Sorcovă de pe acasă,
Să trăiți cu frâna trasă,
Să munciți, să tot plătiți,
Pe datorii să zâmbiți.
Taxele să vă rodească,
Statul să vă mulțumească,
Salariul să stea pe loc,
Prețurile să nu ia foc.
Frigider plin pe hârtie,
Realitatea-i aurie,
Facturi grele, contul gol,
Dar discursu-i protocol,
Școli cu vise ideale,
Spitale cu nosocomiale,
Pensii cât mai speciale.
La mulți ani, cu ton moral:
Strângeți cureaua… egal!
Ia mai mânați măi flăcăi,
Dar să nu uitați de… ei!

ARS PUBLICA

(Sighet, centrul municipiului, str. Basarabiei, ora 14:00, 09. decembrie, sec. XXI )

Au ieșit într-o plimbare
pe la Sighet cățelușii!
Haideți toți, cu mic, cu mare,
S-o ștergem ca… spiridușii,

C-au venit să stăpânească,
Să ne latre, să ne-alunge
Și-un pic să ne… hăituiască!
Doamne feri, de ne-or ajunge!

Ars Publica

Tristețea noastră-i simplă și fără echivoc:
Avem resurse gârlă – din cele naturale –
Da’ nu suntem aleșii ca să avem noroc
Și să ne-ajute Statu’ să nu pierdem parale.

Azi totu-i clar și Cerul ni-i martor solidar:
Avem mașini bengoase și PIB-ul cât credința
Ne batem în consumuri și nu e în zadar
Că ne-a crescut doar “faima” și prea puțin putința.

Se duc bănuții noștri rapid pe “mari” tentații,
Avem liber la viața grăbită să ne toace,
Plătim la greu chiar apa și… alte aberații –
De nas ne duc borfașii, ne place, nu ne place!

Al nostru-i viitorul deși ni-l dau cu… cântec
Cei care-au pus zăvorul la apă, aer, soare,
Și nu ne folosesc nici moaște, nici descântec,
Când ni se-arată ușa și… valea, la plimbare!

Mi-e dor de apă pură în loc de Coca – Cola,
De carne fără E-uri și lapte de la țară,
Că prea ne iau de fraieri cei ce-au stricat busola
Și-acum plătim la prețuri mai mari ca pe afară.

Ars Publica

Un regat pentru cultură, un bănuț pentru-o idee!
Astea-s vremurile-n care se-agită prea-luminații
Să aducă multă carte pentru singura din nații
Care fabrică diplóme și le dă urgent, la cheie?

Ooo, venit-au negre zile, fără rost și fără artă,
Prefăcute de mulți „doctori” într-o lume de carton,
Și-au venit hoarde inculte, călărind un bou-vagon
Să ne spună alte snoave, cu tupeu și puși pe harță.

Pregătiți-vă din vreme, nu furați și nu fentați,
Că veni-vor pe cai turbo, îngeri cu figuri nomade
Pe mulți îi vor duce-n iaduri și-i vor învăța balade
Și-or cânta prin alte zone, într-o lume de ratați.

Lumea noastră se scufundă fără șanse de salvare
Și prin voi, voi epigonii ce-ați făcut cultura preș,
V-ați dat titluri, bani și funcții, între voi v-ați tot ales
Iară noi rămânem liberi, condamnați la… disperare.

Ars Publica

Țara noastră-i full de oi –
Multe negre dar și blonde,
Avem și specii de soi,
Câteva-s din catacombe.

Țara noastră-i tot în frunte
Pe la UE și la NATO,
Da’ mai stă și-ntr-un genunche,
Că politic-a driblat-o.

Da’ băieții noștri-s pașnici
Și-și trag țara după ei,
Au umor, și-s și șăgalnici
Vor la stână, că-s mulți miei.

Ba cu-oaie, ba cu genunche,
Vedem fraților modele!
Să strigăm dintr-un rărunche:
Avem domni de trei lulele!

Ars Publica

Plecăm abrupt, prea trist, spre infinit,
Și-n urmă ne rămâne pasul tainic
Ce lasă goluri peste ce-am clădit
Căci ne presează dur, un timp obraznic.

