Primii evrei au sosit în localitate în secolul al XVIII-lea. Astfel, în anul 1728, în Săpânța trăiau trei familii evreiești, însumând 13 suflete. În anul 1840 numărul evreilor crește considerabil, ajungând la cifre de 291 suflete, reprezentând aproape 30% din totalul populației. Anul 1910 consemnează numărul cel mai mare, 1134 de suflete. La ultimul recensământ înainte de deportare, anul 1941, în Săpânța trăiau 920 de evrei.

Evreii numeau localitatea Spinka. Majoritatea acestora erau agricultori, muncitori forestieri sau mici negustori. Existau și câteva cazuri de evrei înstăriți, proprietari de terenuri și păduri, precum și comercianți de vite, produse agricole și lemn.

Prima sinagogă din localitate a fost construită la începutul anilor 1800. În anul 1870 s-a stabilit aici Iosef Meir Weisz, întemeietorul influentei curți hasidice Spinka și unul dintre cei mai cunoscuți rabini hasizi ai timpului său. Astăzi, centrul mișcării hasidice Spinka se află în orașul Bnei Brak din Israel.

Ultimul rabin al comunității din Săpânța a fost Herman Tzvi Kahan, care a fost ucis în Holocaust.

La sfârșitul lunii aprilie 1944, autoritățile maghiare au adunat membrii comunității evreiești în Sinagoga Mare din localitate, de unde au fost duși ulterior în ghetoul din Teceu Mare. La sfârșitul lunii mai, aceștia au fost deportați în lagărul de exterminare de la Auschwitz-Birkenau.

După război, în Săpânța s-au întors aproximativ 50 de supraviețuitori. La recensământul din 1947, în sat trăiau 130 de evrei, însă majoritatea au părăsit localitatea la scurt timp după aceea.

Osemintele primului rabin de Spinka au fost strămutate ulterior în Israel și înhumate la Petah Tikva. În prezent, în Săpânța nu mai trăiește niciun evreu.

Cotos Robert – președinte Asociația Maramures Heritage
Baia Mare, Maramures, Romania
Web: www.regiomm.ro

Bursa Dr. Julius Morar (Mandel) a fost inființată în anul 2023, cu sprijinul familiei regretatului doctor, de către Asociația Maramureș Heritage.

Această bursă se adresează elevilor claselor VII – XI din cadrul unităților școlare maramureșene. Elevii trebuie să realizeze un proiect școlar având ca subiect moștenirea evreilor din localitățile lor sau alte subiecte care au legătura cu cultura evreilor din România (se punctează în plus dacă temele abordate au legătură cu județul Maramureș). La finalul anului școlar 2025-2026 se vor acorda trei burse, fiecare în valoare de 500 RON.

Cei interesați trebuie să trimită un e-mail la [email protected] cu titlul proiectului – nume elev – unitate școlară. Mai multe informații și detalii se pot obține la adresa de e-mail, menționată mai sus.

Proiectele realizate se vor trimite până în data de 15 mai 2026, pe adresa de e-mail [email protected], însoțite de o scrisoare de recomandare din partea unui profesor de la școala elevului/ei și poze de la prezentarea proiectului în fața clasei sau în cadrul unității de învățământ.

Beneficiarii acestei burse, vor fi aleși de către reprezentații familiei Dr. Julius Morar și președintele Asociației Maramureș Heritage.

Nu este o bursă socială și nici o bursă de merit! Scopul acestei burse este ca tinerii să descopere, cerceteze și să cunoască istoria și cultura evreilor maramureșeni.

Dr. Julius Morar (Mandel) s–a născut în Baia Mare la 22 iulie 1915. Părinții săi au fost Margit și Menhart Mandel.
Iubita și frumoasa lui soră mai mare, Buschke, a fost Miss Transilvania și s-a căsătorit cu doctorul Berkowitz din Satu Mare. Au avut un fiu, Tomi. Toți trei au murit la Auschwitz când Tomi avea doar opt ani.
Julius și fratele său mai mare, Artur, au urmat amândoi facultatea de medicină din Cluj, o raritate atunci pentru orice familie, mai ales evreiască. Artur a devenit medic obstetrician/ginecolog, în timp ce Julius a devenit medic internist specializat mai întâi în dermatologie și mai târziu în boli infecțioase. Ambii frați au fost în lagăre de muncă forțată. Din păcate, Artur a murit de tifos într-un astfel de lagăr.
Iulius s-a întors în Baia Mare după cel de-al Doilea Război Mondial, însă întreaga lui familie a fost ucisă. Începând cu curaj, lucru pe care l-a făcut în mod repetat de-a lungul vieții sale lungi, Julius s-a căsătorit cu Olga Matyas și au avut trei copii, George, Susan și Eva. În 1961 au emigrat în Israel, lăsând totul în urmă. Datorită generozității miraculoase a domnului Julius Steinberg,în 1965 au ajuns în SUA.
De-a lungul vieții sale, doctorul Morar, cu vocea sa profundă, integritatea, strălucirea și smerenia, i-a impresionat imediat pe toți pe care i-a întâlnit ca tzadik.

