Învățăm să iubim și să ne exprimăm emoțiile!

Cred cu tărie că e esențial să iubești ceea ce faci!
Sunt unele zile din viața de dascăl în care iubirea plutește în atmosferă și e foarte vizibilă. E atât de frumos și nobil acest sentiment! Iubirea se învață, așa cred. Îi educăm pe elevii noștri nu doar prin carte, prin limbaj, ci și emoțional. De multe ori prin propriul exemplu, prin puterea cuvîntului, a gestului, a implicării afective. Iubesc cînd reușesc asta! Un feedback pozitiv, pe care-l dorim împărtășit, drept învățare vizibilă: o zi iubită din viața de licean. Elevii mei și-au exprimat emoțiile, trăirile, pentru că… și asta se învață, nu-i așa?
Iată câteva fragmente din jurnalele elevilor mei:

Fiecare zi îți rezervă ceva minunat, dacă știi să vezi minunăția… Oare ce-mi rezervă această zi? Acesta a fost gândul meu în dimineața de 14 februarie. Uimirea și bucuria m-au cuprins, văzând cadoul de la băieții nostri din clasa a XI-a A de la Colegiul Național Pedagogic ,,Regele Ferdinand”! Am înțeles repede și foarte limpede că oricât de singur te-ai simți, cineva oricum se gândește la tine… Și cred ca Valentine’s day nu e doar despre împărtășirea iubirii între cupluri, ci e o zi a iubirii față de toți oamenii. Gesturile mici contează, sunt cele care nu ți se șterg niciodată din minte. Cu acest frumos dar de la băieți, chiar și fetele care se simțeau singure, au simțit că sunt iubite. Și până la urmă, ce poate fi mai frumos și mai iubibil decât să iubești și să te înțelegi cu cei de lângă tine? A fost o zi cum multe trebuiau sa fie până acum și cum multe vor trebui să fie de acum încolo. Și cum doamna dirigintă a spus ca ar fi minunat să vadă și restul lumii cât de bine ne-am simțit, mai jos veți putea citi impresiile colegelor mele, sentimentele stârnite de acest cadou, dar și complotul băieților care s-au descurcat de minune. (Anca Corneștean)
Ziua de 14 februarie era una oarecare pentru mine, până să ajung la liceu. Intrând în clasa mea, am avut parte de o surpriză nemaipomenită. Coleguții noștri minunați, cei șapte băieți, unul și unul, ne-au pregătit o surpriză nemaipomenită, nouă, colegele lor, baloane sub formă de inimă și câteva bilețele cu citate în care multe dintre noi ne-am regăsit. Frumoase citate! Bravo, băieți! De fiecare dată ei știu să ne surprindă într-un mod foarte plăcut și impresionant. (Georgiana Mărginean)
De dimineață m-am trezit cu o stare pozitivă, pentru că Ziua Îndrăgostiților bătea la ușă. Surpriza ce m-a asteptat la școală a fost una foarte plăcută! A fost frumos din partea băieților noștri că s-au gândit la fiecare fată din clasă și s-au hotărât să-i facă ziua mai frumoasă. Gest minunat! Bravo, băieți! Ați reușit să ne surprindeți! Pentru mine această zi nu a fost despre cadouri, ci mai degrabă despre sentimente și unitate. Cum zicea și Nichita Stănescu: ,,Nu trebuie înțelese sentimentele, ele trebuie să fie trăite”, așa cum ar trebui să fie în oricare altă zi din an de altfel, un moment dedicat iubirii. A fost o zi pentru suflet. O zi memorabilă! (Melissa Popovici)
Ziua Îndrăgostiților, ziua în care toți oamenii care se iubesc își exprimă într-un fel sau altul sentimentele. În clasa a XI-a A, de la CNPRF, sunt șapte băieți, iubireți se pare, care au realizat una dintre cele mai frumoase surprize care se pot realiza, simplu, dar cu suflet. Niște balonașe în formă de inimă și niște citate de dragoste, scrise de anumiți autori, pentru fiecare fată din clasă! Ce ziceți? Minunați colegi! Mulți oameni ar trebui să urmeze acest gest, pentru că lucrurile mici, gesturile din suflet ne fac frumoși! (Frankel Orly)
Dimineața asta a fost o dimineață obișnuită, începând de la rutina mea de dimineață până la plecatul spre școală. M-am simțit foarte “rece”, un sentiment cu o ușoară tristețe, nu fiindcă era frig afară, așa m-am simțit, poate, fiindcă eram obosită ori fiindcă nu mi-am împărtășit sentimentele față de persoana la care țin, această zi fiind un privilegiu perfect. Am ajuns la școală. La intrare se afla încă cutia cu scrisorile anonime de dragoste, probabil pentru cei timizi… Pe holurile școlii era liniște, o liniște ciudată pentru o zi dedicată iubirii. Fiind navetistă, ajung printre primii la școală. Deschid ușa la clasa mea și!… rămân foarte suprinsă! Încerc să mă dumiresc. Nu e ca-n alte dimineți! Nu mi-am dat seama din prima privire ce era, erau niște balonașe în formă de inimă, acestea fiind de culoare roșie, pe fiecare bancă! Nu-mi venea să-mi cred ochilor! M-am dus în liniște la băncuța mea, era un bilețel , un bilețel roz-deschis, o culoare care te calma doar privind-o, l-am citit, era o poezie de dragoste ce mi-a adus un strop de fericire, un zâmbet pe buze. M-am uitat în jur: fiecare băncuță avea un bilețel cu un mesaj de dragoste. Evident, din privirile băieților, am înțeles că ei au fost cu ideea! Acest gest reflectă, cât ar fi el de mic, că iubirea dintre colegi e cea mai curată! (Diana Prodaniuc)
