„Rezistența prin cultură, ieri și azi” la Sighet

În 19 și 20 octombrie a avut loc la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighetu-Marmației conferința „Rezistența prin cultură, ieri și azi”. Luni, 21 octombrie, va continua la Cluj la Facultatea de Litere UBB printr-o masă rotundă la care vor participa mai mulți scriitori, profesori universitari, istorici și jurnaliști.

La Sighet au avut loc 3 mese rotunde, în cele 2 zile de conferință, la care au participat studenți, masteranzi și doctoranzi de la Facultățile de Litere ale Universității Babeș Bolyai din Cluj și Universității din Baia Mare. Au conferențiat scriitori, jurnaliști, profesori universitari și istorici din țară, Republica Moldova, Cehia și Polonia.

Ana Blandiana a prezentat lucrarea „La ce bun poeții în vremuri de restriște?” care a impresionat prin tonul blând, nuanțat dar în același timp direct, fără menajamente. „Scriitorul nu poate să ignore ceea ce omul de pe stradă nu înțelege că tranziția și criza nu se vor termina niciodată, pentru că ele sunt chiar definiția libertății și democrației, realcătuite mereu… Dacă suntem condamnați la libertate, cum spunea Voltaire, atunci trebuie să-i învățăm legile funcționării și regulamentul de utilizare. Căci, evident, dacă înainte de 89 lipsea libertatea, acum lipsește responsabilitatea și înțelepciunea de a o folosi. Rația de libertate s-a transformat în over-doză.” Exemplarul folosit în conferință a fost donat cu autograf Cercului de istorie Gemina de la Colegiul Național Dragoș Vodă.

La prima masă rotundă au mai avut intervenții Vitalie Ciobanu, jurnalist din Republica Moldova care a vorbit despre criza de identitate a scriitorului sau a țării sale și cenzura pieței libere și Cristian Vasile, istoric. La a doua masă rotundă au conferențiat profesorul universitar și poetul George Achim, Libuse Valentova, traducătoare și profesor universitar din Cehia și Remigiusz Kasprzycki din Polonia.

Duminică s-au anunțat poetul Gheorghe Mihai Bârlea, Christian W Schenk, medic chirurg, poet și eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din România și Germania, poetul Radu Vancu, și profesorul universitar Liviu Țîrău.

Conferința a fost organizată de Fundația Academia Civică, Institutul Polonez și Fundația Hanns Seidel, în parteneriat cu Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai.

prof. Crina VOINAGHI




Sighet – Cluj: Conferința „Rezistența prin cultură, ieri și azi” (18-21 octombrie 2019)

În perioada 18-21 octombrie 2019, Fundația Academia Civică – Memorialul Sighet, Institutul Polonez, Fundația Hanns Seidel în parteneriat cu Facultatea de Litere, Universitatea „Babeș Bolyai” organizează conferința „Rezistența prin cultură, ieri și azi”, Sighet-Cluj.

PROGRAM

  • Vineri, 18 octombrie

Sosirea participanților la Sighet

  • Sâmbătă, 19 octombrie

Orele 10.00-13.30
Sala de conferințe a Memorialului Sighet
Deschiderea conferinței

Prima masă rotundă
Ana Blandiana, La ce bun poeții în vremuri de restriște?
Vitalie Ciobanu, Scriitorul între criza de identitate (a sa, a țării sale) și cenzura „pieței libere”
Acad. Alexandru Zub, titlu rezervat
Cristian Vasile, Ipostaze ale scriitorilor români în anii 80: între disidență și rezistență prin cultură

Discuții
(vor participa studenți, masteranzi și doctoranzi de la Facultățile de Litere ale Universității Babeș Bolyai
din Cluj și Universității din Baia Mare)

Prânz

  • Orele 16.00-19.30

A doua masă rotundă
Libuse Valentova, Rezistența prin cultură în Cehia
Remigiusz Kasprzycki, Politică și contracultură Punk în Polonia între 1977 și 1989
George Achim, I.D. Sîrbu – un model de rezistență prin cultură
Gheorghe Mihai Bârlea, Cenaclurile literare ca nuclee de evadare de sub presiunea ideologică a
comunismului

Discuții
(vor participa studenți, masteranzi și doctoranzi de la Facultățile de Litere ale Universității Babeș Bolyai
din Cluj și Universității din Baia Mare)

Cină

  • Duminică, 20 octombrie

Orele 9.30-13.00

A treia masă rotundă
Christian W. Schenk, O țară se ridică prin cultură
Radu Vancu, Poezia ca reacție politică intrinsecă
Emilian Galaicu-Păun, titlu rezervat
Liviu Țîrău, O retrospectivă a rezistenței prin cultură în timpul comunismului și după

Discuții
(vor participa studenți, masteranzi și doctoranzi de la Facultățile de Litere ale Universității Babeș Bolyai
din Cluj și Universității din Baia Mare)

Prânz

Vizită ghidată a Memorialului Sighet și a Cimitirului Săracilor
Vizitarea altor obiective culturale din Maramureș

Cină

  • Luni, 21 octombrie

Plecare spre Cluj

Facultatea de Litere UBB
Orele 12.00-13.30
Masă rotundă Rezistența prin cultură, ieri și azi

Participă: Ana Blandiana, Ruxandra Cesereanu, Libuse Valentova, Vitalie Ciobanu, Radu Vancu, Christian
W. Schenk, Remigiusz Kasprzycki, Cristian Vasile, Liviu Țîrău, Emilian Galaicu Păun

Închiderea conferinței

Comunicat de presă




Triada (autor, prof. Gheorghe Bărcan)

prof. Gheorghe Bărcan

Nu de puține ori te găsești în viață la o răspântie de drumuri, când, uneori, nu știi pe care să-l urmezi, traseul, finalitatea și consecințele oricăruia dintre ele fiindu-ți total necunoscute, obturate. Deși nu dai cu „zarul” pentru decizie, care este oricum urmarea unor judecăți, cât de cât făcute, nu întotdeauna alegerea se dovedește a fi fost bună și pot exista o mulțime de situații, de la cele mai plăcute, la altele de-a dreptul demolatoare. Nu-ți rămâne decât să faci corecții „de drum”, atât cât se poate, să cauți să te strungești, să ieși din cele rele, cu cât mai puține costuri, dar în demnitate, dacă ai aceste preocupări; fără ele ieșirile pot fi „mai ușoare”, la fel ca și valoarea lor. Este bine când drumul ales este cel bun și această încadrare să nu depindă numai de greutatea lui, ci, mai ales, de frumusețea, de demnitatea acestuia.

Am fost pus în situația unei astfel de răspântii, venită peste noi neașteptat, aș putea spune că un fel de situație dată, „picată” alături de noi. Cu tot caracterul întâmplător sau nedrept al acesteia, în aceasta nu se aflau multiple opțiuni, ci doar două: una bună, de demnitate, care putea fi cu costuri enorme, demolatoare, cum s-a și petrecut, și alta rea, care te scutea în fapt de orice griji și-ți putea fi făcută și o „strângere de mână”, acea strângere de mână ce-ți aducea beneficii murdare de viață și care te făcea părtaș la suferințele altora, de atâtea feluri, la asocierea cu torționarii în ideologia lor malefică, de opresiune a prietenilor, a cunoscuților și a semenilor tăi. Am fost pus în fața unui fapt dat, ce s-a produs, indiferent cum a venit: acela de a alege între refuzul de denunțare și trădare, cu consecințele grele ale acesteia și acela de a accepta trădarea, cu „beneficiile” ei. Am îmbrățișat prima variantă, în mod spontan, determinant, succesiv și definitiv, pentru aceasta neavând nevoie de alegere: în ființa mea nu exista germenul trădării, nu putea apărea, nu se putea dezvolta, de la început și pe tot traseul absența ei fiind continuă. Chiar dacă aceasta a determinat întemnițarea mea și, mai apoi, suprimarea dreptului la studii, cu multe consecințe până astăzi, bucuria acestei bogății a fost enormă, de neprețuit, pentru că pe talerul acesteia a fost pusă zălog viața însăși. La Cartea scrisă mai târziu, cu titlul: „Adolescență și Tinerețe Frânte„, am avut onoarea ca Doamna Ana Blandiana să-mi scrie o prefață, extrem de laudativă, „NECLINTIREA ÎN ONESTITATE”:… „a ajuns la închisoare fără să fi trecut niciodată prin fața unui tribunal, doar pentru că, elev fiind a refuzat colaborarea cu securitatea și a preferat să tăinuie decât să denunțe…iar ideea denunțării nu este numai exclusă, ci pur și simplu nu apare”.

