Websiteul bisericilor de lemn din Țara Maramureșului

Prin câte transformări a trecut, de-a lungul secolelor, biserica de lemn din Breb?
Unde a fost ridicată inițial biserica de lemn din Strâmtura?
Care este singura biserică de lemn din Maramureș cu două turnuri clopotniță?
De unde a fost adusă biserica din Hoteni?

Sunt câteva dintre întrebările ale căror răspunsuri pot fi găsite în website-ul www.maramures.culturamm.ro, proaspăt lansat în cadrul proiectului „Biserici de lemn din Țara Maramureșului. Tururi virtuale”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Informațiile sunt accesibile la pachet cu o plimbare virtuală prin 32 de biserici vechi de lemn din Maramureșul istoric.

Despre un proiect cultural al anului 2020

Proiectul „Biserici de lemn din Țara Maramureșului. Tururi virtuale”, dedicat patrimoniului cultural material al Maramureșului istoric, a demarat în 1 iulie 2020 și a fost implementat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Liviu Borlan” Maramureș, alături de opt parteneri: Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, Muzeul Maramureșan Sighetu Marmației, Direcția Județeană pentru Cultură Maramureș, Facultatea de Litere Baia Mare, Ordinul Arhitecților din România – Filiala Nord-Vest, Asociația Valea Verde, Asociația Ghizilor de Turism Maramureș și Asociația pentru Promovarea Turismului și Dezvoltare Durabilă Nord-Vest.

32 de biserici de lemn cu statut de monument istoric din Țara Maramureșului au fost „personajele” principale ale acestui proiect, fiind vizitate, cercetate, fotografiate, (unele) filmate, pentru fiecare dintre aceste monumente realizându-se tururi virtuale cu 4-7 „puncte de staţie”, concretizate în 162 de panorame imersive.

Acum, la final de proiect, materialele adunate pot fi văzute prin intermediul portalului www.culturamm.ro, în secțiunea dedicată Țării Maramureșului. Această secțiune este o continuare, o îmbogățire „din sezonul” 2020 a colecțiilor de biserici care au constituit subiectul unor proiecte din anii precedenți, derulate tot din inițiativa CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș și co-finanțate, de asemenea, de Administrația Fondului Cultural Național: Biserici de lemn din Țara Lăpușului. Tururi Virtuale (2018) și Biserici din Țara Chioarului. Tururi Virtuale (2019).

La ce folosesc tururile virtuale?

Turul virtual este un instrument care îți permite să te plimbi online, interactiv, printr-un spațiu (în cazul de față, o biserică maramureșeană). „Utilizarea turului este facilă și intuitivă, nu sunt necesare cunoștințe sau programe suplimentare în folosirea dispozitivului (calculator sau telefon) când se accesează turul. Turul virtual este folositor atât specialiștilor, cât și celor fără pregătire specială în domeniul prezentat, privitorul alegându-și unghiul sau direcția de vizionare în funcție de interesul profesional sau curiozitate.” (Marin Giurgiu, realizator tururi virtuale)
Turul virtual poate fi, de asemenea, un important instrument educațional,  noile generații, puternic tehnologizate, fiind mult mai atrase de resursele interactive decât de modalitățile clasice de predare.

„Menționăm, desigur, și avantajele pe care tururile virtuale le au în contextul pandemiei de coronavirus. Anul acesta, mulți oameni și-au anulat călătoriile, iar internetul a devenit o alternativă pentru o mulțime de activități, inclusiv pentru vizitarea de obiective turistice. Proiectul a fost conceput când o asemenea situație era greu de imaginat, însă iată că acum, putem să îi aflăm o utilitate nouă, de aceea am și numit, la un moment dat, aceste tururi: „tururi virtuale pentru vremuri actuale”. (Rada Pavel – CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, coordonator proiect)

Celor care au emoții legate de faptul că asemenea tururi ar putea descuraja vizitatorii de a mai vedea bisericile „pe viu”, le spunem că nu au motive de neliniște, calitatea unei călătorii online va fi întotdeauna limitată de mijloacele tehnice iar un tur virtual nu poate substitui emoția unui tur real.

Bisericile Maramureșului sunt încă vii

Alexandru Baboș, arhitectul care a cercetat atent, timp de peste două decenii, comorile de lemn ale Maramureșului, a scris un text pentru acest website. Cităm aici un fragment: „Caracteristic bisericilor de lemn din Maramureș este gradul înalt de vitalitate în care au fost păstrate până acum, fiind căutate încă de credincioși, prevăzute cu mobilier specific, icoane, covoare, șterguri, cu câte un smoc de busuioc la o grindă și miros de tămâie de la cădelniță. Ele sunt încă vii, nu doar muzee ale vieții spirituale maramureșene. Putem adăuga, apoi, autenticitatea și integritatea arhitecturii, a zugrăvelilor interioare și a icoanelor de tot felul, din epoci și stiluri diferite, atâtea câte s-au mai păstrat. Remarcabile sunt picturile murale post bizantine de secol 18 și cele baroce de început de 19 ale bine cunoscuților zugravi locali sau stabiliți în zonă.” 
Textul poate fi citit în întregime aici: https://maramures.culturamm.ro/tara-maramuresului/