Sunt de părere că sentimentul pe care toată lumea ar trebui să îl trăiască nu trebuie împărtășit doar în data de 14 februarie, ci în fiecare zi. Toți suntem focusați intens pe faptul că ,,trebuie neapărat să îmi găsesc sufletul pereche acum”, un lucru, cred eu, foarte greșit. Iubirea necesită răbdare, ea nu apare la comandă și nu se forțează. Eu am avut norocul să o întâlnesc, să o simt și să o trăiesc, încă o trăiesc și sper ca toată lumea să găsească pe cineva care să îl facă la fel de fericit precum sunt eu când simt iubire!
Iubirea nu vine doar din partea sufletului pereche, ea vine din toate părțile, de la părinți și familie, până la prieteni, colegi și profesori. Nimeni nu este singur în viață și nu o să fie! Dumnezeu și… orice persoană din jur o să te iubească. Azi am fost înconjurată de iubire și a fost o zi cum ar trebui să fie toate! (Sorina Stan)
Pentru mine ziua de azi credeam că va fi ca o oricare zi de Valentine’s Day, dar de dimineață cum am ajuns la liceu am avut o plăcută supriză intrând în clasă să văd așezat pe fiecare scaun, care aparținea unei fete, câte un balon în formă de inimă și câte un bilețel cu un citat emoționant. Dragii noștri colegi s-au gândit să ne facă o supriză, nouă fetelor, în această zi a iubirii. Prin mica lor atenție oferită nouă, această zi pentru mine a fost SPECIALĂ. (Brigitta Madzur)
Ziua de 14 februarie este ziua în care sărbătorim iubirea, ziua în care ne arătăm afecțiunea față de cei din jurul nostru prin mici atenții sau printr-un simplu ,,Te iubesc!”. Dacă anii trecuți această zi era ca oricare alta, anul acesta m-a surprins, fiind o zi specială pe care nu o voi uita niciodată. Toate acestea, datorită minunaților noștri colegi care s-au mobilizat și ne-au făcut o surpriză: baloane în formă de inimă și bilețele cu poezii de dragoste. Un gest mic, dar care ne-a adus zâmbetul pe buze tuturor fetelor din clasă, care ne-a făcut să ne simțim iubite și care a dat farmec acestei zile. Gesturile mici demonstrează multe și sunt cele care contează cel mai mult. Băieții noștri chiar sunt un exemplu demn de urmat! (Maria Mihali)
Dragă Valentin, azi este ziua ta, este ziua iubirii. Țin să îți mulțumesc pentru că mi-ai oferit mie și colegilor mei ocazia să ne surprindem colegele cu niște cadouri pe care sigur le merită. Baloanele în formă de inimă și citatele care parcă prindeau viață în sala noastră de clasă au exprimat dragostea noastră față de colegele noastre dragi, o dragoste determinată de faptul că ele ne arată zilnic cum să iubim și cum e să fim iubiți. Sper că și tu ești de acord că sărbătoarea ta este și sărbătoarea lor. (Adrian Cinar)
Pentru ziua de 14 Februarie am avut o grămadă de emoții, pentru că voiam ca fetele să fie mulțumite de surpriza noastră. Le-am cumpărat baloane in formă de inimă și le-am lăsat pe fiecare bancă câte un poem sau o strofă semnificativă zilei de astăzi. Fetele au fost foarte fericite așa că ne-au răsplătit cu câte o îmbrățișare sau un pupic, asta însemnând că efortul depus a meritat. (Vlăduț Tupiță)
Cu gândul la colegele noastre, ne-am făcut un plan pentru a le surprinde. Solidari între noi și complice cu d-na noastră dirigintă, am reușit, iar reușita noastră ne-a adus mii de mulțumiri și pupicei din partea colegelor noastre, care afișau cel mai frumos zâmbet pe care l-aș fi putut vedea eu din partea lor. Mă bucur că eu și colegii mei am reușit să ne mobilizăm și să lucrăm în echipă, să selectăm versuri frumoase de iubire sau citate despre iubire pentru a aduce zâmbetul pe buzele fetelor, dar nu numai atât, ne-am și distrat, am și cântat și ne-am simțit foarte bine la școală. De fapt, în clasa noastră mereu e ceva interesant și plăcut! Cel mai mult m-a uns la inimă când am observat că în ochii fetelor a fost mai mult de atât, și că poate chiar s-au simțit iubite în această zi. (Cristian Țudic)
Așadar, ziua de Valentine’s day s-a dovedit a fi una minunată, pe care cu siguranță nu o vom uita. Cu asemenea colegi, viața de liceu e mult mai frumoasă, plină de farmec și împlinire. Clasa a XI-a A de la Colegiul Național Pedagogic ,,Regele Ferdinand” este o clasă unită, doamna dirigintă ne iubește si ne formează astfel, încât să devenim oameni mai buni, mai frumoși, oameni echilibrați, oameni care se vor descurca în societate. Ne mândrim cu clasa noastră: fete iubibile și băieți iubireți! (Anca Corneștean)