Redau în continuare „Triada” acelor evenimente, cu consecințele lor imediate și de mai apoi, până în prezent, ele avându-și izvorul în aceeași răspântie amintită, repetată, cu toate suferințele și frumusețea lor.

Triada. Cele trei decizii de refuz a colaborării cu Securitatea, pe care le-am luat cu toată determinarea și convingerea, au reprezentat în viața mea puncte de explozii, cu consecințe multe și grele, de viață, pe lungi perioade de timp, pe care le-am avut în vedere, cu tot ce puteau aduce ele. Nu am regretat acele decizii nici în angajarea lor și nici în derularea acestora, cu îndurările lor prin atâtea necazuri, cu viața însăși amenințată. Dovada este dată de cele două cazuri de recidivă ce au urmat primului caz, când am fost întemnițat, deși îmi erau cunoscute efectele devastatoare ce puteau urma și care s-au și manifestat, din nou, sub alte forme, tot grele. De aceea le consider pe acestea, cu toată bulversarea de viață determinată de ele, ca o cunună de victorii, de împăcare și bucurii mai presus de orice prețuire, de neînlocuit, încrustate pe viu în viață, în trăirile ei, un medalion construit cu atâtea detalii și amănunte de suferințe, „forjări”, care-i dau strălucire mai mare ca a oricăror briliante prețioase, pentru că sunt vii, sunt din frânturi sângerânde de viață!

Dacă ți s-a permis totuși „să trăiești” în acea perioadă, după ce ai scăpat de toate urgiile criminale la care ai fost supus și ți s-a admis să exerciți o anumită activitate, în orânduirea ce le-a produs și din „zona” căreia nu puteai ieși, s-au găsit unii care să nu vadă normală această „păsuire” a torționarilor, să privească cu încruntare „permisul tău de muncă”, modest și poate nu la libera ta alegere, considerându-te „compromis”. Ne aflam în acel „Sistem” și existau aici doar două situații posibile: să trăiești în „libertatea” de afară, mulți sub sancțiuni „administrative”, sau în cea „interioară”, în detenție și aveai posibilitatea să-ți duci viața în demnitate sau în lipsa ei, în oricare dintre ele, atâta timp cât aceasta se derula. Era la alegere și fiecare a ales conform propriei conștiințe, a opticii sale de viață. Eu mi-am început studiile după închisoare, în domeniul științelor exacte, mai permisiv, credeam eu; le-am încheiat însă, cu multă greutate și persecuții, în 10 ani de la începerea lor, în loc de 4 ani, deși eram un student cu rezultate foarte bune, cu exmatriculare și alte multe sancțiuni administrative, urmare din nou a aceluiaș refuz de colaborator al securității. Mi s-a admis apoi practicarea profesiei însușite, după mulți ani și am activat ca profesor de matematici la un liceu, până la pensionare, care a venit și ea mai devreme, din cauza gravelor afecțiuni cardiace, determinate de atât de multe și grele „petreceri” de viață. De fapt, aceasta este singura manifestare de viață de acest fel, un „bonus” în avans și care nici nu a fost spre bucurie, celelalte, favorabile, venind toate și totdeauna cu multă întârziere, dacă au mai venit și n-au fost definitiv frânte. Dar un alt coleg, Man Nistor, cu peste 12 ani de detenție politică, considerat erou al închisorilor comuniste, a urmat și el studiile tot după închisoare, la o facultate umanistică și a profesat până la pensionare, predând limba franceză la un liceu din Tg. Mureș; au fost și ingineri, medici și de alte profesii. S-au auzit însă judecăți, afirmații sau întrebări, făcute fără drept și pe nedrept, precum: „dacă a făcut închisoare politică, cum a mai fost lăsat să lucreze în învățământ”, sau mai știu eu pe unde a lucrat? Dacă acestea erau gândite și exprimate de prigonitori în diferitele lor variante, le treceai cu vederea, cu totul, pentru că ei te vedeau definitiv pierdut, scos din drepturi, terminat. Dar, totuși, și aceștia au acceptat, până la urmă, încadrarea în muncă a celor osândiți, mai ales după 1964, având nevoie și fiind convinși de demnitea și calitatea profesională a acestora, au mai slăbit „strânsorile”. Ce te doare, este faptul că s-au găsit să manifeste astfel de gânduri cei ce au îndurat suferințe și nu cei care le-au produs, după o logică doar de ei știută. Cum ai putea să abandonezi această măreață bogăție, de credință, de onestitate și demnitate umană, de luptă împotriva „răului” atât de rău, când ți-ai pus în balanță pentru ea însăși viața?! Această bogăție nu se cumpără și nu se vinde nimănui, pentru nici o solicitare, nici o presiune, pentru că s-a obținut cu oferta vieții, fiind peste ea, prioritară acesteia! Probabil să le fi rămas în ADN-ul lor obiceiuri și practici securistice retardate, din alte timpuri. Să le păstreze sănătoși! Lumea-i largă, a totul și a toate cuprinzătoare!

Se vede și de aici cât de dezastruoasă a fost ideologia și practicile comuniste pentru oameni, care au produs și au conservat neîncrederea și suprimarea solidarității dintre ei. În acele timpuri, aproape nimeni nu avea încredere în nimeni, din cauza dislocării masive de oameni, de cunoscuți și prieteni de la domiciliul lor, care au fost transferați apoi în locații de grele suferințe, pentru foarte mulți, definitive. Dar se vede că s-a păstrat această neîncredere și suspiciune până în prezent și nu s-a reușit să se elimine din trăirile lor această optică, deoarece nu s-a reușit o decantare a binelui de rău și se lasă negurile acelor vremi să mai persiste printre oameni, să le întunece viața. Poate aceasta depinde și de puterea de pătrundere interioară în psihologia umană a unuia sau altuia, care pot așeza cu ușurință oamenii în locuri străine lor, la „grămadă”, fără a avea în preocupări eroarea, vina de a învinui nevinovații, prin care ei înșiși pot deveni vinovați, dacă ei condamnă, distribuie și exprimă cu „lejeriate” vinovății nevinovate.

Gheorghe BĂRCAN, fost elev al Liceului Dragos Voda, Sighet
31.05.2019, Minneapolis

N. R.: Redacția „Salut, Sighet!” îi urează domnului profesor Gheorghe Bărcan „La mulți ani!” cu multă, multă, multă sănătate!




Memorialul Sighet – Ziua Memoriei – Ziua porților deschise (2019)

Fundaţia Academia Civică anunţă că şi în acest an va organiza la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din oraşul Sighet Ziua Memoriei – Ziua porţilor deschise, o zi a celor ce au trecut prin închisorile şi deportările comuniste sau au luptat în rezistenţa împotriva comunismului. Această zi de reculegere se va desfăşura la 6 iunie (Sărbătoarea Înălţării Domnului), împreună cu Ziua Eroilor.

Sunt aşteptaţi la aceste manifestări foşti deţinuţi politici, deportaţi, familiile şi prietenii lor, ca şi toţi cei ce n-au renunţat la amintirea suferinţei. Cei care nu au făcut-o în alţi ani sunt rugaţi să aducă un pumn de pământ din locurile unde s-a murit, pentru a fi depus în urnele din Cenotaful eroilor, aflat sub altarul din cimitir.

Programul manifestărilor
orele 09.00-11.00

  • Inaugurarea sălii dedicate episcopilor greco și romano catolici încarcerați la Sighet
  • Beatificarea de către Biserica Catolică a 7 episcopi greco-catolici, victime ale represiunii comuniste. Prezintă Emanoil Cosmovici
  • Masa rotundă 30 de ani de la căderea comunismului. Vor interveni foști deținuți și deportați politic, precum și Ana Blandiana, Virgiliu Bîrlădeanu, Gh. M. Bîrlea, Emanoil Cosmovici, Ion Andrei Gherasim, Nicolae Mărgineau, Christian Mititelu, Liviu Țîrău
  • Vernisarea expozițiilor:
  • Rezistenţa anticomunistă de la Nucşoara – portrete de familii, realizată de Ioana Raluca Voicu Arnăuțoiu pentru a marca 60 de ani de la execuția membrilor grupului de rezistență Arnăuțoiu. Prezintă Christian Mititelu
  • Război după război, o expoziție a Muzeului Ocupației și Luptei pentru Libertate a Poporului Lituanian din Vilnius. Prezintă Teresė Birutė Burauskaitė, Ramune Driauciunaite,
  • Lansări de carte

orele 11.00-12.30

  • Vizionarea filmului Cardinalul de Nicolae Mărgineanu (avanpremieră)

orele 13.00-13.30

  • Serviciu religios la Cimitirul Săracilor

Pe parcursul zilei vor rula filmele:

Ţine, Doamne, partizanii, până vin americanii!, un film de Dragoş Zamoşteanu (1h)
Emil şi balaurul roşu, un film de Paul Palencsar (34’)
Devil Speaks, un film de Trent Sanders (13’)

Comunicat de presă




O Evadare (autor, prof. Gheorghe Bărcan)

prof. Gheorghe Bărcan

Am trăit în toată plinătatea ororile închisorii comuniste, în condiții limită de viață și le-am redat secvențial și concis în mai multe materiale, care mi-au fost publicate pe site-ul www.salutsighet.ro, doamna prof. Brîndușa Oanță oferindu-mi cu multă bunavoință și înțelegere găzduirea lor. Pentru aceasta îi aduc multe și călduroase mulțumiri, rugând-o în același timp, să transmită mulțumirile mele și colegilor de redacție. M-a bucurat mult publicarea acestora și atâtea comentarii pe marginea lor, deosebite, «intervenții vindecătoare» în toate exprimându-se reprobarea pentru cruzimea persecuțiilor comuniste și, în același timp, respectul pentru cei ce le-au indurat.

