M-am întors la Sighet acum 10 ani. Entuziasmul, oricum nelipsit şi azi, era atunci abundent, da’ abundent! Ei, retezat sau doar ciuntit pentru un motiv sau altul, criticat, suspicios, iritant şi dubios, l-am încolţit cu greu şi gata! L-am prins într-un colţ, l-am sedat, că dădea larg din aripi şi l-am transformat. În pasiune şi răbdare. Şi într-o zi de criză a lui, m-am hotărât să văd doar cât e de frumos timpul şi locul meu, iar criticile legat de of, câte ar mai fi, vor fi transformate zâmbitor şi înţelegător în provocări de perspectivă. Este un joc cât se poate de interesant, până la urmă se poate să mă salveze de Alzheimer, la cât îmi exersez creativitatea :).

Mare zi azi în locul şi timpul meu. Aşa că m-am pitit printre gropi, frig şi căţei singuratici, să aflu zâmbete. Un nene grăsănel ieşea din florărie, cam dezbrăcat pentru gradele de afară, dar îmbujorat şi gânditor. ,,Am luat lalele, se poartă, sunt curate, simple, azi vor simplu femeile”. Mda… era cu maşina desigur, metropola cere viteză. Fuga la merţan că e frig, şi-a adus aminte.

Vecinul meu, mecanicul, era la un mare magazin. Modest, cu o căciulă scămoşată, trasă tare pe ochi, cântărea între mărul ştampilat cu I love You (care costa cât un kilogram de mere Jonathatan) şi cutia de inimioare. ,,Iau mărul că e eco”. Şi asta se poartă acum.

Un freamăt roşu pulsa peste tot: preocupare, vârtej de inimioare şi emoţii. Pe cei mai puţin avuţi ce povară: ,,Mama dă-mi mai mulţi, e primul cadou. Musai să fie fain”.

Câţi ochi minunaţi şi sclipitori în cafenele. Gene, gene şi iar gene plecate stingher şi zâmbetul reţinut, mai, mai să izbuncnească într-un hohot de mare fericire. La o masă un cuplu schimba fluturi în loc de cuvinte. Îşi eliberau în sfârşit cavităţile toracice şi abdominale sau pe unde s-or mai ascunde catifelările astea mici.

Am ascultat vals toată ziua. I-am legat pe toţi cu un fir de mătase proaspăt scos din cocon. Azi, cei îndrăgostiţi şi iubitori au avut mare grijă de el. S-au mişcat delicat şi atent, pe vârfuri, în şoapte dulci, mărunt, mărunt şi apoi mai larg într-un mare Ah la sfârşitul serii.

Noapte bună, Dragoste, pe mâine…

Alina Marincean

sursă foto: internet

Exotic – termen explicat în DEX astfel: (despre țări, ținuturi) care se află într-o regiune depărtată și impresionează prin peisajele neobișnuite și aspectele ciudate.

Am plecat de la acest cuvânt pentru că l-am auzit asociat de mai multe ori cu Maramureşul. La început n-am reuşit să înţeleg dacă a fost folosit politicos – peiorativ sau dimpotrivă. M-am lămurit cu unii, cu alţii n-am insistat. Cert e că acest loc se conturează în imaginea celor străini, altfel. Apoi de ce şi cum, stau scrise sute de pagini, validate sau criticate de opinii contemporane ale turiştilor care vin în Maramureş.

Exotic sau doar special, într-un calcul matematic simplist am construit următoarea schemă: din 10 opinii ale unor tineri israelieni veniţi dintr-o cultură complet diferită, referitoare la şederea în Sighet, Maramureş, toate 10 au fost în primul rând despre oameni, despre căldura şi bunăvoinţa lor. Ce-i face pe aceşti oameni atât de ospitalieri, bucuroşi de oaspeţi şi dornici să mulţumească? Teoriile pro şi contra legate de această renumită ospitalitate au dezarmat în faţa puterii exemplului. Naturaleţea şi entuziasmul nu se pot teoretiza complet şi concret; şi poate nici nu e nevoie. E bine doar să le îmbrăţişăm şi să le valorizăm.

Numărul doi în clasamentul pozitiv a fost mâncarea! Am depăşit-o pe cea a mamei!!! Nu sună rău, sperând însă că doamnele mame nu gătesc prost :).

Apoi a venit apăsarea trecutului sumbru în contrast cu cimitirul vesel, diversitatea, cultura umoristică aparte, culorile chiar şi cele ale caselor de pe Valea Izei, puternic pigmentate în portocaliu şi roz, care ne intrigă pe noi sighetenii şi nu numai.

Iar la sfârşit, dar nu pe ultimul loc, a fost eterna natură, peisajul, răcoarea nopţilor şi ceaţa groasă a dimineţilor în vârful Gutâiului, ploaia măruntă şi liniştea ninsorii scurte.