Cum să nu-i iubești? O zi încărcată emoțional, cu poezie, cu scriere creativă, presărată cu mici gesturi de iubire e, de fapt, o zi frumoasă a unei profesoare de limba română, a unei diriginte fericite pentru trăirile ei și ale elevilor ei!

 prof. Odarca Bout,
Colegiul Național Pedagogic ,,Regele Ferdinand” Sighetu Marmației




Sighet – Sărbătoarea Voluntariatului, ediția a XI-a

Duminică, 9 iunie 2019, la Sighet, va avea loc cea de-a unsprezecea ediție a Sărbătorii Voluntariatului.

De unsprezece ani, încercăm să aducem un zâmbet pe fața tuturor copiilor și nu doar, prin simplul fapt că ne dedicăm puțin din timpul nostru pentru a desfășura activități interactive. Anul acesta, ca de fiecare dată, sărbătoarea voluntariatului va avea loc la parcul Grădina Morii (în caz de vreme nefavorabilă în incinta Sălii Polivalente), unde îi așteptăm pe toți să se bucure de frumoasele activități pe care le-am pregătit special pentru ei.

Pentru noi, sărbătoarea voluntariatului e o zi în care încercăm să nu ne mai gândim doar la noi, ci să dăruim din fericirea și bunătatea noastră și celorlalți. Sărbătoarea Voluntariatului înseamnă dăruire, iubire față de aproapele și fericire multă. Vă așteptăm începând cu orele 13:00 ca să creăm o zi e neuitat!

Anca CORNEȘTEAN,
voluntar




Mama, cel mai frumos cuvânt! (Anca Corneștean)

Anca Corneștean

Salut tuturor!

Azi îmi încep articolul cu un frumos și sugestiv citat din popor, care sună așa: “Mama mea nu este milionară, milionar/ă sunt eu când o îmbrățisez”! Cu ocazia acestei zile de 8 Martie, doresc să dedic acest articol tuturor mamelor.

De când deschidem ochii, o vedem pe ea, plină de fericire că am venit pe lume. După un an, îi spunem mama, alergăm prin casă, ne jucăm și prin toate acestea îi umplem sufletul de bucurie. Ea este cea care ne duce de mânuță la școală, este cea căreia îi pasă cel mai mult de noi, care ar lupta până în pânzele albe ca să fim fericiți. Ea este cea care comunică cu noi, care încearcă să ne fie prietenă, care se pune în locul nostru pentru a ne rezolva problemele. Mama, este cea care ne oferă cele mai bune sfaturi, care uneori ne enervează, dar ne ajută de cele mai multe ori. Din punctul meu de vedere, ar trebui să le mulțumim zilnic că există și că își rup din timp pentru a ne fi alături. E femeia la care ne uităm când avem o serbare, recităm o poezie sau avem emoții, fiind femeia care ne imprimă încredere, cea care ne pune mâncare pentru școală, frumoasa femeie care dacă mai vede o felie de tort pe farfurie, ți-o dă ție, chiar dacă tu ai mâncat două și ea niciuna.

Toate mamele trebuie să fie respectate și iubite de copiii lor, indiferent de ceea ce sunt. Ele sunt cel mai mare dar al nostru, fără de care noi nu am fi existat. Trebuie să le fim recunoscătoare mamelor mereu, deoarece ele ne-au dat viață, au depus cel mai mare efort și nicio fată nu realizează, până nu devin la rândul lor, mame. Cred că cea mai frumoasă “meserie” este cea de mamă, deoarece îți vezi copilul cum se dezvoltă sub ochii tăi, cum trece prin fiecare etapă a vieții și la fiecare reușită de-a lui, devii cea mai fericită mamă din lume. Mama este un profesor care nu ne predă din cărți, ci din propria experiență de viață și eu cred că sunt cele mai bune profesoare ale unui copil.

Eu mă mândresc cu mama mea și prin intermediul acestui articol vreau să îi mulțumesc că există și că are grijă de mine în fiecare clipă. Le mulțumesc de fapt, tuturor mamelor din lume care își dedică viața pentru copiii lor, oferindu-le zilnic iubire necondiționată, fiind singurele persoane care nu pot sta supărate pe noi mai mult de o zi, care atunci când plângem, ele suferă de 1000 de ori mai mult, iar atunci când suntem fericiți, mulțumesc lui Dumnezeu că le-au dat copii așa frumoși și buni. De 8 Martie și nu numai, vreau să vă urez sănătate, fericire și să vă mulțumesc, dragi mame, că ne faceți niște copii împliniți. Fără voi nu am fi nimic!