«Petrecerile» acelor vremi erau așa de diferite, dense și variate, de la o zi la alta, de la o lună la alta, sau de-a lungul anilor, cu momentele, surprizele, mediul și psihologia lor, încât le-ai putea prezenta într-un volum pentru orice locație, sau interval mai scurt de timp. Redarea unor evenimente memorialistice, care sunt atât de depărtate de firescul unui comportament uman, sunt mai ușor admise, receptate de public, chiar dacă forma de expunere a lor este mai modestă. Altele, cu personaje și acțiuni create, cu ficțiuni, în cadrul formei literare alese reclama celui în cauză, anumite calități literare, de redare, însușiri care mie nu mi se pot pretinde sau imputa! De aceea, am fost puțin încurajat și am abordat doar evenimente mai ales pe această temă, trăite de mine și expuse în realitatea lor.

Cine a vizualizat articolul amintit, poate observa că anul 1954 mi-a fost foarte dens în evenimente, mult diferite unele de altele; pentru mine, a fost și un an de referință. Temnița, eliberarea, apoi în intervalul dintre un an școlar ce se încheia și altul care începea, am promovat clsasele a IX-a și a X-a, cu Maturitatea, prin examene în două sesiuni integrale, la fără frecvență și am reușit și la examenul de admitere la Facultate, cu un «greu» extrem de greu, apoi începerea în același an și a studenției, care a continuat cu studiul în condiții optime. Ce puteam dori mai mult? Dar, după primul semestru al anului IV, ultimul an de studiu, în 08.02.1958, am fost bătut și exmatriculat din Facultate, de peste tot, pentru refuzul, din nou, în recidivă, de a colabora cu Securitatea, deși știam ce mă poate aștepta. O sancțiune extrem de brutală, inumană și ilegală, care mi-a adus aminte că trăiam în «Iadul bolșevic». Acest eveniment a fost «răul» cel mai rău ce mi s-a întâmplat în acea perioadă și, de aceea, doar pe acesta l-am redat, în toată nelegiuirea și hidoșenia lui politică. Au mai fost multe alte persecuții, multe necazuri, în jurul acestei ilegalități (un rău nu vine niciodată singur), multe suferințe, dar acestea nu se pot compara cu cruzimile tratamentului din detenție, cu viața la limită de acolo. «Pe afară» poți să-ți alegi un meniu acceptabil la o masă, decent, să dormi în condiții comode într-un pat, să vezi un spectacol și atâtea altele, cu toate restricțiile impuse. De aceea am să mă și opresc cu relatarile de acest fel, trebuind sa le spun într-un fel «The End», chiar dacă vor mai trece unele secvențe prin această «sită», mai restrânse sau de alt fel, dacă vor fi admise. Trebuie să păstrez puțina legătură cu cine a manifestat așa multă înțelegere și respect în colaborarea avută, când poate v-am și agresat cu prea multe materiale, cu toate corecturile lor, chiar dacă aceasta ar semnifica doar un Salut (!), cu tot respectul, pentru «Salut, Sighet!», site-ul dumneavoastră atât de mult solicitat și respectat.

Desigur, printre materialele reclamate de acest site sunt prioritare mai ales acelea legate de cerințele orașului, de analize economice, cultural-artistice, spirituale, învățământ, legate de infrastructură, reconstrucții, zone de agrement și atâtea altele de care are nevoie localitatea, pentru corecții și dezvoltare, care se și dezbat atât de mult aici. Eu am adăugat la fiecare final de articol:… «fost elev al Liceului Dragoș Vodă din Sighet». Îmi place să spun aceasta, poate prea mult repetată, dar am fost elev al acestui liceu 5 ani, unde m-am simțit extrem de bine, port mult respect profesorilor care ne-au facut educație și instrucție, rămânând cu «nostalgiile» timpului, acesta fiind și singurul loc în care am trăit o mică parte a adolescenței, în libertate, cealaltă parte fiindu-mi arestată, împreună cu tinerețea întreagă. În acest fel sunt oarecum legat de Sighet, care, împreună cu Clujul sunt orașele mele de inimă și suflet. Indirect, materialele de memorialistică publicate au și ele legătură cu Sighetul, fiind solicitări a se face cunoscute opresiunile comuniste, la Simpozioanele de la «Memorialul Sighet». Acest Memorial de la Sighet este așezat de Consiliul Europei alături de cel de la Auschwitz și de Memorialul Păcii din Normandia, prin structura lui fiind primul Memorial din lume dedicat Victimelor Comunismului. Este spre lauda Sighetului că a dat spre construcție și dezvoltare acest imobil, pentru un scop atât de nobil și măreț, din care Doamna Ana Blandiana, împreună cu soțul dânsei, Romulus Rusan, cu sprijinul unor oameni privați, de nădejde, asociații (statul român a «tăcut» mai mult, aici) și, mai ales, cu sprijinul Consiliului Europei, au reușit să transforme acest imobil în ceea ce vedem astăzi, o Instituție de Măreție și Renume național, internațional și mondial, care, împreună cu Cimitirul Săracilor și cu Școala de Vară, formează arhitectura Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet. În revanșă, acest Memorial poartă numele orașului Sighet pe toate meridianele lumii!

Vreau să las deoparte cu totul materialul expus, în toate articolele publicate, toată teroarea pe care ele o cuprind, să evadez oarecum dintre acestea și să nu mai amintesc nimic de torționari, de diabolica Securitate, suferințe, de bătăi, înfometare, îngheț, munca de exterminare, celule în beznă, șobolani, afecțiuni grave, garduri de sârmă, toate acestea care-și făceau parcă libertate și viața multiplu întemnițată, ca și cum ele nu s-ar fi produs, petrecut, ca și cum nu le-aș fi trăit. Am să parcurg cu gândul trăirile de viață, fărâmițate atât de mult, așa cum au fost ele, așa cum le-au executat acei torționari nemernici, acuma în lipsa lor totală. În felul acesta, să trec peste toate, în cuprinderea lor succesivă, să le privesc ca spectator pe tot spațiul în care ele au fost prezente și chiar peste acesta, până azi, așa cum s-au așezat peste vremi, în realitățile și rânduielile sau neorânduielile lor, ale timpului. Deci, o evadare retrospectivă cu prelungirea ei în imagini de perspectivă, care să-mi permită ca, în final, să deschid ochii și să pot spune: ce coșmar, ce vis urât a fost, ce bine că nu s-a întâmplat aceasta, că a fost doar un vis! Ar fi, într-adevăr o «Evadare», o curățire a vieții de atâtea mizerii ale ei, de atunci și de mai apoi. Încerc să evidențiez acest fel de evadare prin titulatura și conținutul simplu:

În loc de Epilog. Ca o concluzie, o retrospectivă, un „În loc de Epilog” pentru acele timpuri cu greu „petrecute”, s-ar putea face afirmația că, pe tot parcursul celor trăite de mine, am fost mereu întâmpinat cu verdictul „mai târziu”, foarte rar din motive personale, familiale și altele, dar mai ales din motive pizmașe, impuse de orânduirea rea a „vremii”. Astfel, am început mai târziu ciclul gimnazial, determinat de ocupații străine, terminându-l tot mai târziu; liceul l-am înterupt, fiind alungat din el, și l-am reluat după 5 ani, terminându-l mult peste vremea lui; eliberarea nu mi-a fost nici ea favorabilă, ieșind de acolo după 6 luni de la data fixată, deci tot târzie; facultatea am început-o și am fost obligat să o întrerup, terminând-o după 10 ani de la începerea ei, în loc de 4 ani și, cu toate că eram un student foarte bun; parcă aș fi trecut fiecare an cu repetiție. Datorită acestora și a stărilor de incertitudine, am început viața de familie mult mai târziu, la 37 de ani! (reținere pentru optica și moralitatea vremurilor, teama de nereușită, procese ș. a.). O singură etapă de viață a venit cu 4-5 ani mai devreme, cu un bonus de timp: pensionarea, impusă de afecțiuni cardiace grave, dar nici ea nu mi-a fost spre bucurie; poate organismul nu a fost suficient de rezistent! Cu toate adunate la un loc, până și aceste încercări de scriere, de redare memorialistică a celor petrecute, de mine și de atâția alții, au apărut la o vârstă cand poate interveni incoerența în logică, în judecăți, în exprimări, în continuitatea și corelarea lor, au venit, după cum se vede, tot târziu. În concluzie, toate etapele importante de viață: pregătire, profesie, familie ș. a. au avut mereu avizarea „pe mai târziu”, tot în recuperare. La baza acestora a stat „nepotrivirea” vremurilor!

