Asociația Cultura Gratia Urbis – deși înființată cu doar trei ani în urmă – este un „actor” important în peisajul cultural sighetean. Pentru a cunoaște mai bine activitatea asociației de până acum dar și din dorința de-a afla ce proiecte are în stand-by, pentru anul în curs, am avut o discuție cu doamna Andreea Biro, președinta ONG-ului sighetean.
Ion Mariș (I.M.): Doamnă prof. Andreea Biro, știu că ați implementat câteva proiecte interesante în orașul nostru. Pentru cititorii noștri v-aș ruga să menționați cele mai importante activități/ proiecte pe care le considerați de… succes.
Andreea Biro (A. B.): Eu le consider pe toate de succes! Pentru că din fiecare am învăţat şi prin fiecare mi-am apropiat oameni: tot mai mulţi, minunaţi cu toţii, din diferite bresle, de vârste variate (de la 2 la 85 de ani!). Un uriaş succes şi o imensă emoţie a fost atunci când am reuşit să aducem un spectacol de balet clasic la Sighet, pentru prima oară după 35 de ani (Spărgătorul de Nuci, la Ballroom Miraj, în februarie 2020), dar şi când, în vara aceluiaşi an, în aceeaşi locaţie, l-am avut oaspete pe titanul Eugen Doga, în spectacolul, Simfonia Iubirii – moment care marchează şi primul proiect de anvergură cu cel mai important partener al nostru, Opera Vox; sau fabulosul spectacol de balet Carmen, în regia bunului nostru prieten Vlad Sebastian, apoi cele deja două spectacole Trei Tenori Italieni care ne-au trecut pragul, dezbaterile găzduite, ori expoziţiile de artă vernisate din postura de amfitrion!
I.M.: Ce impact considerați că are Asociația dumneavoastră pe „scena” culturală sigheteană?
A. B.: Impact…? Nu urmărim neapărat să fim de impact, pentru că prea mulţi fac lucruri în oraşul ăsta al nostru, cu ochii pe câştigul de imagine! Eu am decis, alături de sora şi soţul meu, în urmă cu vreo 4 ani, că trebuie să facem ceva, atât ca tribut faţă de memoria părinţilor noştri, cât şi ca reacţie la scăderea alarmantă a standardelor de valori, a aşteptărilor omului obişnuit din Sighet. Vorba aia, dacă îi oferi constant omului non-valoare, va ajunge s-o aplaude extatic. Nu mi se pare normal să ne comportăm ca un… oraş rural: să avem un muzeu etnografic cu două locaţii, dar să ignorăm constant primenirea edificiilor monument aparţinând celor aproape 700 de ani de istorie locală! Să avem de 5 ori mai multe magazine de straie populare, decât suma bibliotecilor, galeriilor de artă, librăriilor şi sălilor de spectacole! Să promovăm, la nivel de autoritate locală, aproape exclusiv manifestări din sfera folclorică, sub falsa premisă că, dacă nu porţi năframă eşti… mai puţin român.
Ne-am asumat să facem cultură urbană, printr-un management privat 100%, iar dacă evenimente cu sute de oaspeţi plătitori de fiecare dată, fără un leu de la buget, dacă o carte de vizită ca actanţi serioşi, care nu-şi bat joc nici de public, nici de artişti se numeşte impact, atunci – da, aş zice că asociaţia Cultura Gratia Urbis are unul considerabil!
I.M.: Cât de „interesată” de cultură credeți că este comunitatea locală?
A.B.: Prin excelenţă interesată! Am avut la un moment dat un sondaj pe pagina de social media a asociaţiei; întrebam atunci ce evenimente îşi doresc cei care ne urmăresc. Ei bine numărul de răspunsuri, diversitatea lor, alături de numărul în constantă creştere a publicului la evenimentele noastre, ne îndreptăţeşte să fim extrem de încrezători în viitorul demersului nostru! De asemenea feedback-ul pozitiv al onoratului nostru public!
I.M.: Ce/ cum credeți că trebuie „ajustat” contextul socio-cultural local pentru a apropia mai mult comunitatea locală de diversitatea „exprimărilor” artistice?
A.B.: Omului… trebuie să-i oferi! Să-l expui, să-l inviţi să testeze, să experimenteze. Să-i dai un motiv de mândrie locală, o flacără a apartenenţei – un proiect, o… stare! Ne trebuie o idee în jurul căreia să ne adunăm! Şi sincer, idei există! Noi le avem, urmează să vedeţi tot mai mult din concepţia noastră în perioada care urmează. Avem nevoie, ca şi comunitate, să ieşim din amorţeală, să înviem un oraş care are o istorie şi o tradiţie de 7 veacuri! Iar dacă autorităţile vor eşua în a identifica ajustările de care vorbeaţi, va rămâne în sarcina ONG-urilor să aprindă flacăra de care pomeneam, apoi să o vegheze, spre a rămâne veşnic vie – precum cea olimpică.
I.M.: Cum vă susțineți activitățile/ proiectele sau altfel spus care sunt (re)sursele dvs. financiare?
A.B.: Activitatea asociaţiei Cultura Gratia Urbis este complet autofinanţată. Nu am beneficiat niciodată de sponsorizări sau subvenţii, dar nu o spun critic! Atunci când s-a putut, am avut evenimente gratuite, sau cu preţ moderat. Recunosc, unele sunt scumpe, dacă judecăm bugetul unei familii obişnuite; însă dacă punem preţul respectiv în balanţă cu valoarea artiştilor prezenţi pe scenă, paradigma se schimbă. În ce priveşte banii de pornire, ei au provenit din moştenirea lăsată de părinţi.
I.M.: Ce activități/ proiecte pregătește Asociația Cultura Gratia Urbis pentru a doua jumătate a anului 2024?
A.B.: De ceva vreme ne-am extins activitatea, printr-o colaborare cu două prietene speciale – coregraful Cristina Kövy Cincu şi artistul vestimentar Lia Stan – pe zona evenimentelor medievale. Producţiile noastre cuprind parade fastuoase, dansuri medievale autentice, scenete, cântări medievale şi prezentări de personaj istoric. Cu acest superb buchet cultural – artistic ţintim câteva festivaluri de profil din ţară – desigur, unul dintre ele este cel de acasă! – iar începând cu primăvara viitoare, chiar din afara graniţelor României!
Recomandăm cu multă căldură cele două vernisaje găzduite de Centrul Cultural Pastoral Sf. Iosif Mărturisitorul, în organizarea noastră: „Între pământ şi cer”, o expoziţie fotografică semnată de doi artişti foarte dragi nouă – Szeremi Julia şi Dragoş Georgescu – care va putea fi admirată pe parcursul lunii septembrie şi prima expoziţie personală de anvergură a tânărului Arnold Antal Hegedűs – un pictor tămăduitor, sau un medic care pictează – care va avea vernisajul pe 7 octombrie, rămânând deschisă pe tot parcursul lunii.
Încununarea activităţii noastre din acest an se va săvârşi pe 21 decembrie, când, la ora 18, la Cinema Mara, sighetenii se vor bucura, în premieră, de cunoscutul deja Regal Vienez, un concept original aparţinând Opera Vox: orchestră, cor, balet şi solişti care ţin capul de afiş al marilor teatre de operă din Europa. Trebuie să vă mărturisesc, la doar zece zile de la punerea în vânzare a biletelor, peste 60% dintre ele s-au epuizat!
Ion Mariș: Mulțumesc doamna Andreea Biro pentru discuția noastră interesantă și… succes durabil în continuare!
Ion Mariș