Cotos Robert – president Asociatia Maramures Heritage
Baia Mare, Maramures county, Romania
Web: www.regiomm.ro

Salut, Sighet!

În satul Remetea Chioarului știm din documente că trăia un comerciant evreu, Mihály Kálmán, și soția lui, Reiza. Aceștia dețineau un magazin, dar se ocupau și cu producția de pălincă, de magiun sau cu exploatarea lemnului din zonă.

Dintre cei 1.198 de locuitori înregistrați în anul 1941, 40 s-au declarat evrei. Toți evreii au fost deportați în anul 1944 de către autoritățile maghiare. Doar doi locuitori au supraviețuit: Margó Kálmán, care a supraviețuit lagărelor naziste, și fratele ei, József, care a reușit să evadeze din detașamentul de muncă forțată.

Câțiva localnici neevrei au încercat să ascundă familia Kálmán în pădure. Mihály Kálmán a refuzat propunerea acestora, dorind să rămână alături de ceilalți evrei din localitate. După război, în Remetea Chioarului nu au mai locuit evrei.

Cotos Robert – president Asociatia Maramures Heritage
Baia Mare, Maramures county, Romania

Sursele evreiești menționează localitatea sub numele de Birsanov sau Birsanif. Primii evrei s-au stabilit în comună venind din zona Ocna Șugatag. În anul 1729, în Bârsana trăia o familie de evrei cu trei copii. Șase ani mai târziu, erau deja menționate trei familii, dintre care unii membri se ocupau cu agricultura, iar alții cu producerea pălincii.

Cel mai mare număr de locuitori evrei a fost înregistrat în anul 1910, când 510 persoane s-au declarat de religie mozaică. La recensământul din 1941, numărul acestora scăzuse la 393. Toți evreii au declarat idiș ca limbă maternă.

Comunitatea evreiască din Bârsana a fost înființată la mijlocul secolului al XIX-lea, perioadă în care a fost construită și sinagoga. La acel moment, baia rituală și cimitirul existau deja.

Un val semnificativ de emigrare a avut loc în anii 1920, când majoritatea evreilor din Bârsana au ales să plece în Statele Unite ale Americii.

În 1944, aproape toți bărbații evrei din localitate au fost înrolați în detașamentele de muncă forțată ale armatei maghiare. La sfârșitul lunii aprilie a aceluiași an, administrația maghiară i-a forțat pe evrei să se mute în ghetoul din Berbești. Ulterior, aceștia au fost deportați din gara Sighetu Marmației către lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau, unde majoritatea și-au pierdut viața, uciși de naziști.

După război, s-au întors puțini supraviețuitori, aproximativ 60 de persoane. Treptat, aceștia au emigrat. În anul 1992, în comuna Bârsana mai trăia un singur evreu, acesta fiind și ultimul haham din întreaga regiune.

Cotos Robert – president Asociatia Maramures Heritage
Baia Mare, Maramures county, Romania
Web: www.regiomm.ro

Satul Lăpuș (azi în județul Maramureș) a avut la recensământul din anul 1941, 111 persoane care s-au declarat de religie israelită. 110 dintre și-au declarat limba idiș ca limbă maternă. Statistic reprezentau undeva la 10% din populația totală.

Comunitatea a fost destul de mare, astfel și-au construit o casă de rugăciuni, o baie rituală și chiar au putut să își angajeze un șakter (măcelar). Majoritatea evreilor din sat munceau în pădure sau erau agricultori.

În anii războiului satul Lăpuș făcea parte din comitatul Solnoc – Dăbâca. În primele zile din luna mai 1944, jandarmeria maghiară (aflată sub ocupație nazistă) a strâns evreii din sat și i-a transportat în ghetoul din Dej. După câteva săptămâni aceștia au fost transportați în lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau, aici și în alte lagăre au fost uciși aproape cu toții.

Puținii supraviețuitori care s-au întors după război au părăsit satul în următorii ani. Azi, în comuna Lăpus nu mai trăiesc evrei.

Cotos Robert – președinte
Asociatia Maramures Heritage

Lansarea cărții „Cei care te iau și te duc…”, scrisă de autoarea Meryl AIN din SUA, va avea loc la data de 27 noiembrie 2023, ora 13:00. Cartea a fost tradusă în limba română și tipărită la Editura Hasefer în anul 2023.