Cât de mulți ani s-au adunat și s-au pierdut în toate acestea, „pe mai târziu” și cât de mult au obosit!

Insistența mea de a pune realizările, situațiile, acolo unde le era locul la vremea lor, nu se asocia totdeauna bine cu acesta, în formă și conținut, trăind după aceea în alte vremi, cu psihologia lor, o altă psihologie. De aceea se produc uneori neconcordanțe, zdruncinări. Să faci mereu ceva în loc de altceva nu când trebuia, ci altădată, e un fel de a zice că ai recuperat, dar sunt goluri în timp, ocupate mai apoi și ele acolo rămân goluri; întoarcerea în timp nu este posibilă și pierderea este ireversibilă. Adolescența și tinerețea își au locul lor în viață, cu trăirile lor atunci și ele nu pot fi plasate altcândva, când ești adult și rămâne în locul lor doar un regret, pe un spațiu neocupat.

Dar, totuși, victoria enormă si totală asupra „răului” atât de rău, cu un moral de excepție, determinat de cele deja afirmate, a favorizat o tâșnire a mea în perspectivă și, deși slăbit fizic, mi-a dat o forță de neoprit, punând peste cele cotidiene realizările pierdute, rând pe rând, în plinătatea lor, într-o altă perspectivă și speranță nouă de viață, care se și realiza, având uneori senzația că am și depășit poziția ce aș fi avut-o într-o evoluție firescă a ei. Se contrabalansa astfel regretul pentru cele pierdute, cu bucuria deplină și de neînlocuit a celor câștigate și care, parcă, le depășea pe acelea. Îmi vine în minte pilda Mântuitorului, cu fiul risipitor, când reîntoarcerea lui a determinat o bucurie mai mare decât pentru cele prezente, pentru că el „mort era și a înviat, pierdut a fost și s-a aflat” (Luca, cap.15 ). Deosebirea este că acel fiu, el singur s-a risipit, era ca și mort, apoi a înviat, a fost pierdut pentru că a urmat îndemnurile celui rău, dar s-a aflat. Mie, însă, mi-au fost risipiți de alții, 12 ani dintr-o parte atât de frumoasă a vieții, aproape am fost ucis și am înviat, m-au pierdut, dar m-am regăsit și bucuria a fost sublimă, când am ajuns în același loc, peste lungi perioade de timp, de greutăți. De exemlu, victoria unui pugilist, după câteva căderi la podea, este de mai mare bucurie decât a aceluia ce ar câștiga la puncte cele 12 runde.”Să reușești să te ridici atunci când ești căzut!”, să nu te lași, pentru că în viață pot fi (și sunt) căderi, de un fel sau altul, încercări. Acel trend de viață, acel tempou, s-a imprimat în esența ei. Dar aceasta nu poate continua la nesfârșit, are un punct de acumulare, o limită și viață îi impune oprirea, chiar înainte de linia orizontului, nu poate trece dincolo de acesta.

Acum, la peste 87 de ani ai mei, e târziu, un târziu împlinit, aș putea spune. Astfel că, am ieșit de sub zodiacul acelui tiranic verdict, „mai târziu!” și de aici înainte doar Domnul va stabili, pentru finalizarea traseului de viață ce a rămas: „mai devreme”, ori „mai târziu”…

Doamne ajută!

Gheorghe BĂRCAN, fost elev al Liceului „Dragoș Vodă”, Sighet.




In memoriam Aristina Pop Săileanu (1931-2019)

Aristina Pop Săileanu, fotografie de la arestare

A încetat din viață Aristina Pop Săileanu, ultima luptătoare legendară din rezistența anticomunistă. Înhumarea va avea loc în localitatea de obârșie, Lăpușul Românesc, joi, 23 mai 2019, de la ora 12:00.

Aristinei Pop Săileanu i se îndeplinește astfel și ultima dorință, de a fi înmormântată în pământul unde a văzut lumina zilei și unde au început – din păcate! – suferințele întregii familii (tatăl, pădurarul Nicolae Pop, ucis de trupele de securitate și fratele, Achim Pop, cu care s-a refugiat în munți). Este una din ultimele eroine, condamnate la 20 de ani de închisoare, grațiată în anul 1964. Volumul ei autobiografic , ”Să trăiască partizanii până vin americanii”, îngrijit de regretatul scriitor Romulus Rusan și editat de Fundația Academia Civică în 2008, este o confesiune a experienței dramatice trăite în munți, în închisoare și în „libertatea” supravegheată.

Gheorghe Mihai Bârlea, Petre Iuga și Robert Fürtos vor reprezenta Fundația Academia Civică și Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Sighet, la ceremonia funerară.

Gheorghe Mihai BÂRLEA
(membru fondator al Fundației Academia Civică și al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Sighet)

*

La înmormântarea Aristinei Pop Săileanu, mesajul poetei Ana Blandiana, președinta Fundației Academia Civică, va fi citit de dl. Gheorghe Mihai Bârlea. Redăm, în continuare, mesajul:

„Doamna Aristina era ultima personalitate legendară a rezistenței anticomuniste care mai trăia printre noi, ca un model viu, de neînfrânt, de nemanipulat și ca o întruchipare a binelui și a frumuseții spirituale.

Fiică a pădurarului Nicolae Pop, organizatorul rezistenței armate din Maramureș, la 18 ani lupta cu arma în mână alături de tatăl și fratele ei în Munții Țibleșului, la 22 de ani era condamnată la 20 de ani muncă silnică și avea 33 de ani când s-au deschis închisorile. A străbătut deceniile de istorie comunistă fără să fie înecată de viiturile de gunoaie, iar cartea ei ”Să trăiască partizanii până vin americanii” Povestiri din munți, din închisoare și din libertate (Fundația Academia Civică, 2008) este printre cele mai vii dovezi ale unei memorii capabile să reînvie trecutul cu toate nuanțele de atunci, cu toate concluziile de acum.

Am considerat-o mereu un simbol, rămas miraculos viu, a tot cea avea mai bun poporul român, iar faptul că pe lângă curajul și forța rezistenței împotriva comunismului purta împreună cu mama și tatăl ei – care salvase în timpul ocupației maghiare copii evrei de la deportarea în lagărele naziste – titlul de ”drept al popoarelor” făcea simbolul pe care îl reprezenta și mai plenar și mai emoționant.

Am cunoscut-o alături de soțul ei – care se îndrăgostise, înainte de a o fi văzut, de legenda ei și, condamnat la mai puțini ani de închisoare, a așteptat ani de zile să o poată cere în căsătorie – în casa lor cu grădină idilică, cu minunate prăjituri și farmec din alte vremuri.

Am fost norocoși și mândri – Romulus Rusan și cu mine și cu toți colegii noștri de la Memorialul Sighet – de faptul că îi eram prieteni și că, astfel, prin această apropiere puteau să ajungă până la noi ultimele picături ale izvorului de apă vie care a fost rezistența morală și spirituală la Rău a acestei fiice a Țării Lăpușului și a Maramureșului, a acestei eroine.

Dumnezeu să o odihnească și să o răsplătească, iar românii să o așeze în cărțile de istorie!”

