PoetikS – Anastasia Herbil

Anastasia Herbil

Clepsidră

aș vrea să rostogolesc clepsidra
să amețesc nisipu-i neiertător
sau mai bine
aș putea s-o sfărâm total
să-i împrăștii rămășițele
să arunc otrăvuri pe cioburi
să torn foc pe amintiri

aș distruge clepsidra în întregime
aș sfărâma-o fără vreun regret
aș zdrobi ceasurile
iar pe Cronos aș vrea
să-l pot înjunghia
cu un pumnal care să-i curme nemurirea

dacă nu erau toate acestea
și mai ales
dacă nu era acel afurisit zeu
în sufletul tău încă aș fi fost eu
iar timpul
cumplitul
nu te-ar fi transformat
în trecutul meu

Despre infinitul temporal

poate că „totdeauna”
se va termina mâine
iar „mereu”
își va găsi sfârșitul

poate că „niciodată”
nu e atât de permanent
și veșnicia poate că-i o iluzie
ca o reflexie
ce se spulberă
când se întunecă oglinda

până și nesfârșitul
ar putea avea o limită
și pe această notă
Universul ar putea să se lase
cuprins într-o palmă

însă relativă fiind
socoteala lui Cronos
veșnicia e o clipă
iar clipa e o veșnicie

 

Dorul de îngheț

se-mbracă cerul de vată
cu zbor de rândunele
zbor de ciocârlii

neclintit îmi ești
copacul meu
nu te încântă
răsărirea mugurilor
și nici încolțirea
de prin câmpii

nu te mulțumește
nici atingerea de ghiocel
nici aroma violet
de liliac

crezusem că-ți va plăcea
gustul trezirii
și că vei întinde
ramul spre soare

însă mă uimești
copacul meu
căci poți iubi
un coșmar cumplit
și o ură nemiloasă

mă surprinde
că poți duce dorul
unei condamnări
atât de reci
mă miră că numai tu
copacul meu
nu porți ură
vrăjitoarei de zăpadă

Fragilitate

mă prăbușesc
ca o statuie devorată de timp
sau ca un oraș
clădit pe cărămizi muribunde

sunt alcătuită
din fracțiuni de sticlă
care se descompun
și se îmbracă în sânge
mai repede și mai des
decât aș vrea

sunt ca o păpușă de porțelan
nu la fel de frumoasă
însă la fel de ușor de distrus
și de sfărâmat

imaginează-ți
un amestec de cioburi –
cioburi din ce-am fost odată –
lipite între ele
cu un soi de smog
din rămășițele unei umbre
căci asta
e ceea ce am ajuns să fiu

Anastasia Herbil
Clasa a VIII-a
Colegiul Național “Dragoș Vodă”

 

Foto : Kanyuka Mihai




PoetikS – Anastasia Herbil

Anastasia Herbil

Din douăzeci și opt

Magia, aparent, se termină prin „două’ ș-opt”.
Apoi, nu are același gust nici cozonacul copt,
Nici bucătăria parcă nu-i la fel de parfumată,
Nici ciocolata de pe brad nu e atât de aromată.

Clopoțeii nu mai sună, beteala-i dată jos din brad,
Și-n fiecare noapte, temperatura pierde-un grad.
Sania pe zăpadă nu mai alunecă atât de bine,
Și nu mai zice nimeni „Moșul vine”…

Nu mai sclipește zăpada, nici vreun ochi blând de copil,
Iar vântul mândru și sălbatic, brusc a devenit umil.
Farmecul s-a șters din stradă, armonia a pierit.
Roșul, verdele, albastrul… vechiul gri le-a-nlocuit.

****

E iar…

E iar decembrie afară,
În urlet dureros de sincer,
În gust de dragoste amară,
Dar cu Crăciun și glas de înger.

E iar ianuarie afară,
Gheața din inimi se întinde
Și frigul sufletelor – fiară –
Focul încearcă a-l aprinde.

E iar februarie afară,
Și haosul se potolește.
Învie vis de primăvară,
Iar vrăjitoarea se-odihnește.