Vor lua cuvântul Peninah Zilberman – președinte Fundația Tarbut Sighet, Annamaria Hitter – inspector școlar general adjunct și Robert Cotos – președinte Asociația Maramureș Heritage, iar prin mesaj video ne va vorbi autoarea cărții, Meryl Ain.

Așteptăm publicul interesat în sala de conferință a Bibliotecii Județene Petre Dulfu din Baia Mare începând cu ora 13:00. În cadrul acestui eveniment cei interesați vor putea să achiziționeze cartea.

Meryl Ain este scriitoare, autoare, podcaster și profesoară. Romanul ei de debut, Cei care te iau și te duc…, a fost publicat în anul 2020. Continuarea sa, „Shadows We Carry”, a fost publicată în aprilie 2023. Articolele și eseurile ei au apărut în Huffington Post, The New York Jewish Week, The New York Times, Newsday și alte publicații. Ea este gazda podcastului „People of the Book”.

Este mândră să fie atât profesoară de carieră, cât și studentă la istorie. Ea a lucrat și ca administrator de școală.

„Cei care te iau și te duc…” este rezultatul căutării ei de-a lungul vieții de a afla mai multe despre Holocaust, o sete care a fost declanșată pentru prima dată de citirea Jurnalului Annei Frank în clasa a șasea.

În timp ce preda istoria în liceu, ea și-a prezentat elevilor studiul Holocaustului. În același timp, ea a dezvoltat o fascinație de durată pentru predarea și cercetarea cazului Julius și Ethel Rosenberg, personajele cărții.

Comunicat de presă

În anul 1735 în satul Berbești trăia o familie de evrei care avea șase copii. În decurs de 100 de ani, mai exact în anul 1840, comunitatea evreilor număra 141 de persoane, aceștia reprezentau aproximativ 12% din totalul populației. Cei mai mulți evrei au fost consemnați în anul 1910, mai exact 568 de suflete, iar la ultimul recensământ aceștia erau în număr de 508 persoane.

Toți evreii din localitate și-au declarat limba maternă limba idiș. Majoritatea evreilor erau agricultori sau mici comercianți. Cu toții erau evrei hașizi de Vijnița sau Sighet.

Comunitatea propriu zisă s-a înființat în anul 1850, când au construi o sinagogă din lemn și o casă de învățătură. În 1859 își aleg și primul rabin în persoana lui Iacov Teitelbaum. Acesta rămâne rabin până în anul 1890 când ginerele său, Rafael Grosz, vine în locul lui. Ultimul rabin al comunității a fost Leopold Grosz care supraviețuiește Holocaustului, dar în anii 1950 emigrează în Israel.

În vara anului 1941 autoritățile maghiare au declarat apatride aproximativ șase familii și i-au deportat în Galiția. În iarna anului 1941, 50 de bărbați evrei au fost mobilizați în departamentele de muncă forțată ale armatei maghiare și trimiși pe frontul de Est. Majoritatea au murit acolo.

Evreii din Berbești au fost ghetoizați de jandarmeria maghiară și armata germană în anul 1944. În ghetoul din Berbești au stat în condiții inumane aproximativ 3000 de evrei din Berbești și alte 19 localități pentru aproximativ o lună de zile. Bătăile și torturile au fost la ordinea zilei. În 17 mai 1944 au foști mutați cu toții în Sighetu Marmației, iar în ziua următoare au fost îmbarcați în trenuri spre Auschwitz-Birkenau. Au fost uciși aproape cu toții.

După război au revenit în localitate aproximativ 100 de evrei, însă aceștia au emigrat treptat, iar azi în Berbești nu mai trăiește niciun evreu.

Comunicat de presă – Asociația Maramures Heritage (Baia Mare)
Cotos Robert – președinte

Bursa Dr. Julius Morar (Mandel) a fost inființată în anul 2023, cu sprijinul familiei regretatului doctor, de către Asociația Maramureș Heritage.

Această bursă se adresează elevilor claselor VII – XI din cadrul unităților școlare maramureșene. Elevii trebuie să realizeze un proiect școlar având ca subiect moștenirea evreilor din localitățile lor sau din județul Maramureș. La finalul anului școlar 2023-2024 se vor acorda trei burse, fiecare în valoare de 500 RON.

Cei interesați trebuie să trimită un e-mail la [email protected] cu titlul proiectului – nume elev – unitate școlară. Mai multe informații și detalii se pot obține la adresa de e-mail, menționată mai sus.

Proiectele realizate se vor trimite până în data de 15 mai 2024, pe adresa de e-mail [email protected], însoțite de o scrisoare de recomandare din partea unui profesor de la școala elevului/ei.

Beneficiarii acestei burse, vor fi aleși de către reprezentații familiei Dr. Julius Morar și președintele Asociației Maramureș Heritage.

