Ziua Internațională a Copilului va fi sărbătorită de municipiul Sighetu Marmației, miercuri 1 iunie, în Parcul Central al orașului.

Seria evenimentelor va debuta pe pietonala Corneliu Coposu la ora 11:00 odată cu deschiderea oficială a Balcaniadei U20 de volei pe plajă, urmată de o paradă pe centrul oraşului, coloana având în frunte Fanfara Municipală Baia Mare.

Începând cu ora 12:00 toţi copiii sunt invitaţi să participe la activităţile special pregătite pentru ei: diferite concursuri, ateliere de creație, dansuri și momente artistice interactive, desene pe asfalt, parada mascotelor și a prințeselor Disney, concerte de muzică clasică, ușoară și populară, teatru pentru copii, demonstrații de lupte medievale și multe alte surprize menite să aducă culoare și bucurie tuturor copiilor, mai mici sau mai mari.

Odată cu lăsarea serii distracția se va muta în Parcul Grădina Morii unde începând cu ora 19:00 va avea loc un concert susținut de o trupa de tineri sigheteni Question Records, după care Clubul Sportiv Municipal Sighet invită toţi copiii la Discoteca pentru copii.

Implicaţi în organizarea evenimentelor alături de Primăria Sighetu Marmaţiei sunt: Centrul Cultural Sighetu Marmaţiei, Clubul Sportiv Municipal Sighet, Clubul Copiilor Sighetu Marmaţiei, Muzeul Maramureșan, Școala de Muzică şi Arte Plastice, Asociația Rădăcinilor Străbune, Familia 31, Centrul de Informare Turistică, Colegiul Național Pedagogic Regele Ferdinand, Asociația Frați Minori Capucini, Cnejii de Maramureş şi Maramorus Barbarorum.

Primăria Sighetu Marmației

Asociația Frații Minori Capucini a fost din nou prezentă în Parcul Grădina Morii pentru a celebra cea de a XII-a ediție a Sărbătorii Voluntariatului, duminică, 27 iunie 2021.

Voluntariatul promovat de noi își propune să fie ochii ce știu să vadă dincolo de aparențe; urechile care știu să audă țipete de ajutor, șoapte și chiar tăceri; mâinile care știu să sprijine, să îmbrățișeze, să vindece! Evenimentul a avut o participare consistentă de copii și părinți, tineri care s-au bucurat de jocurile oferite de voluntarii asociației, concursuri, pictură pe față, baloane modelate și multe alte atracții care să le ofere copiilor bucuria de a fi împreună, bucuria competiției cât și de programul artistic suplimentar.

La eveniment au participat Asociațiile: „Suntem Vocea Lor”, „Serviciul de Ajutor Maltez Sighetu Marmației” și Casele de tip familiar „Axa” și „Ștefan cel Mare”. În cadrul evenimentului, Asociația „Suntem vocea lor” a susținut Târgul de adopție. Datorită acestui târg s-au strâns 251 lei pentru necuvântătoarele din Adăpostul din Sighet, ba mai mult, au fost adoptați doi câini și două pisici.

Asociația „Serviciul de ajutor Maltez Sighetu Marmației”, sub sloganul ,,Mănâncă, citește, ajută”, ne-a oferit, pe bază de donație, tartă cu mere, limonadă și cărți.

Copiii de la casele de tip familiar ne-au oferit obiecte lucrate de ei: icoane pictate pe sticlă, brățări viu colorate.

Asociația „Frați Minori Capucini” a adunat, prin contribuția de la facepainting, baloane modelate, balon gonflabil, suma de 1006,00 lei, bani care vor fi folosiți pentru tabăra de vară.

Sărbătoarea a avut parte și de un program artistic susținut de Centrul Cultural Sighetu Marmației prin grupul „Pui de Moroșan”, însoțit și coordonat de doamna Ileana Matus, care ne-a încântat cu vocile lor și prin eleganta ținută tradițională moroșenească.