Parteneriat pentru redescoperirea valorii patrimoniului

O componentă importantă a acestui proiect a fost crearea unui parteneriat, în vederea cercetării inter-disciplinare a bisericilor-monument din Țara Maramureșului. Pentru munca de documentare s-au folosit informații din arhive, studii și articole scrise de specialiști consacrați în domeniile istoriei, artei și arhitecturii maramureșene, precum și expertiza celor nouă parteneri din proiect: instituții și organizații cu activitate în domeniul conservării patrimoniului cultural, al etnografiei, al arhitecturii, al educației, al dezvoltării durabile și promovării turistice. Rezultatele cercetării bibliografice și de teren se pot vedea în secțiunea Biserici de lemn a website-ului, sub forma unor descrieri narative, însoțite de imagini actuale și de arhivă. Sursele deosebit de valoroase, care au servit documentării, sunt menționate pe fiecare pagină dedicată, în parte, tuturor celor 32 de biserici cercetate.

Obstacole și provocări

„În munca de cercetare a arhivelor, a bibliografiei mai vechi sau recente despre bisericile de lemn, o adevărată provocare a fost aducerea la un numitor comun a legendelor, a datărilor corecte sau eronate ale inscripțiilor, precum şi a rezultatelor metodelor moderne de datare (studii dendrocronologice), care de multe ori păreau a fi, iar unele au şi rămas până la cercetări mai amănunțite, incompatibile”. (Aura Pintea – inspector superior Direcția Județeană de Cultură Maramureș, consultant în cadrul proiectului)

„2020 nu a fost un an ușor pentru nimeni. Am avut emoții că din cauza restricțiilor generate de pandemie, nu vom putea să facem toate deplasările în teren planificate. Până la urmă, am reușit să ducem proiectul la bun sfârșit. Am sacrificat doar conferința de final de proiect, care ar fi trebuit să aibă loc în luna noiembrie. Tot în luna noiembrie, am fi vrut să promovăm rezultatele proiectului la Târgul de Turism al României. Acest lucru nu va mai fi posibil. Am început, în schimb, să distribuim în diferite puncte cheie tipăriturile pregătite pentru a face proiectul mai vizibil și chiar dacă nu vor ajunge la prea mulți turiști anul acesta, sperăm să își atingă scopul anul viitor”. (Rada Pavel – CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, coordonator proiect)

Ce ar trebui să urmeze?

„Se ştie că o casă fără stăpân se degradează vertiginos. De aceea cred că trebuie creionată o strategie prin care fiecare monument istoric să aibă un „gardian” care se ocupă de el, care îi ştie slăbiciunile, care îi ştie istoricul şi îl poate povesti vizitatorilor curioşi, şi care se luptă pentru obiectivul său atunci când acesta dă semne de slăbiciune. Cel mai bun „gardian” ar trebui să fie preotul din sat. Un „gardian” bun poate să fie şi un angajat al primăriei sau al parohiei. Tot în această direcţie, cred că este foarte necesar ca persoanele angajate la punctele turistice din proiectul „Circuitul Bisericilor de Lemn din Transilvania de Nord” sau cele organizate de primăriile locale să fie permanent monitorizate şi instruite.” (Laura Zaharia – arhitect, consultant în cadrul proiectului)
„Din păcate, în cazul bisericilor de lemn în general, problema majoră o reprezintă însăşi supraviețuirea. Ideal ar fi să se realizeze restaurarea completă şi profesionistă a fiecărei biserici de lemn monument istoric, să fie respectate strict normele de urbanism în zona de protecție a acesteia şi să fie puse în valoare pentru un turism responsabil.” (dr. Aura Pintea – inspector superior Direcția Județeană de Cultură Maramureș, consultant în cadrul proiectului)

„Am vrea să continuăm acest periplu al promovării bisericilor din patrimoniul cultural al Maramureșului cu Zona Codrului, este singura zonă etnografică a județului ale cărei biserici nu au fost încă incluse în suita noastră de proiecte co-finanțate de Administrația Fondului Cultural Național. De asemenea, am dori să sprijinim în viitor o cercetare mai aprofundată a acestor obiective și să ne implicăm inclusiv în proiecte care urmăresc datarea dendrocronologică a bisericilor care nu beneficiază încă de o datare certă.” (prof. dr. Ștefan Mariș – manager CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș)

Până atunci, cert este că s-a încheiat un proiect și s-a lansat un website nou dedicat bisericilor din Țara Maramureșului, pe care vă invităm să îl vizitați, accesând www.maramures.culturamm.ro!

Rada PAVEL
Coordonator proiect
CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

 

Foto: Marin Giurgiu




Povestea unei cărţi (autor, Alina Marincean)

Cică suntem generaţia care citeşte şi scrie cel mai mult. Ce şi cum e o altă poveste. Totul e comunicat în scris. Omenii nu mai au nevoie să mimeze viaţa. Totul e public, scris şi descris gata de luat şi digerat după putinţă. Cu ciudă de cei mai fragili emoţional, cu admiraţie de naivi, cu înţelegere de înţelepţi, cu ofense de înverşunaţi şi aşa mai departe.