Nu este o bursă socială și nici o bursă de merit! Scopul acestei burse este ca tinerii să descopere, cerceteze și să cunoască istoria și cultura evreilor maramureșeni.

Dr. Julius Morar (Mandel) s-a născut în Baia Mare la 22 iulie 1915. Părinții săi au fost Margit și Menhart Mandel.

Iubita și frumoasa lui soră mai mare, Buschke, a fost Miss Transilvania și s-a căsătorit cu doctorul Berkowitz din Satu Mare. Au avut un fiu, Tomi. Toți trei au murit la Auschwitz când Tomi avea doar opt ani.

Julius și fratele său mai mare, Artur, au urmat amândoi facultatea de medicină din Cluj, o raritate atunci pentru orice familie, mai ales evreiască. Artur a devenit medic obstetrician/ginecolog, în timp ce Julius a devenit medic internist specializat mai întâi în dermatologie și mai târziu în boli infecțioase. Ambii frați au fost în lagăre de muncă forțată. Din păcate, Artur a murit de tifos într-un astfel de lagăr.

Iulius s-a întors în Baia Mare după cel de-al Doilea Război Mondial, însă întreaga lui familie a fost ucisă. Începând cu curaj, lucru pe care l-a făcut în mod repetat de-a lungul vieții sale lungi, Julius s-a căsătorit cu Olga Matyas și au avut trei copii, George, Susan și Eva. În 1961 au emigrat în Israel, lăsând totul în urmă. Datorită generozității miraculoase a domnului Julius Steinberg,în 1965 au ajuns în SUA.

De-a lungul vieții sale, doctorul Morar, cu vocea sa profundă, integritatea, strălucirea și smerenia, i-a impresionat imediat pe toți pe care i-a întâlnit ca tzadik.

Comunicat de presă
Asociația Maramureș Heritage

În perioada 04-31 octombrie 2023, în sala Radio din Sighetu Marmației (str. Plevnei, nr. 8), se va prezenta publicului o expoziție unică în peisajul maramureșean.

Expoziția Am învins aduce în fața maramureșenilor poveștile de succes ale unor supraviețuitori ai Holocaustului. Această expoziție este despre trecut, prezent și viitor, iar cei prezentați în cadrul acesteia sunt originari din județul Maramureș.

Am învins este un omagiu adus curajului și eroismului supraviețuitorilor.

Fundația Tarbut și Asociația Maramureș Heritage vă așteaptă la deschiderea expoziției în data de 4 octombrie 2023, începând cu ora 15:30.

Proiectul este inclus în programul European Days of Jewish Culture 2023, tema „Memorie”, coordonat la nivel european de AEPJ (European Association for the Preservation and Promotion of the Jewish Culture and Heritage) și în România de Fundația Tarbut (Tarbut Sighet Foundation), co-finanțat de Uniunea Europeană, sub patronajul UNESCO.

Comunicat de presă

Comunitatea evreilor din Ocna Șugatag s-a format pe la finalul secolului XIX și aparținea de comunitatea sine stătătoare din Berbești. La recensământul din anul 1941 (realizat de Ungaria) s-au declarat evrei 117 persoane și toți aveau ca limba maternă idiș.

Majoritatea evreilor din Ocna Șugatag se ocupau cu comerțul cu lemne și fructe de pădure, multe dintre aceste produse fiind comercializate de ei în afara țării.

Primul rabin al comunității a fost ales abia în anul 1930. Iekutiel Iehuda Gross a fost rabin timp de 14 ani, însă acesta a fost ucis în Auschwitz alături de enoriașii săi.

Evreii din Ocna Șugatag au suferit chiar și înainte de deportările din 1944. În anul 1941 autoritățile maghiare au deportat în Galiția ocupată de germani evreii declarați apatrizi. Aceștia au fost uciși în masacrul de la Kameaneț-Podilskîi de către naziști.

Peste doar trei ani, mai exact în 19 aprilie 1944, evreii rămași în Ocna Șugatag au fost adunați în sinagogă de către autoritățile maghiare, bătuți și percheziționați, pentru ca ulterior să ajungă în ghetoul din Berbești. În mai 1944 au ajuns în ghetoul din Sighetu Marmației, iar ulterior au fost deportați în Auschwitz. Majoritatea dintre cei ajunși aici au fost uciși.

Ultimii doi evrei din localitate au fost recenzați la recensământul din anul 1992. Azi în Ocna Șugatag nu mai trăiesc evrei.

Cotos Robert – president Asociatia Maramures Heritage
Baia Mare, Maramures county, Romania
Phone: +4 0740 58 92 08
Web: www.regiomm.ro

Comunicat de presă