Anca CORNEȘTEAN

Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand”




Viața: un munte de câștig! (autor, Anca Corneștean)

Anca Corneștean

Salut tuturor! Revin după lungi săptămâni în care inspirația nu mi-a prea bătut la ușă, însă acum s-a gândit să îmi facă o vizită. Ei bine, dragii mei, stând așa, m-am gândit că viața este ca un munte. La baza muntelui se află momentul nașterii noastre. Pe măsură ce înaintăm în viață, urcăm și muntele. În vârful muntelui se află scopurile noastre, ceea ce vrem să ajungem, familia pe care urmează să o avem, se află dorințele noastre, se află de fapt fericirea, dar fiindcă viața este un munte înalt și greu de urcat, până să ajungem în vârf vor dura decenii. De aceea poate pe drum, ne vom lovi de o stâncă ascuțită și ne va sângera piciorul, deci va trebui să luăm o pauză. Poate că mai sus vom da de zăpadă și va trebui să coborâm ca să ne îmbrăcăm mai gros și să o luăm de la capăt. Poate la mare înălțime vom vedea un urs și va trebui să ne prefacem morți și poate chiar în apropierea vârfului vom întâlni alți oameni care nu vorbesc și gândesc ca noi și va trebui să ne adaptăm ca să trecem la alt nivel.

În momentul când ajungem la ceea ce ne-am propus, am pus steagul în vârf, ne-am făcut stăpânii piscului și suntem fericiți. Avem familia noastră, suntem angajați, deci suntem niște oameni împliniți. Sunt mulți care atunci când ajung în vârf preferă să coboare și să “atace” un alt munte. Sunt mulți cei care ajungând sus, pun un picior greșit pe o piatră slabă și cad, fiind nevoiți să reia traseul muntelui.

Din toate acestea, ceea ce trebuie să fie înțeles este faptul că pe parcursul vieții vom avea multe piedici. Poate nu ne va plăcea școala la care mergem sau prietenii pe care îi avem, poate nu ne va plăcea în ce oraș locuim sau ce prepară mama la micul dejun. De-a lungul vieții nu ne vor plăcea multe, vom lua multe decizii proaste, vom călca greșit și ne vom ridica, vom plânge și apoi vom râde, dar cel mai important lucru este să avem voință. Dacă avem voință nimic nu ne poate doborî. Dacă noi vrem să ajungem în vârful muntelui, vom ajunge acolo indiferent de eșecurile și loviturile vieții. În schimb, dacă aceste piedici ne vor lovi și vom rămâne acolo răniți, nu ne vom atinge niciodată scopurile.

Nu uita, necazurile nu te rănesc, ci te întăresc. Ploaia nu te udă mereu, ci poate îți curăță o cale, iar viața nu-ți vrea răul, ci te pregătește pentru “propriul munte” și te învață cum să-l învingi.

Până data viitoare, vă doresc să fiți puternici și să aveți succes în tot ceea ce v-ați propus să faceți.
Vă îmbrățișez!

Anca CORNEȘTEAN
Liceul Pedagogic ”Regele Ferdinand”




Iubirea, mai mult decât un simplu cuvânt (autor, Anca Corneștean)

Anca Corneștean

De-a lungul timpului, am întrebat mai mulți oameni ce înseamnă pentru ei, iubirea. Unii copii mi-au spus că iubirea e atunci când mama te așteaptă cu mâncare caldă acasă, unii adolescenți mi-au spus că iubirea înseamnă un sărut, o îmbrățișare, un cuvânt frumos și bineînțeles că cei adulți mi-au spus că iubirea înseamnă respect, onestitate, grijă și afecțiune.

Albert Schweitzer spune că: “Ceea ce numin noi iubire, este în esență venerația vieții”. Dacă privesc la toate acestea, nu pot spune decât că iubirea e un sentiment pe care îl purtăm cu noi indiferent de situație. Iubirea e pretutindeni: în oameni, în natură, în tot ceea ce ne înconjoară. Suntem creați din iubire, pentru a oferi iubire. Ei bine, aici, rămâne de văzut. Din păcate, oamenilor le e frică să iubească. Ne este frică să spunem te iubesc. Ne temem de acest cuvânt minunat, care are o semnificație atât de mare. Când spunem te iubesc, mai spunem de fapt și te respect, am grijă de tine, o să fiu acolo pentru tine indiferent de situație.

Întrebarea mea este: De ce ne temem de iubire, dar de ură nu? Ne este atât de ușor să bârfim, să jignim, să ne răzbunăm, dar când e vorba de a oferi o îmbrățișare, un zâmbet, depunem cel mai mare efort sau poate unii, nici nu îl depunem. Oamenii sunt cerșetori de iubire. Fiecare își dorește afecțiune și dragoste din partea altora. Din nefericire, nu mai avem timp pentru așa ceva. Nu mai ieșim la plimbare cu persoana iubită, nu mai oferim flori. Toți suntem în goana după propria fericire și bineînțeles în nesfârșita goană după bani. Doar prin iubire vom ajunge la fericire. Dacă iubim, automat devenim mai fericiți. Dacă primim afecțiune din partea cuiva, automat moralul nostru se ridică. Antoine de Saint-Exupery spune că: „Adevărata iubire începe de acolo de unde tu nu mai aștepți nimic în schimb”. Așa este. Nu iubim pentru ca să fim iubiți, ci iubim pentru că doar prin iubire devenim mai fericiți și împliniți. Dacă vom fi oameni iubitori, cu siguranță în jurul nostru vom avea oameni asemeni nouă.