Familia 31 cu care avem o colaborare foarte frumoasă în multe inițiative și proiecte sociale, a pus la dispoziția noastră, în cadrul sărbătorii voluntariatului, un balon gonflabil pentru copii și parada mascotelor din lumea desenelor animate.

Studio-R ne-a susținut cu sonorizarea așa cum a făcut-o de fiecare dată când le-am solicitat ajutorul.

Un grup de 30 de voluntari a coordonat în mod impecabil toate activitățile și jocurile și, pe această cale, le mulțumim din suflet.

Activitățile de voluntariat vor continua pe timpul verii, începând cu tabăra „Vară împreună” care va va fi ținută la casa „Surorile benedictine de caritate” din strada Mihai Viteazul nr. 37, în zilele 5-10 iulie (activitățile vor începe la ora 9:30 și se vor încheia, zilnic, la ora 15:00). În cadrul Taberei vom desfășura activități de cateheză, de EDUCAȚIE, teatru, jocuri, dans și multă… bucurie. Tinerii voluntari vor fi de asemenea implicați în alte două tabere în Giulești și Poienile de sub Munte.

Oratoriul Sfântul Francisc din strada Alexandru Ivasiuc nr. 19 (unde este sediul asociației și locuința Fraților Capucini), punct de referință pentru voluntari tineri și copii, îi așteaptă de asemenea pe toți copiii și tinerii care doresc să petreacă timp prețios împreună, cât și pe tinerii doritori să facă voluntariat, la toate inițiativele propuse pe timpul anului.

Mulțumim tuturor copiilor și părinților, tinerilor care ne-au vizitat și care ne sunt alături în toate inițiativele și activitățile oferite de către Asociația Frați Minori Capucini.

Mulțumim tuturor celor care au participat și au contribuit la buna desfășurare a activităților Sărbătorii voluntariatului.

Mulțumim Primăriei Sighetu Marmației pentru că ne-a pus la dispoziție spațiile de la Grădina Morii. Mulțumim tuturor instituțiiloror publice care au asigurat ordinea și buna desfășurare a activităților.

Frații de la Oratoriul Sfântul Francisc de Assisi vă doresc tuturor binecuvântări cerești, o vară cu evenimente frumoase pe care să le petreceți împreună cu familiile, grupurile sociale și comunitățile voastre.
Pace și bine!

Pr. Eugen Giurgică

Dragi prieteni,

Vă scriu – cu mare emoție – pentru a vă împărtăși o mare dorință de-a mea care a prins viață. După ce o prietenă (din Sighet) mi-a spus că are dorința de a trăi viața în esența ei, adică mergând în misiunea „Puncte Inimă’’, am început să mă gândesc ce înseamnă cu adevărat „a trăi viața în esența ei”. Viața mea fiind una foarte agitată, mi-am zis STOP și, în acel moment, am înțeles că tebuie să aleg o altă direcție, o direcție nouă. Atunci am simțit în suflet o scânteie care voia să prindă viață, scânteia care a declanșat dorința de „a trăi viața în esența ei”, dorința de a cunoaște aproapele și sufletul acestuia.

Așa că, am decis să plec într-o misiune umanitară cu Asociația ,,Puncte Inimă’’, a cărei carismă răspunde dorințelor profunde ale sufletului meu, pe care le trăiesc în acest moment. Voi fi trimis în Guayaquil – Ecuador și voi pleca la începutul lunii octombrie, anul curent, pentru o perioadă de 14 luni.

Pentru cei care nu cunoașteți încă, „Puncte Inimă’’ este o mișcare a Bisericii Catolice, care a luat naștere la începutul anului 1990. Este o operă de compasiune și de măngâiere față de orice persoană aflată în suferință.

Răspândite în lumea întreagă, „Punctele Inimă‘’ sunt mici cămine, refugii simple în care fiecare copil, fiecare persoană este primită, ascultată, respectată – pe scurt, privită într-un fel care transmite ardoarea iubirii.

