei ”de-ai casei”, care ies în oraș la cumpărături, la fel ca altădată. Cumpără un bax de apă și niște prosoape de bucătarie. Și atât. În rest, în coș suflă vântul. Dar cozile sunt aceleași pentru toată lumea. Ce fac maramureșenii la cozi? Stau și privesc. Cei cu bani puțini, privesc în gol, se mai uită spre coșurile celorlalți pline de sucuri pe care le cunosc doar din reclamele tv. Mai dau din degete pe mânerul căruciorului, indispuși de așteptarea prea mare. Mai sunt și ”ceilalți”. Care nu vin singuri la shopping. Ci împreună cu alții. Care râd cu gura până la urechi sau vorbesc la telefon și împing din neatenția voită omul din fața lor cu căruciorul. Vorbesc la telefon chiar și când trebuie să plătească și nu știu bine ce bancnote să scoată din portmoneuul deschis larg, să vadă lumea verzișorii.

Un lucru bun e că intră banii în oraș. Euro. Pe care mulți ar fi vrut să-i aibă, dar costau prea mult. Fenomenul e că intrând atâția bani, scade valuta, iar noi, restul, care voiam demult să facem schimbul, în două-trei zile, vom câștiga ceva bănuți, pentru unii nesemnificativ, pentru alții suficient cât să se bucure pe moment.

Despre mașini ce să mai zicem? Traficul e îngreunat rău de tot pretutindeni în oraș, nu doar în parcările magazinelor mari. Mașini cum demult n-am mai văzut. Și-ți vine să te intrebi: cum poate cineva să spună că suntem o nație săracă, atâta vreme cât avem așa mașini? Decapotabile, cu motoare țepene, strălucitoare până și sub stropii de ploaie. Mașini cu numere străine care se parchează greoi din cauza mărimii și din care mai iese câte un domn cu papucii murdari de tină, între două vârste și cu burta până la genunchi, sau un altul tinerel cu pantalonii sfârtecați, mirosind a parfum dintr-un capăt al orașului în altul, cu părul gelat și nasul pe sus. Pentru mulți Paștele înseamnă fanfaronade, pentru alții evlavie. Pentru unii spectacol, pentru alții: ”Doamne, dă să plece străinii inapoi!”

Apropo, mai sunt și cei care își amintesc de aproapele lor. Dar despre ei, vă povestesc altădată.

Să avem Sărbători Luminate!

Diana Mariana Apopi