Am scârţâit la chestiuni de logistică hotelieră dar cine îşi mai aduce aminte de ele când pleci cu lacrimi în ochi şi noua ta dorinţă e să te căsătoreşti în Maramureş, să râmâi definitiv sau sa te întorci…. mâine.

Cam aşa deci: Maramureşul nu doar se vizitează, Maramureşul se simte!

Alina Marincean

Shalom, Sighet! Ar fi traducerea în ebraică a acestui Salut, Sighet! pentru cititorii sigheteni de la prietenii noștri israelieni, veniți la Sighet într-un program de schimb de tineri -,,Tineri pentru muzică”.

Am avut încă o dată privilegiul să fac parte dintr-un astfel de proiect și am fost surprinsă ca de fiecare dată de fragilitatea, dar și de puterea acestui timp de viață-adolescența. Veseli sau serioși, visători sau pragmatici, boemi sau conservatori, leneși sau ambițioși, adolescenții sunt la fel peste tot.

Au fost emoții la început de schimb ca de fiecare dată și din nou surpriza și firescul interacțiunii. Teme comune, glume înțelese deși spuse cu accente diferite, în limbi și maniere diferite. Ține mimica adolescentină, limbajul jocurilor pe calculator și al ,,app”, care m-au lăsat pe dinafara grupului. În rest povestind toți aveam câini și pisici frați și surori – grași sau slabi, mici, mari, urâți, frumoși, mame cicălitoare, probleme la școală, apetit bogat sau blazare permanentă, totul suna familiar până la urmă. Pare foarte firească această prietenie nouă cu atât mai firească, aș zice eu, pentru noi, sighetenii. Dacă mergi în Israel și spui Sighet, Maramureș sau doar România vei fi copleșit cu entuziasm. Și pot confirma personal.

Lucrurile potrivite de Univers acum câțiva ani s-au legat într-o înfrățire cu Kiryat Yam-ul, un orășel minunat din Israel, la câțiva kilometri de Haifa, cu o plajă superbă și o comunitate caldă, caldăăă. Am fost și noi acolo au venit și ei; de data aceasta să ne cânte, să ne încânte, să cântăm împreună. Ce limbaj mai potrivit pentru prietenie? Așadar, 10 tineri israelieni, elevi ai Conservatorului, împreună cu directorul și unul dintre profesori, au venit la zăpadă, ne spun povestea lor în aceeași măsură în care și tinerii noștri, tot 10, au multe de spus despre ei, despre noi sighetenii în general. Vor merge și ei la vară să fac tot ski, dar nautic.

Am încercat să facem un program, ne ținem cât putem de el, dar cu adolescenții nu te pui. Suntem flexibili și încercăm în primul rând să cântăm, să facem oameni de zăpadă, să vizităm muzee, licee, biblioteci, expoziții, dar în primul rând să ne cunoaștem, să ne descoperim cât suntem de minunați în diversitatea noastră.
Așadar, după o săptămână de socializare, culturalizare și sport, vă invităm să ne cunoașteți, să ne ascultați, luni 6 februarie la Sala „George Enescu”, de la ora 18:00 în concertul ,,Tineri pentru muzică”.

A!.. și mai este un concert fain, tot cu tinerii de la Conservator, duminică 5 februarie, la o ,,fabrică de cafea” vis a vis de primărie, ora 17:00.

Salut, Sighet! de la Kisuf, Lenuța, Ran, Andrei, Ionuț, Carmen, Alex, Ami, Ron, Alexandru, Shely, Daniela, Andreea, Oren, Hodor, Shon, Alina, Andreea, Shachaf, Aurel, Angel, Eden, Roman, Dani, Crina. Suntem saxofoniști, violoniști, pianiști, chitariști, soliști vocali sau pur și simplu tineri!

*Program realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Sighetu Marmației în parteneriat cu Liceul Tehnologic Forestier, Liceul Tehnologic Marmația, Liceul Regele Ferdinand, Colegiul Național Dragoș Vodă, Școala de Muzică George Enescu, Clubul Copiilor și Muzeul Maramureșului. Mulțumim!

Alina Marincean

„Pentru cei morți şi pentru cei vii, noi să depunem mărturie” (Elie Wiesel) este și genericul simpozionului desfășurat azi, 27 ianuarie, la Casa Memorială Elie Wiesel din Sighetu-Marmației (Muzeul Culturii Evreiești din Maramureș), unde sighetenii au comemorat dispariția a peste zece mii dintre concetățenii lor.

În urma unei rezoluţii adoptate de Organizaţia Naţiunilor Unite, 27 ianuarie este Ziua Internaţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului.

Au prezentat: David Liebermann (președintele Comunității Evreilor din Sighet), Gheorghe Todinca (directorul Muzeului Maramureșean), Alin Pralea (muzeograf), Alina Marincean (muzeograf). Evenimentul a fost organizat de către Muzeul Maramureșean în colaborare cu Comunitatea Evreilor din Sighet.

Filmare: dr. Sorin Markus