Cu „Puncte Inimă’’ suntem chemați să dăruim o prezență, o prietenie gratuită care nu depinde de calitățile și capacitățiile noastre excepționale. Suntem chemați să găsim acea iubire a lui Dumnezeu, în oamenii pe care îi întâlnim pe calea misiunii noastre. Mai suntem chemați să trăim împreună cu comunitatea, să ne încărcăm cu iubirea gratuită pe care o primim, ca mai apoi să putem transmite acea iubire sinceră, acelora care au nevoie de o mângâiere/ iubire gratuită, fără a primi ceva în schimb.
Când spun iubire gratuită, mă refer la acele aspecte simple pe care voluntarii „Puncte Inimă’’ sunt dispuși să le ofere, și anume: o îmbrățișare, o vizită la prietenii comunității, o ascultare sinceră, iar lista poate continua. Tocmai aceasta este ce îmi doresc să trăiesc și să experimentez, a fi înainte de a face, a dărui ceea ce sunt eu, a pune pe primul loc inima omului, a învăța să iubesc dincolo de „granițe”.

Drumul e greu pentru toți, dar este și mai greu pentru cei care au o inimă bolnavă, pentru cei singuri, dar și pentru cei flămânzi sau pentru cei cu „picioarele micuțe’’ [copiii]. „Puncte Inimă’’ nu este un remediu, ci un semn: un mic semn de speranță, de dragoste, semnul pe care l-am primit și eu. „Puncte Inimă’’ nu are alt țel decât să ofere acel zâmbet, acea picătură de apă, acea mână care se oferă pentru o clipă pe drumul vieții. O prezență care te poate ajuta să ajungi până la capăt.

Voi trăi într-un cartier din Guayaquil, într-o casă ,,Puncte Inimă’’ plină de viață, care a luat naștere în anul 2000. Voi locui cu alți voluntari de diferite naționalități cu care voi împărtăși o viață fraternă, de rugăciune și de compasiune. Este un loc de comuniune în care fiecare dorește să participle la viața comunității. Voluntarii duc o viața simplă, dorind să împărtășească pe cât posibil viață cartierului.

Casa se află într-un cartier defavorizabil, unde voluntarii vizitează persoanele singure și iși petrec timpul cu copiii. Pe langă apostalotul care se face în acest cartier, se merge și într-o comunitate de călugărițe a Macii Tereza de Calcutta care au în îngrijire persoane cu dizabilități, se mai merge și la un spital psihatric ,,Lorezo Ponce”.
Casa este mereu deschisă pentru a primi locuitorii cartierului, copiii și tineriii acestuia.

Cu acestă scrisoare vă adresez și o invitație, pentru că, în acestă misiune nu doresc să merg singur. De aceea vă invit să faceți parte din ceea ce voi trăi, și să deveniți „nașii’’ mei. Pentru acesta, în deplină libertate, mă puteți susține în felul următor:

Spiritual, prin rugăciune: întrucât rozariul este Rugaciunea Săracilor, o propunere ar fi să spuneți o decadă de rozariu în fiecare zi (un Tatăl Nostru și 10 Bucură-te Marie), pentru misiunea mea și pentru toate personale pe care le voi întâlni. Împreună cu comunitatea și prietenii cartierului ne vom ruga la fel, iar acest lucru ne va uni, oricât de departe voi fi.
Financiar, printr-o donație: „Puncte Inimă” trăiște din donații și astfel fiecare voluntar este invitat să adune suma de 700 lei pentru fiecare lună, pentru durata întregii misiuni (în cazul meu 14 luni). Această sumă acoperă cheltuielile vieții de zi cu zi (mâncare, cazare, asigurare medicală, și alte diverse cheltuieli). Donația poate să f ie periodică sau se poate dona o sumă unică.

Indiferent de felul în care doriți să mă susțineți, deveniți parte din misiunea mea, trăim această misiune împreună. Eu vă voi purta mereun în rugăciunea mea, iar la fiecare doua luni vă voi trimite o scrisoare, pentru a împărtăși experința misiunii mele cu voi. Astfel voi încerca să vă fac părtași la viața de compasiune și consolare a misiunii „Puncte Inimă’’. Așadar, vă îndemn să completați datele voastre în formularul atașat, pentru a putea rămâne în legătură.