Sunt o fire iubăreață și ajung să iubesc repede pe oricine. Mulți spun că e un defect, că nu ar trebui să mă atașez așa repede de cineva, dar automat dacă simt că cineva are nevoie de iubire, nu ezit nicio clipă să i-o ofer. Consider că atașarea nu e altceva decât o altă teamă de-a noastră. Ne temem să ne atașăm ca să nu fim dezamăgiți, dar dacă nu ne atașăm, sentimentele nu vor fi decât unele false și până să ajungă sincere, practic înșelăm iubirea. Boethius spune că: „Dragostea nu cunoaște legi”. Nimeni nu ne dictează cum să iubim. O facem în felul nostru, important este să o facem. Din punctul meu de vedere, dragostea nu are nici limite. Putem iubi până unde vrem noi, până la lună și înapoi, așa cum mi-au spus copiii, sau putem iubi până la Dumnezeu sau putem iubi atât de mult sau așa de mult, putem iubi o secundă, un minut, ore, zile, luni, ani sau pe veci. Important e să iubim.

Nu vă ascundeți, iubiți, exprimați-vă sentimentele, râdeți, jucați-vă, apoi iubiți, plângeți, fiți nervoși, apoi iubiți din nou. Orice ați face nu renunțați niciodată la iubire. Ea este sentimentul ce ne mai ține vii. În final vă las cu frumosul citat a lui Don Miguel Ruiz care spune că: “Fericirea se naște din iubire, iar iubirea se naște chiar din inima omului”. Nu vă temeți să iubiți, pentru că iubirea e cel mai frumos sentiment pe care poate cineva să-l simtă.

Anca CORNEȘTEAN

clasa a X-a A,
Liceul Pedagogic ”Regele Ferdinand”




O îmbrățișare nu costă nimic! (autor, Anca Corneștean)

Apar oameni în calea noastră care poate sunt triști, fără vlagă sau lipsiți de bună dispoziție.

Luni, 05.11.2018, clasa a 10-a A a Liceului Pedagogic “Regele Ferdinand” s-a hotărât să ofere îmbrățișări gratuite tuturor celor din orașul nostru. Așa că ne-am făcut tricouri și am acumulat dispoziție bună ca să o putem oferi celor din jur. Nu vă putem explica cât de bucuroși au fost oamenii când i-am îmbrățișat.

Poate acest cuvânt “îmbrățișare” nu este unul de mare amploare dar are o Semnificație mare. În momentul când deschizi brațele și primești pe cineva în sufletul tău, înseamnă că lumea va deveni mai bună. Chiar dacă unii, mai rușinoși, nu s-au oferit să ne îmbrățișeze, important este că noi am avut această intenție.

Pentru noi a fost o zi minunată, în care chiar dacă am oferit fericire ne-am încărcat cu și mai multă. Sufletele noastre sunt pline de împlinire pentru că am reușit să facem oamenii fericiți. Doar așa îți dai seama că fericirea nu stă în lucruri materiale, ci în fapte și în gesturi mărunte. Azi, oamenii ne-au demostrat că o îmbrățișare îți poate schimba starea emoțională, te poate face fericit într-o secundă. Recunosc, a fost mai greu la început să oferim îmbrățișări, dar pe parcurs ne-am obișnuit și am încercat să oferim cât mai multe.

Sunt de părere că ar trebui să oferim îmbrățișări în fiecare zi și, nu neapărat doar celor cunoscuți. Dacă vedem un om pe stradă care e trist și mergem să îl îmbrățișăm, poate că îl facem mai fericit și îi oferim încredere în sine. Vrem să-i mulțumim dragei noastre profesoare de psihologie, Krișan Cristina, pentru acest minunat proiect care ne-a făcut ziua mai bună. Iar, în încheiere, vă îndemn să oferiți cât mai multe îmbrățișări ca să vedeți câtă fericire acumulați.

Anca CORNEȘTEAN

clasa a X-a A,
Liceul Pedagogic ”Regele Ferdinand”




Un zâmbet nu costă nimic (autor, Anca Corneștean)

Anca Corneștean

Salut, dragii mei! Ghiciți despre ce vorbim azi! Bineînțeles că azi vorbim numai și numai despre zâmbete. Dacă avem curiozitatea să căutăm în DEX, vedem că semnificația cuvântului zâmbet este “strălucire, sclipire”. De altfel vedem și semnificația de „râs fără sunet, exprimat doar prin destinderea buzelor”.