Anastasia HERBIL
clasa a VIII-a, CNDV

foto: Kanyuka Mihai




PoetikS – Anastasia Herbil

Anastasia Herbil

Amintire

fantoma ta
este tăcută astăzi
iar umbra ta
s-a șters încă puțin

aroma ta
încă nu s-a dezlipit
de liniile mele
în care cândva
s-a cuibărit

încă nu accept
să pretind
că m-am împăcat
cu absența ta

încă nu-ndrăznesc
să te strig amintire
deși știu
că asta ai devenit

****

Anatomie

așa-i ca ne vom juca puțin
cu descompunerea
astăzi?

vreau să-ți spun o poveste
despre un schelet
care din când în când se poziționează

de parcă tot cerul
s-ar odihni pe umerii săi
și uneori
prinde formă de ghem
și se cutremură cu suspin

iar aici voi continua
cu niște fracțiuni de mușchi
împăienjenite cu firișoare –
vene? –
prin care se scurge
un sentiment complicat și amestecat
și un dor dărâmător
(deci dorul pentru tine)

hai să sărim peste porțiunile neimportante –
adică cele care n-au de-a face
cu vreun sentiment –
și voi trece direct
la un fragment de stea, însă moale
și potrivit ar fi să spun defect
sau poate imperfect
căci văd că inima asta de care vorbesc
bate numai pe ritmul
vorbelor tale otrăvitor de dulci
și chiar nu cred că așa e normal să funcționeze

iar pe final
învelesc acest amestec de lucruri
cu un strat mult prea palid
și plin de cicatrici
care e din ce în ce mai disperat
după atingerea ta

****

Aproape pe jumătate

rânduri
și rânduri și rânduri
și fraze și propoziții
și un stilou cu cerneală neagră
aproape pe jumătate
la fel de neagră
ca un gând rătăcit
în mintea mea
ce a apărut când ai plecat tu

cuvinte
și litere și slove
și linii de caiet
și o cafea prea dulce
aproape pe jumătate
la fel de dulce
ca tine
de dinainte să devii
o amintire amară

pagini
și linii de caiet și file
și un creion aruncat peste ele
căci nu mai pot să scriu
și nu mai pot să fiu
nici măcar vie
fără tine

deci stiloul
avea cerneala
aproape pe jumătate
la fel de neagră
ca batista ta
lângă mormântul meu
dar tot moartea
e de mii de ori mai întunecată

****

Buze

buze sfâșiate
rupte, sfărâmate
și un petic de piele
de pe o pată de fată
o fată la fel de sfărâmată
ca buzele sale

Anastasia HERBIL
clasa a VIII-a
C. N. „Dragoș-Vodă”

foto: Sonia Duma




PoetikS – DEBUT – Anastasia HERBIL

Anastasia Herbil

Petale

Simțăminte reci și moarte,
Îngropate-n trandafiri,
Mai tresară, printre șoapte,
În definirea unei firi.

Bucle mari și-ntunecate
Ce ți se varsă pe umăr,
Ochi jucăuși, buze spurcate,
Și surâsuri fără număr.

Iară ochii tăi de sticlă,
Parcă desprinși dintr-o carte,
Îți pierd sufletul prin pâclă,
Iar tu vrei să pleci departe?

Tu, foaie albă de crin,
Cum mă lași în astă viață?
Cum mă lași singură-n chin?
Cum ai vrea să fac eu față?

Nu da drumul mâinii-mi reci
Ce te mângâie cu dor,
Strânge-o-n palmă, iar când pleci,
Să ții minte că te-ador.

Dar nu pleca, nu azi, nici mâine,
Cum n-ai plecat nici când te-am plâns,
Și de-ai mai sta o veșnicie,
Mie nu mi-ar fi de-ajuns.

Te rog, nu mă sparge încă,
Nu mă rupe-n bucățele,
Căci nu sunt făcută-n stâncă,
Sunt doar buchet de lalele.

Sunt doar un pumn de mărgele,
O frunză dansând în vânt,
Sunt un gram de praf de stele,
Un ghiocel ce s-a frânt.

Nu vreau să mă prăbușesc
Când adie-ntâia oară.
Vreau albă să înfloresc,
Ca un vis de primăvară.

Vreau să mă culegi pe mine
Dintr-un câmp întreg de flori,
Vreau să mă vrei lângă tine,
Vreau să vrei să-ți dau fiori.

Strânge-mă încă o dată,
Nu mă lăsa să mă sting,
Că-s o lumânare uitată,
Și după flacăra mea strig.

Tu, foaie albă de crin,
Floare gingașă de vară,
Simt că sufletul ți-e plin
Și-ți porți pe umeri povară.

Dă-mi o petală și mie,
Căci spinii tăi m-au străpuns,
Dar de-ai sta o veșnicie,
Mie nu mi-ar fi de-ajuns.

*

Mă uit

Mă uit la chipul luminat
Ce radiază ca un astru,
Și ascult râsu-i de băiat,
Că asta-i el – băiatul nostru.

Mă uit la ochii lui oceanici
Și lucitori, arzând ca stele,
Ce-nalță privirea, euforici,
Spre toate zâmbetele mele.

Mă uit la părul lui bălai,
Și printre degete-l simt moale.
Și parcă-i coborât din Rai,
Și luminează-a noastră cale.