Vă mulțumesc din suflet pentru răbdarea și pentru încrederea voastră! Privește cerul pentru a fi mai aproape de mine, același lucru îl voi face și eu.

Pentru orice întrebare sau nelămurire, vă rog să mă contactați oricând. Aș fi super bucuros să împărtășesc această dorință și mare bucurie cu voi!

„Hay una cosa muy bonita: compartir la alegria de amar’’ – Este un lucru foarte frumos: împărtășind bucuria de a iubi. (Sf. Maica Tereza de Calcutta)

Cu mult drag, recunoștință și prietenie,
Sergiu – Daniel Koncz
(e-mail: [email protected], mobil: +40742025549)

sursă foto: arhiva personală

De 16 ani… „Speranța” – cel mai sensibil subiect despre care aș putea să vorbesc, pentru că, în esență, nu este doar un cuvânt… „Speranța” reprezintă o compoziție, un întreg, un stâlp al comunității din Sighet, și nu numai.

În 2003 avea să se întâmple ceva extraordinar la Sighet… un preot italian, Aliani Fillippo, din Ordinul Fraților Minori Capucini, a fost trimis în noua lui misiune… unde? La Sighet. Din dorința lui de a ajuta cât mai mulți tineri și de a crea un Oratoriu pentru aceștia, s-a născut ideea de formare a unui grup, al grupului „Speranța”. Un grup de tineri care a ales să-și petreacă timpul liber facând voluntariat în folosul comunității, și aici reamintesc activitățile la Casele de Tip Familial, organizarea taberelor de vară, organizarea Sărbătorii Voluntariatului, activități spirituale sau implicarea în orice fel de activitate socială.

În prezent, obiectivele noastre au ramas aceleași, continuăm să dăruim, să împărtășim cu iubire, credință și… speranță. A-i face fericiţi pe ceilalţi este o senzaţie care nu ne copleșește niciodată. Avem și activități recreative: excursii, în fiecare duminică ne întâlnim pentru a petrece timpul împreună, fie prin vizionarea unui film, fie prin sport sau orice altă activitate de recreere.

Pentru mine, „speranț”  a fost, este și va fi, cel mai bun „medicament” pe care îl cunosc! Tot ceea ce sunt, sunt datorită acestei alegeri, de a face parte din acest grup. Pare banal, nu? Dar, credeți-mă, a fost cea mai buna alegere! Speranța m-a ajutat să descopăr cine sunt, ce doresc și încotro ma îndrept. Prin ceea ce am trăit în această comunitate creată de Aliani Fillippo, mi-am descoperit vocația, am descoperit oameni minunați, am legat prietenii care nu se pot uita, am învățat că fără Dumnezeu nu suntem nimic, am învățat să iubesc, să râd, să râd din nou, să ascult, să spun „te rog” şi „mulţumesc”, să am opinii, să le respect pe ale celorlalţi, să fiu sinceră, să fiu prietenă. Să fiu eu însămi! Tot aici am întâlnit unica și marea iubire, care de un an de zile a ales să-mi fie aproape pentru tot restul vieții. Cine s-ar fi gândit că o alegere de acest fel îți poate schimba viața complet? Dar mie mi-a schimbat-o.

La mulți ani, „Speranța”! La mulți ani nouă!

Iar voi, cei care sunteți interesați să ne cunoașteți, vă invităm să ne treceți pragul și să vă alăturați „Speranței! Ne găsiți pe strada Al. Ivasiuc, nr, 19, „Oratoriul Sfântul Francisc” (lângă forțele de muncă).

Monica BUD

De multe ori în viață căutăm liniște, bucurie, pace și momente care ne binedispun. Ei bine, dragii mei, după câteva luni, vin să vă spun că eu am găsit aceste lucruri în Poienile de sub Munte.