Ei bine, vreau să vă spun ce cred eu despre zâmbete. Dacă leg cele două definiții și le prelucrez în funcție de ceea ce consider eu că înseamnă un zâmbet, definiția sună așa: Zâmbetul este un sunet al inimii prin care strălucești și oferi sclipire celor din jur. De ce am ales azi să vă vorbesc despre zâmbete? Pentru că eu sunt o persoană foarte veselă și văd că din ce în ce mai mulți oameni uită să zâmbească, dar mai mult de atât, nici nu mai știu cum să o facă. De mică am fost învățată că dacă am o zi proastă, nu trebuie să le ofer starea mea și celor din jur. Indiferent de ziua pe care am avut-o, dacă a fost nevoie să ofer un zâmbet, l-am ofeit din tot sufletul. Un zâmbet constă în iubire, sinceritate și onestitate. Nu îmi place că azi, zâmbim forțat, în fața unei persoane, iar peste două minute, ne întoarcem cu spatele, o bârfim și ne schimbăm expresia feței. Din punctul meu de vedere, zâmbetele sunt ca banii. Banii nu îi dăm pe orice și nu oricui. Îi dăm băncii și tuturor celor care se ocupă de “nevoile” noastre zilnice cum ar fi apa, lumina, etc. În rest îi dăm uneori oamenilor săraci, la supermarket și pe micile dorințe ale noastre. Așa este și cu zâmbetele. Nu trebuie să le dăm oricui. Putem considera banca la care suntem mereu datori, familia. Familiei trebuie să îi oferim zâmbete în fiecare minut, oră, zi, an și pentru toată viața. Supermarketul îl luăm ca o grămadă de prieteni, necunoscuți, sau alte persoane care intră în viața noastră. Nu ne este greu să oferim un zâmbet celei care ne vinde pâinea, nici celui mai bun prieten. Totodată putem oferi zâmbete celor săraci cărora le dăm un leu sau celor care ne salută fără să știm cine sunt. Este foarte ușor să zâmbim, dar câți zâmbim cu adevărat? Am ajuns la concluzia că niciodată nu vom ști când zâmbim cu adevărat, pentru că zâmbetul sincer, vine involuntar, vine direct din inimă și nu conștientizezi să realizezi că ai zâmbit. Un zâmbet fals este gândit, calculat, planificat cu mult timp înainte să stai față în față cu acea persoană. Așa că să știți că atunci când vă gândiți să zâmbiți, nu e un zâmbet real, ci unul… impus.

Luând o parte din zâmbete, pe cele false, vreau să vă spun că sunt cele mai dureroase. Nimeni nu-și dorește să primească un zâmbet fals în schimbul unui zâmbet sincer. E ca și cum ați schimba un inel de aur cu unul din tablă. Este ca și cum ai falsifica un obiect care bineînțeles nu mai are aceeași valoare ca și originalul. Nu este obligatoriu să zâmbim în fața persoanelor pe care nu le agreem sau în preajma cărora nu ne simțim bine. Nu suntem dozatoare de zâmbete. Trebuie să avem grijă cu ele. Un zâmbet fals te va afecta mult, atât psihic cât și fizic. Pe plan fizic deoarece te vor durea maxilarele, fiind o forțare a mușchilor, iar pe plan psihic deoarece te va încărca cu energie negativă. Să nu mai spun că un zâmbet fals, creează disconfortul celor din jur care își dau seama imediat că este forțat. Eu una, sincer, nu am falsificat nici măcar un zâmbet. Decât să îl forțez, mai bine nu am zâmbit. Așadar, toți cei care m-ați văzut zâmbind, să știți că totul a fost real, dar mai ales din suflet.

Acum, să luăm cealaltă parte, pe cele sincere și frumoase. Ei bine, aceste zâmbete sunt poarta către fericire, către tot frumosul. Printr-un zâmbet care zboară din suflet, poți schimba ziua sau chiar viața unui om. În momentul când doi oameni sinceri oferă zâmbete la fel ca ei, se creează o conexiune între inimi, e un fel de armonie, e sclipirea despre care vorbeam mai sus. Un zâmbet oferă încredere, sprijin, ridică moralul și face oamenii fericiți. Zâmbetul și îmbrățișarea sunt un “cuplu” care fac minuni. Dacă un om poate oferi acest cuplu sincer către cât mai multă lume, totul este perfect. Așa cum am spus și în titlu: Un zâmbet nu costă nimic! Așa că vă rog să oferiți zâmbete și să încercați să fiți mai veseli, să vedeți binele și mai apoi răul. Oferiți toată sinceritatea pe care o aveți pentru că nici nu vă dați seama câți oameni au nevoie de sinceritate pentru că au fost mințiți mai mereu, iar acum nimeni nu le oferă zâmbete sincere. Sunt sigură că putem schimba multe fiind sinceri. Desigur, e o calitate greu de dobândit, dar vă spun că este minunată. Te simți foarte împlinit când ești sincer cu cineva pentru că abia atunci realizezi cât de bun ești. Nimeni nu are părți rele. Părțile rele, sunt de fapt cele bune care încă nu sunt descoperite.

În încheiere, vreau să vă spun ca nu este ușor să fii sincer sau să oferi un zâmbet cald care să vină din inimă, dar vă garantez ca veți fi plini de energie pozitivă când o să reușiți. Iar cei care deja aveți această calitate, nu încetați să o folosiți. E minunat ceea ce poate face. Până data viitoare, vă las cu citatul lui David Boia care spune: “Zâmbiți fără teamă, zâmbetul n-a fost impozitat, încă”. Vă pup!

Anca CORNEȘTEAN




Oameni și oameni… (autor, Anca Corneștean)

Salut tuturor! Azi m-am hotărît să “evadez” și să plimb în sufletul meu și o bucățică din “Salut, Sighet!”. Mi-am luat ghiozdanul în spate, agenda de articole, încălțămintea de călătorie, geaca de blugi și am plecat să îmi găsesc inspirația. Și iată că am găsit-o tocmai într-o Mocăniță și în spatele unor aburi fumurii care lovesc munții și stârnesc în mine mii de emoții. Pătrunzându-mi aburii prin gând, m-am decis să vorbesc despre oameni.