Ne mai oprim din mers, timid, c-o floare
La catafalcul celor ce pierd locul
Dintre cei vii și, c-o-ntrebare,
Refacem gânduri și-ntreținem jocul

Din care-am fost excluși de cruda soartă.
E-o glumă tot: destin, eternitate,
Cuvinte ce spre alte lumi ne poartă.
Putem zâmbi? Rog… seriozitate!

Ars Publica

Timpul trece, vremea zboară,
Lumea avansează-n trombă,
Discomfortul ne omoară
Doar când ne mai pic-o… plombă.

Se testează-n spații arme,
Mulți savanți visează raiul,
Doar la noi ne iau la palme
Domni ce violează graiul,

Ne spun într-o limbă moartă
(Da’ nu-i vorba de latină!)
Că suntem bătuți de soartă
Când poporul nu se-nchină!

Doamne iartă semidocții,
Că-s făcuți să se ferească –
Mai ceva ca-n fața morții,
De cultura… nefirească.

Ars Publica

Limba noastră-i o comoară
Și-o vorbesc de-a valma, unii,
Sunt destui ce o omoară
Agitând din morți, străbunii.

Limba noastră-i violată
De ciobani stăpâni pe turme,
Ce n-au reușit vreodată
Pe pământ să lase urme.

Limba noastră-i azi pribeagă –
Se dezvoltă cu sechele:
Surghiunită-n lumea largă
Face, sclavă, temenele.

Oare unde -s visătorii
Ce-au crezut în revoluții?
Azi în țară-i plin de molii:
Fără „piele” nu-s soluții!

Ars Publica

Pensionarii noștri “jalnici”
Sunt mulțumiți c-un ban de pâine:
Deși au fost odată harnici,
Azi ei trăiesc de azi pe mâine.

Să-i mai întrebi cât le dă statul
Pe câți leuți și-au vândut viața?
E prea târziu, așa li-i datul
Din pensie-și pot face… piața,

Să-și strângă-n pungă niște ceapă,
Cartofi, doi morcovi și-o gulie,
Iar cei de Sus n-or să priceapă
De ce fac “ăștia” gălăgie.

Se mai revoltă, rar, sărmanii,
Pe cei cu pensii speciale,
Pe cei ce au trișat cu anii
Și au muncit cu… vorbe goale.

Cică din toți prea – specialii
Ce s-au retras cu pensii grase
Cei mai plătiți sunt generalii,
Parlamentarii și-alte caste:

Soldați ce n-au văzut războaie,
Judecători cu grade-ascunse,
Chiar bugetari cu mari căsoaie,
Și alte funcții bine… unse.

Iar cei săraci, bieți profesórii,
Pensionari cu multă carte,
Și inginerii, muncitorii,
Categorii ce n-au fost parte

La marea luptă pe ciolan,
Trăiesc în lumea imperfectă
Ce îi “suportă” an de an,
Și-așteapt-o soartă mai… corectă.

Ars Publica

Vai de biet popor săracu’
E mereu servit din… gură,
Că doar n-a votat cu… dracu’
Pentru țara – sinecură.

Și-au tras toți conducătorii
Pe criterii, cu respect,
Lefuri supra-meritorii
După muncă și-ntelect.

Să ne țină doar bugetul
C-au votat cu mare râvnă
Să le dăm din plin bănetul!
Iar boborul, mucles, smirnă!

Sigur merită cu toții
Salarii grase și premii,
Ei sunt sus, iar jos netoții
Parlamentu-i plin de genii.

Sunt ai noștri, sunt pe cai –
N-au treabă cu deficitul,
Și-au dat iama în… mălai
Vede tot nenorocitul.
.
Că… de’!… uite-n primării
E-o efervescență rară
Sunt plimbate chiar hârtii
Ca să vadă cei de-afară!

Toți se zbat să meargă șnur
Să se facă școli, șosele,
Iar pe noi ne doare-n… pur,
Ne plângem că-s zile grele!

Nu-i vedem cum se agită,
Cum se-ndeamnă la proiecte?!
Da’ țara-i nenorocită
Plină-i de minciuni abjecte

Cum că se plătesc aiurea
Bani pentru politik klass,
Da’ românu-i ca pădurea
Mult-o fost, n-a mai rămas

De-aia vrea omul la… stat:
Se fac investiții grele
Pentru cei care se zbat
Fix opt ore… de plăcere!

Ars Publica