În perioada 01-05 iulie 2019 am participat ca voluntar la o tabără de vară, organizată de Frații Minori Capucini (Centrul de Zi „Micul Prinț”) și SOS Bambini, special pentru copiii din Poieni. Până în 1 iulie nu mai fusesem niciodată acolo, așa că am acceptat provocarea deși, de-a lungul timpului, am auzit de la lume că la Poieni e destul de urât, că oamenii sunt săraci, că nu sunt resurse, că drumul e rău și multe altele. Am spus că vreau să văd cu ochii mei, căci merita să cunosc și acea zonă.

Ce vă pot spune acum, după 5 zile petrecute acolo, este că niciodată nu am văzut un loc mai frumos din toate punctele de vedere. Într-adevăr, satul Poieni e departe de Sighet, nu are cele mai bune drumuri, dar merită să mergi și prin nămol pentru a întâlni oamenii de acolo. Am fost voluntar doar 5 zile în care am auzit râsete de copii, care mi-au umplut sufletul cu emoție. Am dat peste niște copii sinceri, frumoși, educați, cum rar mai vezi. Sunt copii cu suflet curat, care dăruiesc iubire din tot ce au, fără remușcări. Mi s-au oferit îmbrățișări sincere, zâmbete calde, vorbe frumoase și o mulțime de brățări ale prieteniei. M-am simțit minunat și parcă peisajul, școala și tot ce am văzut în aceste zile mi s-au părut splendide pentru un sătuc necunoscut mie. Din punctul meu de vedere nu contează unde stai sau câți bani ai, ce mașini sau case deții, ci contează cum ești tu ca om, ca personalitate, iar copiii de acolo mi-au arătat că au bun simț, că se iubesc între ei, se ajută și se sprijină unul pe celălalt.

Pot să spun că, fiind prinsă în lumea urbană, am uitat cum e să oferi un zâmbet sincer, o îmbrățișare dată din tot sufletul sau cum să mă gândesc să îi fie bine celui de lângă mine, însă copiii mi-au adus aminte și m-au făcut să îmi dau seamna cât de mult contează aceste lucruri. Țin minte că în prima zi, chiar dacă nu par foarte matură, mi s-au adresat cu dumneavoastră, deoarece ei chiar primesc educație de acasă. Să nu mai spun că au fost extrem de activi la jocurile pe care le-am organizat și prin fericirea lor, noi am devenit și mai fericiți. Mie pur și simplu mi s-a umplut inima când am văzut că prin lucruri atât de simple, am putut să aducem atât de multă fericire. Pentru unii, fericirea se găsește în lucruri mici și după mine aceasta este esența vieții, cu asta rămâi mereu, cu momentele în care ai fost fericit.

Nu pot să vă descriu exact sentimentele și trăirile pe care le-am simțit, pentru că ce e în suflet nu poți să redai exact pe hârtie, dar vă pot spune că o parte din inima mea a rămas acolo, la Poieni, la copilașii frumoși, simpli, educați, oameni de la sat, copii de care are nevoie lumea de azi. Sunt mândră de mine că am ajuns acolo și nu voi mai ezita niciodată să merg.

Atât eu cât și ceilalți voluntari ne-am încărcat cu energie pozitivă și acum vom avea subiect de discuție o perioadă lungă de timp. Vreau să vă împărtășesc câteva impresii ale colegilor mei despre această tabără: “Copiii de la Poieni sunt copiii mei. Pe viitor îmi voi deschide un ONG și mă voi ocupa de ei mereu, indiferent de anotimp”, spunea un coleg. O altă colegă spunea: “Cuvintele sunt insuficiente pentru a descrie experiența de la Poieni! Faptul că, anul acesta am revenit pentru al treilea an consecutiv spune totul! M-am întors cu același dor și cu aceeași nerăbdare să-i revăd pe toți. M-a impresionat faptul că cei mici erau foarte deschiși la activitățile pe care le-am propus, nu oboseau deloc, se bucurau de fiecare activitate și erau mereu cu zâmbetul pe buze. Ce poți să-ți dorești mai mult decât să vezi fericirea din ochii unui copil! Cel mai frumos dar, cum spune si Maica Tereza, este să fii util”. Alți colegilor au spus că experiența din tabăra de la Poieni le-a adus doar bucurie și împlinire și cu siguranță vor reveni mereu cu mare dragoste în suflete pentru a-și dedica puțin din timpul lor în favoarea copiilor. Eu, tot ce vă pot spune este că, tabăra de la Poieni a fost una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea, pe care nu o voi uita niciodată și care m-a învățat că mai există oameni buni în adevăratul sens al cuvântului, doar trebuie să îi cauți, iar atunci când îi găsești să profiți de prezența lor, căci doar ei te pot face cu adevărat fericit. De acum în colo, voi merge anual în această tabără și mă voi dedica din tot sufletul meu, căci acei copii chiar merită.