Acum, în jurul meu pot vedea o mare de oameni. Înalți, scunzi, unii mai grași, alții mai slabi, dar fiecare bucurându-se de farmecul pe care natura îl oferă. Sunt fericită că de-a lungul vieții, Dumnezeu mi-a dat ocazia să întâlnesc mii de oameni și să învăț că fiecare om intră cu un scop în viața ta, pentru a-ți arăta ceva și pentru a-ți da o lecție. De multe ori, suntem dezamăgiți de oameni și de faptele lor, dar nu avem cum să știm dacă acea atitudine pe care ne-o oferă, nu are să ne ajute să realizăm anumite aspecte ale vieții.

Cunosc multe persoane de la care am primit lecții și care m-au învățat că oamenii vin și pleacă din viața ta, lăsând în urmă amintiri atât plăcute cât și neplăcute. Sufeream mult din cauza oamenilor, până să învăț cum să mă comport cu ei. Am învățat că pe oamenii aroganți trebuie să îi evit, cu cei mai puțin deștepți, dar pe deasupra și fuduli, trebuie să fac cum spun ei și să tac ca să ne fie bine tuturor. Pe oamenii agitați, am învățat să îi liniștesc, iar pe cei triști am încercat să îi alin cum am putut eu mai bine. Cu oamenii buni și inimoși am făcut în așa fel încât să le ofer și inima mea. Alături de cei fericiți, am râs, iar pe cei care nu știu să râdă, i-am învățat. Nu m-am ferit niciodată de nimeni, am încercat să văd mereu binele la toți și să nu judec nicio persoană până nu o cunosc cu adevărat. Bineînțeles că am îndepărtat o mulțime de oameni de lângă mine, pentru că nu aveau o influență pozitivă asupra mea. Am primit o mulțime de oameni în sufletul meu. Cei care mi-au demonstrat că țin la mine, sunt și acum în inima mea și aș risca orice pentru ei. Viața ne oferă o mulțime de oportunități care ne ajută să ne maturizăm, să devenim din ce în ce mai conștienți de persoanele pe care le avem lângă noi. Cunoscând mulți oameni, e mult mai ușor să alegi pe cine vrei să ai lângă tine. Din punctul meu de vedere, cu cât ești mai retras, necomunicativ, vei ajunge sa fii foarte dezamăgit de lume, pentru că nu vei știi cum să selectezi, cum să faci diferența dintre un om bun și unul mai puțin bun. Nu vreau să atac pe nimeni, toți oamenii au farmecul lor aparte, dar sunt mulți oameni falși care pe față îți vor binele, te iubesc, iar pe la spate, te bârfesc și îți vor răul. De acești oameni m-am ferit mereu, dar Dumnezeu mi i-a dat în cale pentru a mă învăța să nu îi bag în seamă, să îi las să își facă jocul și să merg mai departe.

De fiecare dată când văd un om bun, încerc să îl țin aproape de mine, să mă comport frumos și să îl îndrăgesc. Singurii oameni pe care nu i-am înțeles au fost cei invidioși. Cei care nu se mulțumesc cu ceea ce au și îți poartă ură pentru ceva ce tu ai și ei nu. Invidia mi se pare cel mai urât lucru, după părerea mea, fiind pălăria sub care se ascund toate celelalte păcate. Trebuie să apreciezi ceea ce ai, să te bucuri că nu e mai rău, iar dacă îți dorești ceva ce deține cel de lângă tine, muncește și poate cândva vei avea și tu. Eu nu am purtat invidie niciodată și muncind, am avut numai de câștigat, iar cei ce mi-au purtat mie invidie, acum sunt tot acolo, fără nicio evoluție. Când întâlnesc oameni inteligenți, caut să învăț ceva de la ei, să știu să îi apreciez și să acumulez cât mai multe informații. La oamenii care mi-au atins inima cu o poezie sau un cântec am încercat să îmi stăpânesc lacrimile, iar cu oamenii înțelepți mi-am luat doza de bucurie și puritate.

Acum, aici, văzând mulți oameni care mai de care mai “sofisticat”, îi mulțumesc lui Dumnezeu că am doar oameni frumoși în viața mea, cu care mă pot lăuda și cărora le mulțumesc că au apărut odată cu timpul pentru a-mi face viața minunată. Chiar dacă voi fi acasă când se va publica articolul, vreau să vă spun că aici, în Vișeu de Sus, am înghețat de frig în perechea mea cea nouă de Vans-uri, dar numai aici mi-am găsit inspirația, deci a meritat să mă plimb cu Mocănița și să îmi limpezesc gândurile. Mă bucur că am lăsat o amprentă de “Salut, Sighet!” și aici. Chiar vă recomand să dați o tură cu Mocănița, să vedeți cât de minunat e, dar până atunci, dragii mei, vă îmbrățișez și vă iubesc. Fără voi, nu eram ceea ce sunt acum…

Anca Maria Corneștean
Cls. a X-a A, Liceul Pedagogic “Regele Ferdinand”




Speranța trăiește la Sighet! (autor, Anca Corneștean)

Anca Corneștean

SALUT, tuturor! Astăzi am ales să vorbesc despre ceva mai sensibil, să vorbesc despre un “lucru” pe care îl obții destul de greu de la un om în ziua de azi. Am ales să vă vorbesc despre zâmbete. Dar nu despre orice fel de zâmbete, ci acele zâmbete sincere de care eu am parte mai mereu. Acum câțiva ani, am ales să devin voluntară în grupul “ Speranța” la Oratoriul „Sfântul Francisc de Assisi”, ordinul Fraților Minori Capucini. Sunt foarte mândră de alegerea mea, pentru că de atunci mi-am dat seama că, de fapt, există o mulțime de diferențe între zâmbete. De multe ori credem că oamenii ne oferă zâmbete sincere, care exprimă fericirea adevărată. Este complet normal să credem acest lucru, neștiind, de fapt, ce înseamnă cu adevărat un zâmbet venit din adâncul sufletului și care poate îți stârnește și o lacrimă.