Ana BLANDIANA




Memorialul Sighet – Conferința „Centenarul Marii Uniri”

CENTENARUL MARII UNIRI: UNIFICAREA TRANSILVANIEI CU REGATUL ROMÂN

Programul conferinței

Joi, 11 octombrie, Cluj-Napoca

ora 10.00, Aula Jean Monnet, Facultatea de Studii Europene

  •        Discurs introductiv – Prof. univ. dr. Nicolae Păun
  •        Conferință inaugurală: Ana Blandiana, „Centenarul, un exercițiu de exorcizare”

11 – 11.30, Lansare de carte

Nicolae Păun, Raluca Ana Bădilă, „Dincolo de Europa. Conferința de Pace de la Paris, 1946”

Prezintă: Prof. univ. dr. Ovidiu Pecican

*

Vineri, 12 octombrie, Sighetu Marmației

10.00 – 11.30, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței

  • univ. dr. George Cipăianu – Cuvânt inaugural

Unirea Transilvaniei cu România

  • univ. dr. George Cipăianu, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, ”Problema liniei de demarcație după semnarea Armistițiului de la Belgrad”
  • univ. dr. Ioan Piso, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, ”Marea Unire ca o amintire de familie”

12.00 – 12.45 Dezbateri

16.30 – 18.30 Marea Unire văzută prin ochii altora

  • univ. dr. Liviu C. Țîrău, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca,„Marea Unire în documente diplomatice americane”
  • Ana-Maria Stan, muzeograf, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca , „Unirea Transilvaniei cu România în documente diplomatice franceze”
  • Patrizio Trequatrini, Universitatea Padova, „Relațiile româno – italiene și România Mare în percepții italiene”
  • univ. dr. Miodrag Milin, Universitatea Banatului, Timișoara, „Relațiile româno – sârbe, în evocarea unui eșec la Timișoara (1919)”

19.00 – 19.30 Dezbateri

*

Sâmbătă, 13 octombrie

9.30 – 11.30 Elite și minoritari implicați in Unire

  • Vasile Ciobanu, cercetător științific I, Institutul de Cercetări Socio-Umane, Sibiu, Academia Română, „Atitudinea germanilor din România față de Marea Unire”
  • univ. dr. Mihai Gheorghe Bârlea, Universitatea de Nord, Baia-Mare, „Un deziderat neîmplinit: Unirea Maramureșului istoric cu România”
  • univ. dr. Vasile Râmneanțu, Universitatea de Vest, Timișoara, „Situația Banatului la finalul Primului Război Mondial, 1918 – 1920”
  • Andrea Dobeș, cercetător, memorialul Sighet, „Personalități ale Marii Uniri în detenție la Sighet”

12.00 – 12.30 Dezbateri

16.30 – 18.30 Reflecții asupra Centenarului Unirii

  • univ. dr. Tom Gallagher, University of Bradford, „Greater Romania and the issue of borders”
  • univ. dr. Edit Szeghedi, UniversitateaBabeș-Bolyai Cluj-Napoca, „Centenarul României Mari: câteva reflecții”
  • univ. dr. Laura Herța, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, „România și Iugoslavia (Serbia) în sistemul relațiilor internaționale. În 1918 și în prezent”
  • univ. dr. Ovidiu Vaida,Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, „Transformări constituționale și politice în România Mare și în alte state central și est-europene după 1918”

19.00 – 19.30 Dezbateri și Concluzii

Comunicat de presă

 

 




La Mulți Ani, domnule Ioan Ilban!

La mulți ani domnului Ioan Ilban, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din Maramureșul Istoric, la împlinirea venerabilei vârste de 88 de ani. Multă forță și putere de muncă în continuare!

Vă invităm să citiți un interviu cu dl. Ioan Ilban, realizat de preot prof. Marius Vișovan.

 

Memorialul Sighet – patrie a Spiritului, spirit al Patriei

– interviu cu domnul Ioan Ilban, președinte AFDP Maramureșul istoric –

Sub denumirea oficială “Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței”, Muzeul amenajat și patronat de Fundația Academia Civică în incinta fostei închisori comuniste de la Sighetu Maramției este recunoscut azi ca un obiectiv de anvergură europeană, cu un prestigiu științific și moral incontestabil, vizitat anual de un numeros public din țară și străinătate, de la oameni politici, savanți, diplomați și jurnaliști până la elevi de școală conduși de învățători și profesori, fără a omite pelerinajele cu motivație religioasă. Scopul acestui demers de proporții este unul esențialmente creștin exprimat în motto-ul Memorialului (scris în câteva zeci de limbi pe celularul principal), cuvintele Mântuitorului Isus Cristos: “Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi “(Ioan 8,32). Societatea românească actuală nu se poate trezi din coșmarul comunist fără o masivă și constantă infuzie de adevăr – Memorialul de la Sighet reușește să fie un început serios al acestei treziri a conștiinței naționale. Iar pentru opinia publică internațională – o carte de vizită a demnității românești. Cei care mai afirmă cu dispreț că “mămăliga nu explodează” să treacă mai întâi pe la Sighet… Titlul acestui articol este inspirat dintr-o frumoasă meditație a regretatului Romulus Rusan, căruia îi aducem pe această cale un respectuos omagiu. (M.V.)

Red: Stimate domnule Ioan Ilban, sunteți președintele filialei Asociației Foștilor Deținuți Politici din Maramureșul istoric. Ce amintiri aveți din perioada de început a Asociației?
Ioan Ilban: În 1990 s-a constituit AFDP în toată țara, ca reprezentant legitim al rezistenței anticomuniste ce putea în sfârșit să se manifeste și să se organizeze liber. Noi am constituit o filială autonomă în granițele istorice ale județului Maramureș, unul dintre principalele focare ale rezistenței din România. Erau încă în viață mulți camarazi de luptă și suferință. Ca președinte a fost ales Ștefan Minică, iar ca președinte de onoare Aurel Vișovan – șeful nostru din 1948, deja mult slăbit fizic. Eu, având o sănătate mult mai bună pe atunci m-am implicat foarte mult de la început, iar după moartea lui Ștefan Minică am preluat oficial conducerea filialei.

Red: Cum s-a născut Muzeul Memorial ?
Ioan Ilban: În 1990, clădirea fostei închisori era de mult dezafectată și aflată într-o stare avansată de degradare. Nici statutul juridic al clădirii nu era clar. Noi, foștii deținuți politici din Sighet, am început să ne interesăm ce s-ar putea face pentru reabilitarea ei. Din câte îmi amintesc, prima activitate în incinta închisorii a fost un parastas în memoria lui Iuliu Maniu, pe 5 februarie 1991. Apoi, Primăria mi-a încredințat mie cheia (locuiesc foarte aproape) și am început să venim mai des, cu Aurel Vișovan și cu ceilalți camarazi, având ocazional și vizitatori din alte părți. Am organizat, tot în 1991 cred, și un parastas pentru camarazii noștri maramureșeni căzuți în prigoană, în închisori și munți, celebrat de părintele greco-catolic Vasile Hotico, și el trecut prin temnițele comuniste.

Am început să ne interesăm cum s-ar putea obține fonduri pentru repararea clădirii. Unul dintre cei cu care am discutat a fost cunoscutul scriitor Laurențiu Ulici, care venea foarte des în Sighet având părinții originari din zonă; acesta a promis ca se va interesa la București. În această perioadă de început am beneficiat și de sprijinul primarului Gheorghe Filipciuc, proaspăt ales în februarie 1992 din partea PNȚCD. Undeva spre finele anului 1992 m-am întâlnit prima dată cu doamna Ana Blandiana, președinta Fundației Academia Civică. Dânsa a preluat oficial clădirea în 1993 și cu fondurile obținute a demarat lucrările de reabilitare și de transformare în Muzeu Memorial, proiect asumat moral (nu și financiar) de Consiliul Europei. Din acel moment am colaborat constant, pe toată durata amenajării Muzeului; eu personal am deținut și funcția de administrator până în 2001. Ca semn de mare apreciere, doamna Blandiana îi oferea lui Aurel Vișovan cuvântul de deschidere la mai toate simpozioanele care au avut loc aici în anii ’90. Într-un cuvânt, colaborarea între AFDP Maramureșul istoric și Academia Civică a fost și este deplină, chiar dacă noi suntem astăzi mult mai puțini.

Red: Rezistența anticomunistă din Maramureș este bine reflectată în cadrul Muzeului?
Ioan Ilban: Da, în special în celula 74 intitulată chiar “Rezistența în Maramureș “. Se alocă un spațiu important ”lotului Vișovan” și pe bună dreptate, căci noi am fost închiși în acea celulă în iarna ’48-’49 și acolo s-a compus și Rapsodia Maramureșului, dar se vorbește, cu date și fotografii și despre celelalte loturi de deținuți politici maramureșeni, luptătorii din munți – organizați în mai multe grupuri, din care cel mai important a fost grupul condus de eroul sighetean Vasile Popșa – adevărat simbol al credinței și dârzeniei maramureșene. Sunt prezentate și figuri ale eroismului feminin – călugărițe, dar și soții, mame, fiice ale luptătorilor anticomuniști prigonite și ele de către Securitate, dar și preoți greco-catolici persecutați etc.

Red: Câți membri ai “lotului Vișovan” mai sunt în viață?
Ioan Ilban: Din 18 am mai rămas 4: Nistor Man, Petru Codrea, Ioan Dunca și cu mine, cu toții trecuți de 80 de ani. Mulțumim lui Dumnezeu că dragostea și fraternitatea dintre noi au rămas statornice până azi, la 70 de ani de când ne-am înfrățit în lupta pentru libertatea și demnitatea neamului românesc.