Aș vrea să rămâneți cu imaginea că acolo, în Poieni, mai găsești copii fără telefoane, copii care se joacă până seara pe uliță, copii care se distrează non-stop și care nu găsesc fericirea în facebook, snapchat și instagram, ci în timpul petrecut unul cu celălalt. De mult nu am mai auzit: “Mamă, pot să mai stau 5 minute afară, te rog?”și asta a fost spusă din gura unui băiețel ce avea o bicicletă aproape distrusă, dar care pentru el, era cel mai de preț obiect.

Voi încheia cu un citat scurt, dar cu un mesaj mare: “Dăruind, vei dobândi”. Eu asta am făcut la tabără, am dăruit din sufletul meu și cu siguranță am dobândit, întrucât la finalul taberei, abia i-am dezlipit pe copilași de pe noi.

Anca Maria CORNEȘTEAN
Liceul Pedagogic ”Regele Ferdinand”

Duminică, 9 iunie 2019, la Sighet, va avea loc cea de-a unsprezecea ediție a Sărbătorii Voluntariatului.

De unsprezece ani, încercăm să aducem un zâmbet pe fața tuturor copiilor și nu doar, prin simplul fapt că ne dedicăm puțin din timpul nostru pentru a desfășura activități interactive. Anul acesta, ca de fiecare dată, sărbătoarea voluntariatului va avea loc la parcul Grădina Morii (în caz de vreme nefavorabilă în incinta Sălii Polivalente), unde îi așteptăm pe toți să se bucure de frumoasele activități pe care le-am pregătit special pentru ei.

Pentru noi, sărbătoarea voluntariatului e o zi în care încercăm să nu ne mai gândim doar la noi, ci să dăruim din fericirea și bunătatea noastră și celorlalți. Sărbătoarea Voluntariatului înseamnă dăruire, iubire față de aproapele și fericire multă. Vă așteptăm începând cu orele 13:00 ca să creăm o zi e neuitat!

Anca CORNEȘTEAN,
voluntar

SALUT, tuturor! Astăzi am ales să vorbesc despre ceva mai sensibil, să vorbesc despre un “lucru” pe care îl obții destul de greu de la un om în ziua de azi. Am ales să vă vorbesc despre zâmbete. Dar nu despre orice fel de zâmbete, ci acele zâmbete sincere de care eu am parte mai mereu. Acum câțiva ani, am ales să devin voluntară în grupul “ Speranța” la Oratoriul „Sfântul Francisc de Assisi”, ordinul Fraților Minori Capucini. Sunt foarte mândră de alegerea mea, pentru că de atunci mi-am dat seama că, de fapt, există o mulțime de diferențe între zâmbete. De multe ori credem că oamenii ne oferă zâmbete sincere, care exprimă fericirea adevărată. Este complet normal să credem acest lucru, neștiind, de fapt, ce înseamnă cu adevărat un zâmbet venit din adâncul sufletului și care poate îți stârnește și o lacrimă.

Grupul „Speranța” se ocupă de… fericire. Acesta este obiectivul nostru. Noi vrem fericire. Oferim fericire și primim fericire. Noi iubim toți oamenii și vrem binele tuturor. De cele mai multe ori ne focusăm asupra copiilor care nu au tot ce își doresc, copii care merită să fie fericiți, dar nu au posibilitatea. Noi suntem cei care vrem să le dăm o șansă la fericire.