Grupul „Speranța” se ocupă de… fericire. Acesta este obiectivul nostru. Noi vrem fericire. Oferim fericire și primim fericire. Noi iubim toți oamenii și vrem binele tuturor. De cele mai multe ori ne focusăm asupra copiilor care nu au tot ce își doresc, copii care merită să fie fericiți, dar nu au posibilitatea. Noi suntem cei care vrem să le dăm o șansă la fericire.

Grupul „Speranța” este o mare familie compusă din mulți membri, fiecare dedicându-se în felul lui, încercând ca totul să decurgă cum trebuie. În fiecare sâmbătă, dar și duminică, strângem copii de la casele de tip familiar și încercăm să le oferim câteva ore de vis pe care și le doreau demult. A fi voluntar înseamnă a fi dedicat și implicat în tot ceea ce se întâmplă. Scopul este unul singur: de a aduce fericire.

Ei bine, revenind la zâmbete, acestea sunt cele mai sincere, iar în momentul când vei atinge acest scop și vei aduce fericire unui copil, vei observa că zâmbetul este unul cu adevărat revelator. Pe mine, acest grup m-a făcut să devin un om mai bun, mai sufletist, dar, mai ales, m-a făcut să realizez cât de importantă este viața și cât de important este să prețuiești ceea ce ai, pentru că poate unii nu au nici ceea ce ai tu în prezent.

Vorbind mai pe larg, grupul „Speranța” organizează și un frumos campus de vară, în fiecare an, unde de asemenea așteptăm pe oricine pentru a petrece timp împreună și a genera amintiri.

Sunt de părere că fiecare copil are o poveste, fiecare om are soarta lui, dar ceea ce este cel mai important este să fii fericit și să te bucuri de viață. Consider că un voluntar adevărat nu aduce bucurie din milă pentru acești copii, ci aduce bucurie pentru că o merită, iar atunci când faci un copil fericit, din punctul meu de vedere, tu devii de 100 de ori mai fericit. Astfel va fi fericire peste tot! Cel mai important este să putem oferi un zâmbet curat și onest, un zâmbet care să creeze în jurul nostru un ocean de fericire.

Așadar, grupul nostru este o mare familie care caută pace, bucurie și frumusețe. Împreună aducem zâmbete. “Să ne întălnim mereu cu un zâmbet, căci zâmbetul este începutul dragostei, iar dragostea înseamnă viață”. (Maica Tereza)

Mai jos, vă supun atenției un clip cu ceea ce însemnăm noi:

Anca Maria Corneștean
clasa a IX-a A,
Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand”




Sighet – Culori pentru pace, ediția a III-a

Expoziția internațională „Culori pentru pace”, ajunsă la cea de a III-a ediție în Sighetu Marmației, cuprinde desene ale copiilor din peste 20 de țări aflate în conflict militar. Scopul evenimentului este de a transmite mesajul de pace al copiilor de pe întreg mapamondul.

„Culori pentru Pace” este un proiect care a luat naștere în anul 2015 – proiect inițiat de domnul Antonio Giannelli, președintele Asociației I COLORI PER LA PACE – și la care au aderat, încă de la început, 70 de școli din 50 de țări de pe 5 continente. S-au adunat mii de desene realizate de copii cu vârste cuprinse între 4 și 10 ani. Desenele lor au călătorit în toată lumea fiind expuse în expoziții internaționale în toate colțurile mapamondului.

Evenimentul sighetean se împletește cu expoziția de la Muzeul Maramureșean (secția de Etnografie), intitulată „Primăvară recreată din 100 de…” culori, gânduri și materiale reciclate, expoziție a copiilor din grădinițele din județ.

Ca în fiecare an, vernisajul expoziției este completat de un program artistic la care participă Corul Clopoțeii (clasele a VI-a B și a VII-a A) de la Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand”, dirijat de doamna prof. Rodica Gheorghiu, corul Școlii ” Dr. Ioan Mihalyi de Apșa” condus de doamna prof. Lucreția Herșcovici, grupul elevilor Școlii nr. 5 coordonat de doamna prof. Maricuța Borca, elevi ai Școlii „George Coșbuc” și ai Școlii gimnazială nr. 2 (clasele a IV-a A și B, alături de a VIII-a B), prof. coordonator Mihalca Codruța. Cântă și îndrăgita elevă a Liceului Pedagogic „Regele Ferdinand”, Anca Corneștean. Anul acesta, cântecele de pace ale copiilor sigheteni celebrează acordarea Mărcii de Patrimoniu European Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet.

Deschiderea expoziției va avea loc pe Aleea Pietonală din Sighetu Marmației (str. Corneliu Coposu), miercuri, 11 aprilie 2018, începând cu ora 10:00.

Adela Ștefania Pop,
consilier cultural
Primăria Sighet