Red: Sunteți născut în Dragomirești, pe Valea Izei, care ar merita titlul de “localitate martiră”….
Ioan Ilban: Da, de la noi din sat au suferit foarte mulți… Condamnări politice au avut peste 40 de consăteni, dar prigoniți au fost și mulți alții. Alături de Ieud, Dragomireștiul este, fără îndoială, unul din centrele rezistenței anticomuniste maramureșene.

Red: Vă mulțumim cu respect și vă dorim mult succes în activitatea pe care o desfășurați!




Memorialul Sighet – Șoala de Vară, ediție jubiliară (13-16 iulie 2018)

La 20 de ani de la prima ediție a Școlii de Vară de la Sighet, elevi și profesori ai Școlii de Vară se întâlnesc din nou, la Memorial pentru a vorbi despre ce a reprezentat pentru ei această experiență.

Școala de Vară este organizată de către Fundația Academia Civică și Institutul Polonez și se desfășoară în perioada 13-16 iulie 2018.

*

Programul cuprinde:

Sâmbătă, 14 iulie

10:00-13:30
Prima masă rotundă: 18 ANI DE ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI
Elevi și profesori ai Școlii de Vară despre ce a reprezentat pentru ei această experiență
(amintiri, semnificații, influențe, urmări)

Moderator : Stéphane COURTOIS

15.30-16 :00
Vernisarea expoziției de fotografii: „Speranța moare ultima”. Foști deportați în Rusia Sovietică își aduc aminte
O expoziție a artistului Marc Schroeder

16:00-19.30
A doua masă rotundă: NOI ȘI ROMÂNIA
Despre Centenar ca exercițiu de exorcizare

Moderator : Dennis DELETANT

*

Duminică, 15 iulie

9.30-11:30
A treia masă rotundă: AM AJUNS ÎN EUROPA. EUROPA UNDE E?

Moderator: Thierry WOLTON

12:00-13 :00 
ALUMNI PENTRU O VIAȚA: Despre viitorul Școlii de Vară

13:00-16:30
Excursie prin Maramureș

17.00
Vernisarea expoziției: Războiul rece. Scurtă istorie a unei lumi divizate, realizată de Institutul Național al Memoriei de la VarșoviaEveniment organizat cu sprijinul Institutului Polonez din București

*

ȘCOALA DE VARĂ DE LA SIGHET (1998-2014)

Un proiect educațional  al Fundației Academia Civica în parteneriat cu Fundația Konrad Adeanauer

Concept și conducere: Ana Blandiana și Romulus Rusan

Organizare: Gheorghe Arvunescu și Ioana Boca împreună cu colegii de la Fundația Academia Civică și Memorialul Sighet

Rectori: Dennis Deletant (1998-2000), Stéphane Courtois (2001-2014)

Moderator: Romulus Rusan

Un proiect sprijinit – de-a lungul celor 17 ediții – de

Biroul de Informare al Consiliului Europei la București

Institutul Polonez din București

Serviciul Cultural al Ambasadei Franţei la Bucureşti 

British Council

ProHelvetia

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chişinău

Ambasada Republicii Cehe în Bucureşti

Alcatel Lucent

*

Premiile Școlii de Vară (poartă numele generoșilor donatori):

Premiul Gheorghe Arvunescu

Premiul dr. Miron Costin

Premiul Ilinca și Ion Balș

*

ȘCOALA DE VARĂ DE LA SIGHET

17 ediții

238 de conferențiari din 19 țări

participanți: peste 1300 de elevi și studenți din România și Republica Moldova, peste 200 de profesori de istorie din România

zeci de conferințe, mese rotunde, dezbateri, lansări de carte, expoziții, concerte, filme, excursii