Copiii mei au început şi ei să citească. La început citesc tot ce prind. De la panouri de semnalizare stradală până la avertismente de pe ambalajele produselor de curăţenie. E unul dintre acele momente când realizezi că au crescut şi faci poze din seria aprind becul singur sau deschid frigiderul şi ung pâinea. E eliberator când vezi că fac încă un pas spre independenţă.

Apoi începe încet selecţia lecturilor. Ca părinte, începi repede să-i bagi pe gât literatură clasică românescă. Degeaba, Creangă e de nepriceput şi nu mai are haz. Vorbeşte bucureşteneşte? mă întreabă cea mică. Well… răspund eu, că ai mei fac şi muultă engleză la şcoală ;), ne documentăm cum se scriu cărţile, cum ies cuvintele, ce sunt aceia scriitorii, cum se aleg subiectele, ce mai, un adevărat curs de ,,creative writing” pentru clasa primară. Cu toate astea, rămânem încă la zona cosmosului necunoscut şi cu neputinţă de priceput cum o mamă (scriitoare) par exemple, între cratiţe şi fundiţe şi superiori exigenţi poate parcurge maratonul a mii de pagini, să bată drumuri de sute de kilometri, să se desprindă de viaţă şi să contruiască una nouă. Dar mama… asta e magie! Yes my dear, răspund eu, tot în limba maternă, e magie. E magie cum gătitul devine locul în care o femeie şi o mamă îşi face ordine în idei, în documentele de arhivă, le scanează, le sortează, le relochează, e drept, uneori pe socoteala tocăniţei dar totuşi… this is it! E magie cum, după ce-ţi repezeşti copiii de mai multe ori pentru că te deranjează de la scris aceştia, în loc de supărare, îţi compun un cântec. E magie cum, deşi toate par a-ţi fi împotrivă, la un moment dat, se întorc spre binele tău şi, cu oale, faşe, documete, decani, prodecani, masteranzi, misogini, frustraţi, leneşi, răuvoitori, şedinţe cu părinţii, atletism, cumpărături, rufe călcate, soacre bosumflate, soţi ocupaţi şi tot ce aduc cu ele, reuşeşti să mai naşti o altă viaţă şi nu orice fel, ci una magică, o carte.

Acest fel de femeie, spre mirarea unora, mai poate încă să se îmbujoreze când are emoţii, să plângă în public, să recunoască atunci când a greşit, să aibă curaj să spargă tipare, să mulţumească şi altfel decât pe facebook. Cel mai fain e, când ai în jurul tău astfel de oameni şi nu te simţi nici singur nici însingurat.
Aceste cuvinte sunt dedicate unui astfel de om care şi-a lansat noua viaţă creată, vineri, 26 ianuarie, la Casa Memorială Elie Wiesel: ,,Imaginea evreilor din Maramureş în memoria colectivă”- Aura Pintea – funcţionar, cercetător, doctor în istorie, soţie, mamă, femeie. Cum ar zice Corina Băcanu: „Are inimă ce bate ca Bruce Lee!”

Alina Marincean




Lansare de carte la Casa Memorială Elie Wiesel cu ocazia Zilei Internaţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului

Lansare de carte la Casa Memorială Elie Wiesel cu ocazia Zilei Internaţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului

În data de 26 ianuarie 2018, la ora 12:00, va avea loc la Casa Memorială Elie Wiesel, Sighetu Marmaţiei, lansarea de carte a Aurei Pintea „Imaginea evreilor din Maramureş în memoria colectivă”. Evenimentul este organizat cu ocazia marcării Zilei Internaţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului.

,,O cercetare ştiinţifică despre evrei şi creştini deopotrivă, bazată pe interviuri de istorie orală, poveşti de viaţă din perioada interbelică şi până astăzi, din oraşele şi satele maramureşene, din care reies relaţii umane de o surprinzătoare diversitate între etnii, între clase sociale, între generaţii şi chiar în cadrul aceleiaşi familii.”

Cu participarea comunităţii evreilor din Sighet, a profesorilor, a instituţiilor de cultură, a cercetătorilor precum şi a tuturor celor interesaţi de istoria şi cultura locală, Muzeul Maramureşean, ca în fiecare an, punctează evenimentul istoric din 27 ianuarie 1945 al eliberării celui mai mare lagăr de exterminare din timpul celui de-al doilea război mondial, lagărul de la Auschwitz. Evreii maramureşeni au fost deportaţi la Auschwitz între 16 şi 22 mai 1944 şi marea lor majoritate au pierit în primele zile după debarcare.

Pentru a onora memoria lor, dar şi pentru a contribui la crearea unei societăţi democrate şi tolerante, Muzeul Maramureşean se alătură iniţiativei internaţionale de marcare a acestei zile vineri, 26 ianuarie, ora 12:00 la Casa Memorială Elie Wiesel.

Comunicat de presă