Grupul „Speranța” este o mare familie compusă din mulți membri, fiecare dedicându-se în felul lui, încercând ca totul să decurgă cum trebuie. În fiecare sâmbătă, dar și duminică, strângem copii de la casele de tip familiar și încercăm să le oferim câteva ore de vis pe care și le doreau demult. A fi voluntar înseamnă a fi dedicat și implicat în tot ceea ce se întâmplă. Scopul este unul singur: de a aduce fericire.

Ei bine, revenind la zâmbete, acestea sunt cele mai sincere, iar în momentul când vei atinge acest scop și vei aduce fericire unui copil, vei observa că zâmbetul este unul cu adevărat revelator. Pe mine, acest grup m-a făcut să devin un om mai bun, mai sufletist, dar, mai ales, m-a făcut să realizez cât de importantă este viața și cât de important este să prețuiești ceea ce ai, pentru că poate unii nu au nici ceea ce ai tu în prezent.

Vorbind mai pe larg, grupul „Speranța” organizează și un frumos campus de vară, în fiecare an, unde de asemenea așteptăm pe oricine pentru a petrece timp împreună și a genera amintiri.

Sunt de părere că fiecare copil are o poveste, fiecare om are soarta lui, dar ceea ce este cel mai important este să fii fericit și să te bucuri de viață. Consider că un voluntar adevărat nu aduce bucurie din milă pentru acești copii, ci aduce bucurie pentru că o merită, iar atunci când faci un copil fericit, din punctul meu de vedere, tu devii de 100 de ori mai fericit. Astfel va fi fericire peste tot! Cel mai important este să putem oferi un zâmbet curat și onest, un zâmbet care să creeze în jurul nostru un ocean de fericire.

Așadar, grupul nostru este o mare familie care caută pace, bucurie și frumusețe. Împreună aducem zâmbete. “Să ne întălnim mereu cu un zâmbet, căci zâmbetul este începutul dragostei, iar dragostea înseamnă viață”. (Maica Tereza)

Mai jos, vă supun atenției un clip cu ceea ce însemnăm noi:

Anca Maria Corneștean
clasa a IX-a A,
Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand”

Joi, 14 decembrie 2017, Cluburile Rotary, Rotaract și Interact alături de Asociația Frați Minori Capucini au colindat la Căminul de Bătrâni Sighetu Marmației iar la final au dăruit 220 de pachete pregătite de către Clubul Rotary în colaborare cu partenerii. Cam așa sună o știre… Ei bine, aceasta nu este o simplă știre, ci o experiență de viață, care te zguduie.

Da, ești zguduit când colinzi și vezi în ochii lor o bucurie nespusă, negrăită, lacrimi care vin dintr-un abis al vieții pe care nu-l poți înțelege sau pătrunde, în care ți-e greu să privești, dar în același timp constați că, privind, te lipești de peisaj, de bucuria și de lumina din inima lor. Vorbesc despre bătrânii de la Căminul de Bătrâni cărora, probabil, nu le lipsește nimic material, însă le lipsesc musafirii, vizita, contactul cu oamenii din afară. Cred că acesta a fost cadoul lor cel mai de preț. Azi m-am simțit un om complet, datorită lor, a celor care ne-au primit cu colindul și, la rândul lor, ne-au colindat.

Azi am colindat, le-am făcut cu mâna, le-am dat mâna, i-am îmbrățișat, i-am privit în ochi, ne-am atins sufletele. Cam așa se simte Crăciunul la Sighet, cu multă dăruire și cu și mai multă dragoste!

Antonia Luiza Dubovici (Zavalic)

Clubul de senioare din cadrul Centrului de Zi „Micul Prinț” a împlinit trei ani de existență, trei ani de mobilizare în numeroase activități comunitare, de implicare în proiecte de succes, trei ani de bucurii și momente frumoase petrecute împreună.

În acest program sunt înscrise 22 de beneficiare, centrul nostru urmărind nu doar punerea la dispoziției a unui spațiu de întâlnire și de socializare pentru persoanele vârstnice, ci și de formare și valorizare a potențialului fiecărei persoane care frecventează acest centru.