*

Conferențiari

România

Sorin Alexandrescu, lingvist, București

Vartan Arachelian, jurnalist, București

Sorin Antohi, istoric, Iași

Dinu Antonescu, medic, București

George Ardeleanu, filolog, București

Brîndușa Armanca, jurnalist, Timișoara

Ioana Raluca Voicu-Arnăuțoiu, violonist, București

Hannelore Baier, istoric, Sibiu

Petre Mihai Băcanu, jurnalist, București

Gheorghe Mihai Bârlea, sociolog, Sighet

Annie Bentoiu, scriitor, București

Doru Berbecar, preot, Maramureș

Octav Bjoza, inginer, fost deținut politic, Brașov

Ana Blandiana, scriitor, București

Ioana Boca, istoric, București

Marius Boeriu, participant la revolta muncitorilor din Brașov din 1987

Mihalache Brudiu, istoric, Galați

Ion Caramitru, actor, București

Andreea Cârstea, istoric, București

Ruxandra Cesereanu, scriitor, Cluj

Corina Cimpoieru, istoric, București

Adrian Cioroianu, istoric, București

Gheorghe Cipăianu, istoric, Cluj

Ioana Creţoiu-Casassovici, arhitect, Bucureşti

Alexandra Chiliman-Juvara, arhitect, București

Petru Codrea, fost deținut politic, Sighet

Nicolae Constantinescu, medic, București

Doina Cornea, filolog, opozant al regimului comunist din anii 80, Cluj

Dorana Coșoveanu, istoric de artă, București

Mihai Dăncuș, etnolog, Sighet

Petre Diaconu, arheolog, București

Neagu Djuvara, istoric, București

Andrea Dobeș, istoric, Sighet

Dorin Dobrincu, istoric, Iași

Ion Drimuș, victimă a represiunii comuniste, Oradea

Constantin Ticu Dumitrescu, inginer, fost deținut politic, București

Iulius Filip, fost deținut politic, Cluj

Octavian Fornica, fost deținut politic, Focșani

Victor Frunză, istoric, București

Robert Fürtös, istoric, Sighet

Micaela Ghiţescu, scriitor, fost deținut politic, București

Dan Grigore, pianist, București

Armand Goșu, istoric, București

Alexandru Gussi, politolog, București

Lucia Hossu-Longin, cineast, București

Constantin Hrehor, preot, Suceava

Dănuţ Iacob, participant la revolta muncitorilor din Brașov din 1987

Gheorghe Iancu, istoric, Cluj

Ioana Ieronim, scriitor, București

Sorin Ilieşiu, cineast, București

Virginia Ion, istoric, București

Nicu Ioniţă, medic, fost deținut politic, Pașcani

Leontin Iuhas, inginer, opozant al regimului comunist în anii ’80, Cluj

P.S. Justin Sigheteanul, episcop de Maramureş şi Sătmar

Doina Jela, scriitor, Bucureşti

Lucreția Jurj-Costescu, fost deținut politic, Cluj

Gheorghe Leahu, arhitect, București

Gabriel Liiceanu, filosof, București

Monica Macovei, avocat, București

Doina Magheţi, scriitor, Timișoara

Nistor Man, fost deținut politic, Târgu Mureș

Alexandru Maier, fost deținut politic, Târgu Mureș

Solomon Marcus, matematician, București

Clara Mareș, istoric, București

Viorel Marineasa, scriitor, Timișoara

Adrian Marino, scriitor, fost deținut politic,  Cluj

Mircea Martin, scriitor, București

Ioan Mănucu , inginer, Craiova

Nicolae Mărgineanu, regizor, București

Teodor Mărieş, preşedinte al Asociaţiei „21 Decembrie 1989”, Bucureşti

Dora Mezdrea, filolog, Bucureşti

Alexandru Mihalcea, fost deținut politic, Constanța

Florian Mihalcea, preşedinte al Societăţii „Timişoara”, Timişoara

Dan C. Mihăilescu, scriitor, Bucureşti

Miodrag Milin, istoric, Timişoara

Silviu Moldovan, istoric, Bucureşti

Eusebiu Munteanu, medic, fost deținut politic, București

Cornel Nicoară, fost deținut politic, Iași

Nicolae Șt. Noica, inginer, Bucureşti

Ion Gavrilă Ogoranu, membru al rezistenţei anticomuniste din munţi, Făgăraş

Andrei Oișteanu, scriitor, Bucureşti

Gheorghe Onişoru, istoric, Bucureşti

Marius Oprea, istoric, Bucureşti

Traian Orban, preşedinte al Asociaţiei „Memorialului Revoluţiei”, Timişoara

Rodica Palade, scriitor, Bucureşti

Șerban Papacostea, istoric, fost deținut politic, București

Vasile Paraschiv, opozant al regimului comunist din anii ’80, Ploieşti

Dan Pavel, politolog, Bucureşti

Matei Păun, economist, Bucureşti

Aurel Pentelescu, istoric, Bucureşti

Lia Perjovschi, artist plastic, Bucureşti

Dan Perjovschi, artist plastic, Bucureşti

Cristina Petrescu, istoric, Bucureşti

Dragoş Petrescu, istoric, Bucureşti

Ioan Pintea, preot, Bistriţa

Monica Pillat, scriitor, Bucureşti

Lucian Pintilie, regizor, Bucureşti

Andrei Pleşu, filosof, Bucureşti

Georgeta Pop, istoric, Bucureşti

Ion Pop, scriitor, Cluj

Nicolae Prelipceanu, scriitor, Bucureşti

Dan Puric, actor, Bucureşti

Doru Radosav, istoric, Cluj

Nestor Ratesh, jurnalist, Bucureşti

Romulus Rusan, scriitor, fondator al Memorialului Sighet, Bucureşti

Nicolae Scurtu, profesor, Bucureşti

Claudiu Secașiu, istoric, Bucureşti

Elena Siupiur, istoric, Bucureşti

Vasile Soare, diplomat, Bucureşti

Teodor Stanca, inginer, fost deţinut politic, Timişoara

Teodora Stanciu, jurnalist, Bucureşti

Dumitru Şandru, istoric, Iaşi

Mihai Șora, filosof, Bucureşti

Florin Şperlea, istoric, Bucureşti

Aurelian Trișcu, arhitect, Bucureşti

Dana Mărgineanu-Țăranu, profesor, Cluj

Cornel Țăranu, compozitor, Cluj

Virgiliu Țârău, istoric, Cluj

Liviu Ţîrău, istoric, Cluj

Ana Țuțuianu, profesor, Bucureşti

Cristian Vasile, istoric, Bucureşti

Gavrilă Vatamaniuc fost deținut politic, Vicovu de Jos, Suceava

Ion Vianu, medic psihiatru, Bucureşti

Daniel Vighi, scriitor, Timișoara

Dan Voinea, procuror militar, București

Smaranda Vultur, antropolog, Timișoara

Andrei Ursu, inginer, fiul disidentului Gheorghe Ursu, Bucureşti

Mihai Zamfir, scriitor, Bucureşti

Șerban Rădulescu-Zoner, istoric, fost deținut politic, București

Alexandru Zub, istoric, fost deținut politic,  Iași

Austria

Ioan Holender, dirijor, Viena

Bulgaria

Alexander Dimitrov, fost deținut politic

Mimoza Dimitrova, psiholog, Sofia

Cehia

Petr Blazek, istoric, Praga

Jiri Gruntorad, fondator Libri Prohibiti, Praga

Petr Slinták, istoric de film, Uherské Hradišti

Petruska  Sustrova, jurnalist, purtător de cuvânt Charta’77, Praga

Pavel Zacek, istoric, Praga

Frantisek Zahrádka, fost deținut politic, Praga

Libuse Valentová, filolog, Praga

Elveția

Alex Decotte, jurnalist, Geneva

Dan Ottiger Dumitrescu, biolog, Freiburg

Franța

Maria Brătianu, fiica istoricului Gh. Brătianu

Bernard Bruneteau, istoric, Grenoble

Stéphane Courtois, istoric, Paris

Ion Filotti, informatician, Paris

Pierre Hassner, politolog, Paris

Pierre Henri Imbert, director în Consiliul Europei, Strasbourg

Cicerone Ionițoiu, fost deținut politic, membru al exilului anticomunist, Paris

Anca Lemaire, arhitect, Paris

Patrick Moreau, istoric, Paris

Bujor Nedelcovici, scriitor, Paris

Basarab Nicolescu, fizician, Paris

Alexandru Niculescu, filolog, Paris

Luiza Palanciuc, scriitor, Paris

Remus Radina, fost deținut politic, membru al exilului anticomunist, Paris

Sanda Stolojan, scriitor, membru al exilului anticomunist, Paris

Mihai Sturdza, istoric, fost deţinut politic, Paris

Nicolas Werth, istoric, Paris

Thierry Wolton, jurnalist, Paris

Germania

Hans Bergel, scriitor, München

Ulrich Burger, istoric, Köln

Mircea Carp, jurnalist, München

Norbert Chauvistre, director al biroului din România al Fundației Konrad Adenauer

Günter Czernetzky, cineast, München

Holger Dix, director al biroului din România al Fundației Konrad Adenauer

Günter W. Dill, director al biroului din România al Fundației Konrad Adenauer

Helmuth Frauendorfer, cineast, Berlin

Anneli Ute Gabany, istoric, Berlin

E.S. Wilfried Gruber, ambasador al Germaniei la București (2003-2006)

Sven-Joachim Irmer, director al biroului din România al Fundației Konrad Adenauer

Katharina Kilzer, jurnalist, Frankfurt

Hubertus Knabe, istoric, Berlin

Helmut Müller-Enbergs, istoric, Berlin

Stela Rusu, sociolog, Köln

Rita Schorpp, istoric, Berlin

Aurel Stroe, compozitor, Mannheim

Harald Welzer, sociolog, Hanovra

Italia

Camilian Demetrescu, artist plastic, Galesse

Bruno Mazzoni, filolog, Pisa

Israel

Hanna Volovici, istoric, Ierusalim

Leon Volovici, istoric, Ierusalim

Letonia

Danute Dura, istoric, Riga

Luxembourg

Michel Thomas Penette, director Institutul European pentru Itinerarii Culturale

Marea Britanie

Vladimir Bukovski, biolog, opozant al regimului comunist din URSS, Cambridge

Dennis Deletant, istoric, Londra

Tom Gallagher, politolog, Bradford

Christian Mititelu, jurnalist, Londra

Mark Percival, istoric, Londra

Republica Moldova

Ana Bantoş, critic literar, Chișinău

Alexandru Bantoş, scriitor, Chișinău

Eugenia Bulat, scriitor, Chișinău

Vitalie Ciobanu, scriitor, Chișinău

Nicolae Dabija, scriitor, Chișinău

Emilian Galaicu-Păun, scriitor, Chișinău

Alexei Mașec, medic, Chișinău

Gheorghe Mârzenco, jurnalist, Chișinău

Boris Movilă, cineast, Chișinău

Gheorghe Palade, istoric, Chișinău

Ludmila Pădureţ, istoric, Chișinău

Anatol Petrencu, istoric, Chișinău

Elena Postică, istoric, Chișinău

Mariana Ţăranu, istoric, Chișinău

Ion Varta, istoric, Chișinău

Norvegia

Jardar Seim, istoric,  Oslo

Wenke Elena Medboe, actor, Oslo

Polonia

Konrad Bialecki, istoric, Poznań

Seweryn Blumsztajn, jurnalist, Varșovia

Jerzy Borowczak, vicepreședinte al Solidarității, Gdansk

Miroslaw Chojecki, cineast, Varșovia

Jerzy Eisler, istoric, Varșovia

Tadeusz Fiszbach, om politic, Varșovia

Alicja Wancerz-Gluza, istoric, Varșovia

Aleksander Hall, politolog, Gdansk

Peter Jacubovski, istoric, Varșovia

Bogdan Lis, lider al Solidarității, Gdansk

Patryk Pleskot, istoric, Varșovia

Roman Wyborski, diplomat, Grodzisko

Henryk Wujek, lider al Solidarității, Varșovia

Spania

Jose Maria Ballester, director în Consiliul Europei, Madrid

SUA

Alexandra Bellow, matematician, Evanston

Thomas S. Blanton, istoric,  Washington DC

Andrei Brezianu, jurnalist, Washington DC

Monica Ciobanu, istoric,  Plattsburgh

Miron Costin, medic, Los Angeles

Sanda Golopenţia, lingvist, Providence

Paul Michelson, istoric, Huntington

Christian Östermann, istoric, Washington DC

Svetlana Savranskaia, istoric, Washington DC

Eliot Sorel, medic, Washington DC

Vladimir Tismăneanu, politolog, Washington DC

Mihai Wurmbrand, fiul lui Richard Wurmbrand, Torrance

Suedia

Göran Lindblad, președinte Platforma European Memory and Conscience, Goteborg

Ungaria

Péter Apor, istoric, Budapesta

Gábor Bánkúti, istoric, Pécs

Gyarmati György, istoric, Budapesta

Béla Borsi-Kálmán, istoric, Budapesta

Pál Germuska, istoric, Budapesta

János Tischler, istoric, Budapesta

*

Sub egida Școlii de Vară au avut loc concerte, recitaluri de poezie, spectacole de teatru

Povestea Elisabetei Rizea. Mărturii (regia Attila Vizauer scenariu Rodica Mandache) Interpretează Rodica Mandache Rodica Negrea Dorina Lazăr (2004)

Adagio de Albinoni un spectacol de Dan Puric (2005)

Recital de vioară Mirana Țuţuianu (2005)

Recital Grigore Leșe (2009, 2013)

Recital Dan Iordăchescu (2010)

Deportaţi în Siberia”, un spectacol al Teatrului Naţional Radiofonic, scenariu Lăcrămioara Stoenescu, adaptare radiofonică Ion Costin Manoliu, regia artistică Petru Hadârcă (2011)

Recital de poezie Maria Ploae (2011)

Concert extraordinar Ada Milea (2014)

*

Cărțile Școlii de Vară de la Sighet (editor Romulus Rusan)

Exerciții de memorie” (în seria adolescent), editor Romulus Rusan, postfață de Ana Blandiana, 2000

„Ce știu eu despre anii comunismului?” a fost întrebarea la care Fundația Academia Civică le-a cerut adolescenților să răspundă. Apelului publicat în presa bucureșteană și reluat în ziarul „Flux” din Chișinău i-au răspuns mai bine de 150 de elevi între 11 și 18 ani, din România, Republica Moldova și Ucraina (Nordul Bucovinei). Volumul însumează o parte dintre aceste răspunsuri revelatoare.