Mă uit și-mi amintesc de noi,
Zâmbesc și plâng de bucurie,
Că am creat noi, amândoi,
O astfel de minune vie.

Mă uit cum a-nflorit a noastră
Iubire, de pus în ramă,
Iar bobocul, floare-albastră,
Aleargă și mă strigă ‘Mamă!’.

Mă uit și-mi amintesc de noi,
De toate clipele apuse,
De acel drum, parcurs în doi,
De sentimente dulci și spuse.

Mă uit și-mi amintesc de noi,
Cum am înfruntat de toate,
Cum am simțit soare și ploi.
Dragoste, fără dar și poate.

Mă uit și nu-mi pot stăpâni
Nici lacrima, nici măcar râsul.
Mai știi ce-am zis, că vreau copii?
Uite,-l avem acum pe dânsul.

Mă uit și nu mă mai satur
De el, care încă nu pricepe
Că răul aș vrea să-l înlătur
Din calea sa ce-abia începe.

*

Ea

O neagră dantelă, fină,
Învelește trupu-i rece,
Iar pe-obrazul de petală
Un strop de furtună trece.

Și pășește ca prin flori,
Lăsând în urmă-i văl de fum,
Când pe umărul cel alb
Lunecă dâra de scrum.

Iar pletele-i despletite,
Peste ochii săi căprui,
Se strecoară pân’ la nasul
Ei înecat în pistrui.

Uite-i buza pătimașă,
Ruptă, căci ea și-o mușcase,
Așteptând o sărutare,
Cea pentru care luptase.

Și te vrea numai pe tine,
Te visează, venerează,
Speră la o re-ntâlnire,
Într-o zi, -ntr-o după-amiază.

*

O clipă

Doar o clipă, atât cer,
Și îți promit că-mi va ajunge,
Dar, să știi, n-am spus-o sincer,
Și nu-ți voi zice de voi plânge.

O clipă vreau, să te mai strâng,
Deși nu știu de-ți voi da drumul,
Iar dacă m-aprind, n-o să plâng,
Ci-mi voi lăsa în urmă fumul.

Dă-mi o clipă, ca să vezi
Câte simt când ești cu mine,
Sigură-s c-o să mă crezi,
Căci fierbe sângele-mi în vine.

Căci fierbe așa cum se zbate
Când îți simt degetele lungi,
Când inima ți-o aud cum bate,
Când lumea mi-o pictezi în dungi.

O clipă, și te voi ruga
Arzător să mă asculți.
Aproape implor, nu pleca,
Iar dac-o faci… Să nu mă uiți.

Și iată-ne-n ultima clipă,
Și ți-am promis că n-o să plâng,
Dar am mințit, inima-mi țipă,
Că vrea-n brațe să te mai strâng.

Anastasia HERBIL
clasa a VIII-a, C. N. ”Dragoș Vodă”




Bronzul strălucește prin Anastasia de la C. N. „Dragoș Vodă”, Sighet!

În perioada 01 aprilie – 06 aprilie 2018, la Colegiului Național Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza, Prahova, s-a desfășurat a 54 – a etapă națională a Olimpiadei de Fizică. Din județul Maramureș au participat 13 elevi care au obținut următoarele rezultate:

Herbil Anastasia VI Colegiul Național „Dragoș Vodă”, Sighetu Marmației (prof. pregătitori, Mih Vasile, Bogâldea Simion și Herbil Marian)  Medalie de Bronz
Tuș Traian Rareș VII Colegiul Național „Gheorghe Şincai”, Baia Mare (prof. Plitan Petrică) Medalie de Argint
Ariciu Andra Maria VII Școala Gimnazială „Dimitrie Cantemir”, Baia Mare (prof. Baias Măndița) Medalie de Bronz
Sava Rareș VII Colegiul Național „Gheorghe Şincai”, Baia Mare (prof. Lici Marina)  Participare
Țițoc Oana Alexandra VIII Liceul Teoretic „Petru Rareș”, Târgu Lăpușș (prof. Leșe Mihaela) Medalie de Argint
Leo Mihai Ioan VIII Liceul Teoretic „Petru Rareș”, Târgu Lăpuș (prof. Leșe Mihaela) Medalie de Argint
Herzal Radu IX Colegiul Național „Gheorghe Şincai”, Baia Mare (prof. Lici Marina) Medalie de Bronz
Maxim Sonia Roberta IX Colegiul Național „Gheorghe Şincai”, Baia Mare (prof. Lici Marina) Medalie de Bronz
Moldovan Nicolae X Colegiul Național „Gheorghe Şincai”, Baia Mare (prof. Plitan Petrică) Medalie de Argint
Nicolaescu Tudor Gabriel X Colegiul Național „Gheorghe Şincai”, Baia Mare (prof. Plitan Petrică) Medalie de Bronz
Sava Bogdan XI Colegiul Național „Gheorghe Şincai”, Baia Mare (prof. Plitan Petrică) Medalie de Bronz
Ghișa Remus XI Colegiul Național „Gheorghe Şincai”, Baia Mare (prof. Plitan Petrică) Diplomă de Onoare
Pop Vlad XII Colegiul Național „Gheorghe Şincai”, Baia Mare (prof. Lici Marina) Medalie de Bronz

Anastasia Herbil

Singura elevă din Sighet calificată la etapa națională  a olimpiadei de fizică, Anastasia Herbil, din clasa a VI-a de la C. N. „Dragoș Vodă” din Sighet ne-a oferit câteva impresii „la cald”:

Olimpiada Națională de Fizică a fost, pentru mine, o experiență de neuitat, prima aventură în lumea fizicii. Rezultatul, după părerea mea, a fost unul mulțumitor, aducându-mi un zâmbet pe buze și o medalie la gât. Cu toate că sunt mai nouă în „gașca” olimpicilor la fizică din Maramureș, pot spune că abia aștept olimpiada de anul viitor, o oportunitate de a mă întrece pe mine însămi din nou. Bineînțeles, pentru a ajunge aici, unde mi-am propus, a fost nevoie atât de inspirație, cât și de transpirație. În ultima lună, orele de clasă au fost înlocuite de lecții noi, probleme și lucru în laboratorul de fizică, sub îndrumarea profesorului Mih Vasile, căruia i se datorează o parte din rezultatul meu.

Pentru a atinge acest nivel, sacrificiile nu pot fi trecute cu vederea. Degetele murdărite de cerneală vorbeau în locul meu, în timp ce colegii de clasă îmi duceau dorul de parcă aș fi fost deja plecată. Nu pot spune că regret, deoarece nici un minut nu a fost timp pierdut. Toate clipele, orele, zilele de muncă s-au adunat la un loc, și din toate, amestecându-le cu un strop de sclipire și istețime și niște sprijin din partea profesorului și a familiei, am construit o potecă spre rezultatul ce ne-a făcut mândri pe toți.

Fiind primul meu an în ținutul fizicii, olimpiada a fost singurul concurs considerabil la care am participat, deocamdată. Însă, trecând de această materie, aș zice că nici la matematică nu stau rău. Anul trecut, spre marea mea surprindere, m-am calificat la Olimpiada Națională de Matematică, având cel mai mare punctaj pe Maramureș, împreună cu un elev de la Colegiul Național „Vasile Lucaciu”, Baia Mare. Anul acesta, punctajul meu a fost al treilea pe județ. Mai pot zice că și la partea literară mă descurc destul de bine. Printre pasiunile mele se numără poezia și proza, deși nu mi-am împărtășit lucrările în concursuri notabile; de mai mulți ani, îmi aștern prin caiete și prin foi trăirile și gândurile cele mai profunde, păstrându-le pentru mine.

Performanța devine, încet, încet, tot mai familiară pentru mine, cu fiecare rezultat și medalie de prin concursuri. Tot ce aș putea zice e că, pentru a ajunge aici, nu poți lucra cu forța. A-ți plăcea ceea ce faci e un factor extrem de important pentru a atinge succesul. Desigur, e nevoie și de sclipire, talent, niște lucruri pe care le primești la naștere și pe care le îmbogățești odată cu trecerea timpului. Apoi, menționez o vorbă foarte cunoscută între olimpici, constituind o parte din secretul performanței: „1% inspirație și 99% transpirație!”

Unii spun că nu merită tot efortul, tot stresul pentru olimpiade și concursuri. Alții sunt de părere că elevii sunt obligați de părinții lor, sau că își pierd degeaba copilăria. Ei bine, eu nu sunt de acord. O minte înzestrată e precum o floare – înflorește numai când cel care o are este dispus să o ude (numai că aici, munca ține locul apei). Olimpicii toți fac totul din plăcere, și spun asta atât din propria experiență, cât și din cea a celorlalți mici fizicieni. Așa că da, merită să depui muncă și efort atâta timp cât asta vrei tu. Pentru că, dacă este din propria voință, nu ți-ai irosit copilăria pentru performanțe. Ți-ai petrecut-o fericit, cu manualele în brațe. (Anastasia Herbil)

Felicitări elevilor pentru rezultatele obținute, profesorilor pentru pregătirea elevilor și părinților pentru susținere!

Brîndușa Oanță