De-a lungul acestor trei ani de activitate, beneficiarele programului nostru s-au implicat în numeroase proiecte și acțiuni din cadrul comunității sighetene precum: sprijin acordat în cadrul sărbătorii anuale a voluntariatului; sprijin acordat în cadrul programului de meditații pentru copii; participare la derularea unor proiecte sociale și sportive organizate de către alte asociații, confecționarea de produse handmade cu scopul autofinanțării, etc.

Aniversarea a debutat cu un moment de rugăciune de mulțumire pentru acești minunați ani petrecuți împreună, moment organizat de preoții Asociației Frați Minori Capucini, și a continuat cu cântece și voie bună.

Pentru a marca această aniversare am ales un loc cu totul și cu totul special: “Pensiunea Doina”, o fărâmă din Maramureșul de poveste, iar doamnele sărbătorite s-au declarat absolute fascinate de peisaj, după cum mărturiesc acestea:
“Am admirat peisajul, pensiunea fiind amplasată într-un loc mirific, am avut o aniversare de neuitat” , spune Maria G.
“Aniversarea a trei ani de activitate a fost un eveniment deosebit, ne-am bucurat să petrecem împreună această seară specială”, apreciază Ileana K.

La mulți ani doamnelor senioare! La mulți ani frumoși și bogați cu noi proiecte de suflet!

Autor, Antonia Luiza Dubovici (Zavalic)

Puțină lume știe că în orașul nostru, acum 14 ani, a pornit la drum o mână de tineri entuziaști dornici să aducă o schimbare în lume, lume care și atunci era, ca și azi, încărcată de suferință și durere. E vorba despre o inițiativă de voluntariat creștin, tineri uniți de principii precum solidaritate, fraternitate și dragoste față de semenii lor.

Chiar dacă pe atunci se știa prea puțin despre ce înseamnă voluntariatul, de fapt nici nu avea conotații neapărat pozitive în accepțiunea generală, un om cu o mentalitate total diferită de cea a vremii, dar, mai ales, cu simplitate și dăruire, a reușit să pună bazele grupului Speranța, grup de tineri voluntari a cărui activitate încă bucură mulți dintre frații mai ”mici” ai orașului nostru.

Părintele franciscan Filippo Aliani, cel care timp de mai bine de 10 ani și-a desfășurat activitatea de preot catolic misionar la Sighet, activitate concretizată printr-o serie de servicii sociale, dar, mai ales, prin aportul pe care și l-a adus efectiv la schimbarea în bine a vieții multora din cei pe care i-a întâlnit, este cel care a avut un vis… visul de ajuta la crearea unei civilizații a iubirii și fraternității pe pământ.

”Episodul” grupul „Speranța” este doar unul dintre multele părți frumoase care au constituit ”filmul” proiectului desfășurat de padre Filippo în orașul nostru, și, deși el acum este în Georgia, povestea continuă cu succes prin moștenirea lăsată aici la Sighet în oamenii cu care a colaborat și care azi coordonează proiectele care au luat naștere acum câțiva ani.

Acum, în ceas aniversar, le dorim acestor tineri forță și entuziasm să continue acest frumos vis al căror protagoniști sunt, să nu uite de principiile de la care s-a pornit și, mai ales, să ducă peste tot în lume lumina speranței pe care o poartă în suflet!

Pentru cititorii site-ului „Salut, Sighet!” voi face o scurtă trecere în revistă a principalelor activtăți ale grupului „Speranța”: întâlniri spirituale săptămânale, animație în casele de tip familial, colaborarea cu diferite asociații/instituții din domeniul social, organizarea ”Sărbătorii Voluntariatului”, organizarea taberelor de vară de la Sighet, Piatra, Giulești și, anul acesta, cea de la Poienile de sub Munte precum și implicarea în diferite acțiuni cu tematică socială sau spirituală.

Îi așteptăm cu drag pe toți cei interesați să ne cunoască și să se alăture grupului! Sediul organizației „Frați Minori Capucini” este pe strada Al. Ivasiuc nr, 19,”Oratoriul Sfântul Francisc”.

Autor, Camelia PESEK