„Exerciții de speranță” (în seria adolescent), editor Romulus Rusan, postfață de Ana Blandiana, 2001

Eseuri scrise de 81 de adolescenți pe tema „România în care aș vrea să trăiesc”. Din toate rezultă nu numai speranțele de viitor, dar și o analiză critic-comparativă a prezentului.

„De unde vine extremismul?” (în seria adolescent), editor Romulus Rusan, postfață de Ana Blandiana, 2001

Eseurile a 64 de adolescenți, participanți la ediția a patra a Școlii de Vară de la Sighet, în contextul avansului tendințelor extremiste și populiste din țară.

„Cum aș vrea să fie familia mea” (în seria adolescent), editor Romulus Rusan, postfață de Ana

Blandiana, 2001

Un volum cuprinzând răspunsurile date de adolescenții participanți la Școala de Vară de la Sighet la întrebarea „Cum aș vrea să fie familia mea?”.

„Bukovski la Sighet”, editor și prefață Romulus Rusan, trad. Cristina Connolly, Armand Goșu și Anatol Petrencu, 2002

Conferințele și discuțiile cunoscutului disident sovietic Vladimir Bukovski cu participanții la Simpozionul și la Școala de Vară organizate de Fundația Academia Civică la Sighet, în iulie 2002

Școala memoriei. Sighet 2002”, editor Romulus Rusan, 2002

Nouă dintre conferințele ținute de profesorii Școlii de Vară de la Sighet, precum și discuțiile pe care le-au avut cu elevii lor. Cartea reproduce de asemenea fragmente din eseurile participanților la concursul de admitere pentru Școala de Vară – ediția 2002.

„Școala Memoriei 2003”, editor Armand Goșu, 2003

Conferințele și discuțiile pe care le-au avut la Sighet, în iulie 2003, cu adolescenții Școlii de Vară, figuri de marcă ale rezistenței românești și cunoscuți intelectuali

„Courtois la Sighet”, editor Ioana Boca, 2003

Renumitul istoric francez Stéphane Courtois, coordonatorul „Cărții negre a comunismului”, a fost, începând din anul 2001, rectorul Școlii de Vară de la Memorialul Sighet. Volumul este alcătuit din prelegerile, disputele, convorbirile și interviurile susținute în acei ani de primă colaborare.

„Școala Memoriei 2004”, editor Romulus Rusan, 2005

Conferințele și discuțiile pe care le-au avut la Sighet, cu adolescenții Școlii de Vară

„Școala Memoriei 2005”, editor Romulus Rusan, 2006

Prelegerile și discuțiile de la cea de-a VIII-a ediție a Școlii de Vară de la Sighet

„Școala memoriei 2006”, editor Romulus Rusan, 2007

Conferințe și dezbateri de la cea de-a IX-a ediție a Școlii de Vară de la Sighet

„Școala memoriei 2007”, editor Romulus Rusan, 2008

Conferințe și dezbateri de la cea de-a X-a ediție a Școlii de Vară de la Sighet

„Școala Memoriei 2008”, editor Romulus Rusan, 2009

Conferințe și dezbateri de la cea de-a XI-a ediție a Școlii de Vară de la Sighet

„Școala memoriei 2010”, editor Traian Călin Uba, 2011

Cartea conține conferințe și dezbateri de la cea de-a XIII-a ediție a Școlii de Vară de la Sighet

„Școala memoriei 2011”, editor Traian Călin Uba, 2012

Cartea conține conferințele și dezbaterile de la cea de-a XIV-a ediție a Școlii de Vară de la Sighet

„Alexandru Zub la Sighet”, editori: Ioana Boca și Andrea Dobeș, cuvânt introductiv Romulus Rusan, 2012

Cartea academicianului Alexandru Zub înmănunchează luările sale de cuvânt la simpozioanele și școlile de vară desfășurate la Memorialul Sighet de-a lungul a 20 de ani de existență, precum și impresiile comunicate în diferite reviste de specialitate

„Şcoala memoriei 2012”, editor Traian Călin Uba, 2014

Cartea conţine prelegerile şi dezbaterile celei de-a XV-a ediţie a Şcolii de Vară de la Sighet, desfăşurată între 16 şi 23 iulie 2012.

„Școala memoriei 2013”, editor Traian Călin Uba, 2014

Cartea cuprinde evenimentele ştiinţifice care s-au desfăşurat în cadrul ediţiei jubiliare (două decenii de existență a Memorialului), în zilele de 12-16 iulie 2013, la Sighet şi la Spaţiul Public European (U.E.) din Capitală. Întregul an 2013 a marcat două decenii de la începuturile Memorialului.

„Dennis Deletant la Sighet”, editor Romulus Rusan, 2014

Un volum din seria magiştrilor fondatori ai Memorialului Sighet şi ai Şcolii de Vară închinat lui Dennis Deletant, eminentul istoric englez, legat de ţara noastră nu numai prin referinţele ştiinţifice ale operei, ci şi prin prezenţa sa fizică şi afectivă, între timp familială şi profesională, de aproape o jumătate de secol.

„Școala memoriei 2014”, editori Teodora Stanciu și Oana Enăchescu, 2015

Volum alcătuit din trei mese rotunde, dedicate anului revoluționar 1989

 

Comunicat de presă,
Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței

 




Memorialul Sighet: Ziua Memoriei – Ziua Porților Deschise

Fundaţia Academia Civică organizează şi în acest an, la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din oraşul Sighet, Ziua Memoriei – Ziua porţilor deschise, o zi a celor ce au trecut prin închisorile şi deportările comuniste sau au luptat în rezistenţa împotriva comunismului. Această zi de reculegere se va desfăşura joi, 17 mai (Sărbătoarea Înălţării Domnului), împreună cu Ziua Eroilor.

În acest an Memorialul împlinește un sfert de secol de existență, iar faptul că acest jubileu se desfășoară în cadrul Centenarului Marii Uniri, dă sărbătorii o strălucire cu adevărat simbolică, pentru că în închisoarea din Sighet și-au sfârșit zilele cei mai mulți dintre făuritorii Unirii din 1918.

Sunt aşteptaţi la aceste manifestări foşti deţinuţi politici, deportaţi, familiile şi prietenii lor, ca şi toţi cei ce n-au renunţat la amintirea suferinţei. Cei care nu au făcut-o în alţi ani sunt rugaţi să aducă un pumn de pământ din locurile unde s-a murit, pentru a fi depus în urnele din Cenotaful eroilor, aflat sub altarul din cimitir.

Programul manifestărilor

orele 09.30-11.00
Ceremonia de dezvelire a plăcii Marca Patrimoniului European acordată în martie 2018 de Comisia Europeană Memorialului Sighet, sit ce simbolizează – alături de alte 8 situri europene – lupta pentru istoria, integrarea, idealurile și valorile europene.

orele 11.00-12.30
Masa rotundă Memorialul Sighet – jubileul de 25 de ani.

Vernisarea expoziției Generația Unirii, victimă a represiunii comuniste (Celular, etajul I).

Prezentarea lucrării Văzut în cădere de Peter Jacobi, operă de artă donată de artist Memorialului (Sala Hărților).

Dezvelirea bustului Corneliu Coposu de Bogdan Adrian Lefter, donat de artist Memorialului (Expoziția Corneliu Coposu, etajul I).

Inaugurarea unor noi expoziții permanente și temporare în cadrul Muzeului Memorial.

Lansări de carte.

orele 13.00-13.30
Serviciu religios la Cimitirul Săracilor.

orele 14.00
Prânz comun

 

Comunicat de presă, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței